15,607 matches
-
atât de liniștit era dincolo de acesta. Apa se aduna într-un bazin mare aflat la poalele stâncii, după care pornea lin mai departe. Panta terenului scădea brusc iar râul curgea între malurile puțin adânci ce se deschideau larg, acoperite de nisip ca o plajă. Ceva mai la vale, într-un luminiș printre copaci se ridicau câteva corturi din doc, învelite cu folie ca să le protejeze de ploaie. Adăpostit de bolovani așezați în cerc, un foc de vreascuri ardea vesel, păzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce forma barajul natural, ascunși de privirile celor din vale de copaci. De acolo de unde se aflau, Cristi avea impresia că aceștia vântură apa, lucru care i se părea absurd. Ce fac oamenii aceia? întrebă inspectorul cu voce scăzută. Spală nisipul din albie, îl lămuri Vasilică, caută aur. Stai! îl opri Cristi pe colegul său care deja se pregătea să coboare panta spre tabăra de pe malul apei. Deocamdată nu vreau să știe că suntem aici. Hai să ne mai uităm puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
hram poartă, nimic altceva. Domnule inspector, spuse Vasilică zâmbind larg, nu cred că ei reprezintă o pistă. Sunt țigani zlătari și nu se ocupă cu fărădelegi. Îi știm de o grămadă de vreme, vin aici an de an și spală nisipul din pâraiele de munte, căutând grăuncioare de aur. Nu ne făcură niciodată probleme. Stau liniștiți în tabăra lor și nu coboară decât foarte rar în oraș ca să-și ia de ale gurii. Pe deasupra, veniră ieri la secție să facă reclamație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu o seară în urmă la terasă nu se vedea pe acolo și nici nu le auzea vocile prin preajmă. Ieri văzuse șase copii de diferite vârste alergând gălăgioși printre mese. Reușiseră să coboare panta abruptă și acum mergeau prin nisipul de pe mal spre grupul de țigani. Fără nici o îndoială că fuseseră deja văzuți de aceștia, însă nimeni nu se întrerupea din lucru. Singur, starostele se ridicase de pe scăunelul său și îi întâmpină în picioare. În timp ce spălau nisipul din talere, bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum mergeau prin nisipul de pe mal spre grupul de țigani. Fără nici o îndoială că fuseseră deja văzuți de aceștia, însă nimeni nu se întrerupea din lucru. Singur, starostele se ridicase de pe scăunelul său și îi întâmpină în picioare. În timp ce spălau nisipul din talere, bărbații din apă le aruncau priviri furișe pe sub borurile pălăriilor negre ce le purtau pe cap. Ziua bună! spuse Cristi când ajunse la doi pași de bătrân. No, bună ziua! îi răspunse acesta, venind spre el cu mâna întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că sunt destule pâraie în munții ăștia. Cei cinci bărbați se îndreptaseră de șale, oprindu-se din lucru. Acum, îi priveau în tăcere pe cei străini ce sosiseră în tabăra lor. Aș vrea să-mi arătați și mie cum spălați nisipul aurifer. Nu am văzut niciodată cum se face, rosti Toma cu voce scăzută, așa încât să-l audă numai zlătarul cel bătrân. Acesta dădu din cap, își scoase pipa din gură și îi certă cu voce puternică pe cei tineri aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
guturală. Polițistul nu înțelesese ce le spusese starostele pe țigănește, dar îndemnul se dovedi foarte mobilizator pentru că aceștia se apucară din nou de lucru. Se aplecară din nou și înfipseră cu dexteritate talerele pe care le țineau în mâini în nisipul de pe fund. Apoi, cu mișcări repezi începură să le rotească și să le lovească cu palmele, ca și cum ar fi cernut făina cu o sită. Din când în când, mai umpleau farfuria cu puțină apă, reluând mișcările sacadate. Peste marginea talerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să le rotească și să le lovească cu palmele, ca și cum ar fi cernut făina cu o sită. Din când în când, mai umpleau farfuria cu puțină apă, reluând mișcările sacadate. Peste marginea talerului, cădeau în pârâu resturi de mâl și nisip. Cercetau cu atenție ceea ce rămânea pe marginea vasului după care aruncau și restul în apă. Totul era apoi reluat de la capăt, într-o activitate repetitivă de rutină. După minute bune în care nu se petrecu nimic, unul dintre ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
marginea vasului după care aruncau și restul în apă. Totul era apoi reluat de la capăt, într-o activitate repetitivă de rutină. După minute bune în care nu se petrecu nimic, unul dintre ei se opri din lucru privind atent la nisipul rămas în taler. Se mișca descumpănit de pe un picior pe altul, căutând întrebător privirea bătrânului de pe mal. Ai găsit ceva? îl întrebă acesta. Hai încoace, îl îndemnă el, văzând că tânărul dă din cap aprobator, să vadă și domnul polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prea mult în apă. Îi arunca priviri piezișe lui Cristi care se apropiase și el curios să vadă ce se afla în tipsia aceea. Iaca domnule, rosti țiganul cel bătrân, asta scoatem noi! Cu vârful degetului arătător, răscoli grămăjoara de nisip ud și îi arătă două grăuncioare galbene și strălucitoare, nu mai mari decât o jumătate de bob de orez, dar mult mai subțiri. Le împinse cu unghia la marginea vasului și le culese în palmă. Nu-i mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un eșafodaj de lemn ridicat mai la distanță de apă. Un șteamp, îl lămuri Vasilică. Un ce? se întoarse Cristi spre el, nevenindu-i să creadă ce auzise. Un șteamp, așa se cheamă drăcia aia. Îl folosesc tot ca să spele nisipul aurifer. Când vine apa mare, explică starostele, care se apropiase de cei doi, acolo spălăm mâlul cărat de vâltoare pe maluri. No, vreți să vă arătăm și ăsta cum funcționează? Acum își scosese luleaua din gură și o ținea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prețios împrăștiați până și în praful drumurilor. Negru, pentru că acesta era numele uriașului despre care ți-am vorbit, era putred de bogat. Oamenii care locuiau aici, erau ținuți în robie și munceau din greu să adune aurul pentru Negru, din nisipul apelor ori din colbul de pe drumuri. El nu lăsa pe nimeni să se apropie și își păzea cu strășnicie hotarele. Dacă prindea de veste că cineva intrase pe pământurile lui, imediat apărea acolo și îl alunga, iar de afla cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și zbuciumul zilei trecute. Femeia sforăia ușor, cu gura întredeschisă. Gemea în somn răsucindu-se agitată de pe o parte pe cealaltă. Nici Strugurel nu era odihnit, peste zi starostele îl pusese la treabă alături de ceilalți bărbați ai șatrei la spălat nisipul din râu. Zadarnic se tânguise nevastă-sa, smulgându-și hainele și rugându-l să le dea învoire să-l caute pe puradelul dispărut prin pădure. Starostele, care era și fratele lui taică-su, se arătase neînduplecat. O trimisese pe femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sunt o grămadă de animale cu două picioare care abia așteaptă să ne prade de avutul nostru. În timp ce vorbea, trăgea tacticos din pipă și își mângâia chimirul lat unde stătea punguța de piele în care adunau grăunții galbeni culeși din nisipul aurifer. Peste vară scoteau undeva la vreo patruzeci de săcușori din aceia, adică peste un kilogram de aur, poate ceva mai mult câteodată. Toamna târziu, imediat ce cădea prima brumă, chiar înainte să-și strângă tot calabalâcul și să plece, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i ia de piept pe cei doi polițiști care veniseră zilele trecute la ei în tabără, atunci când aceștia le spuseseră că nu aveau nici o noutate despre copil. Zilele acestea, stând aplecat cu capul în jos peste tipsia în care spăla nisipul, i se păruse de câteva ori că-l aude țipând. Aruncase talerul cât colo în apă și se năpustise ca un nebun în pădure, convins că îl va găsi printre copaci. Seara, nici mâncare nu îi mai trebuia. Îi lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se întoarse lângă foc și luă o creangă mai lungă, aprinsă. Cu torța improvizată în mână se îndreptă spre capătul celălalt al taberei. Trecu printre corturi apropiindu-se de malul apei. Mai merse câțiva pași după care înfipse torța în nisip. Se strecură apoi în pădure, dând ocol astfel încât să ajungă chiar în locul de unde auzise zgomotele. Dacă Burcilă avea chef de glume, atunci avea el să-i arate că nu-i merge cu dânsul. Voia să meargă prin pădure și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cealaltă. Fulgerător, își dădu seama că fusese păcălit. Cea mai sumbră presupunere a lui devenise realitate. Un grup de răufăcători își puseseră în gând să îi jefuiască. Voiau să le fure aurul pe care îl scoseseră cu atâta trudă din nisipuri. Burcilă săracul, nu se dusese nici pe departe la culcare așa cum bănuise el. Fără îndoială că îl atrăseseră și pe dânsul în pădure și acum zăcea pe undeva legat și cu un căluș în gură, ori poate cine știe, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ajunseseră în tabăra părăsită. Focul nu mai ardea în vatra improvizată, dar mirosul de lemn ars încă stăruia în aer. Se vedea vegetația pălită în locul unde fuseseră ridicate corturile și găurile în malul apei unde se ridica șteampul pentru spălat nisipul aurifer. Bețele care susținuseră pânza corturilor încă erau în picioare, înfipte în pământ. O grămadă de bușteni tăiați rămăsese în apropierea vetrei. Mai departe, dincolo de locul unde fuseseră corturile, era o groapă plină de resturi de mâncare, cârpe folosite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se întoarse cu spatele la ele. Ileana se plimba pe malul apei, privind curioasă în jur. Se aplecă și ridică de jos un obiect. Era o farfurie adâncă din plastic cafeniu, cu marginile roase și fundul crăpat. E un taler pentru spălat nisipul, spuse inspectorul din spatele ei. Ileana dădu din cap fără să se întoarcă spre el. I-am văzut data trecută când am fost aici cum procedează, îi explică Cristi, luându-i talerul din mână. Crezi că vom găsi ceva important aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lor. Coasta nu mai urca atât de abrupt și în curând ieșiră într-un fel de luminiș. Pârâiașul se lățea, formând un fel de golfuleț înconjurat de bolovani, în care apa era mai liniștită. O mulțime de pietre mărunțite și nisip zăceau împrăștiate pe mal, în jurul unui jgheab de lemn suspendat pe niște pari înfipți în pământ. Inspectorul mai văzuse așa ceva în tabăra zlătarilor, așa încât îl privi întrebător pe Calistrat: Am ajuns într-o tabără a țiganilor? De ce? Se vede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sperând că este victima unui miraj. Singurul lucru pe care îl recunoștea era stânca. Părea ceva mai mică și avea muchiile mai ascuțite, dar fără nici o îndoială, ceea ce vedea în față era Stânca Adevărului. Se ridica dintr-o mare de nisip negru peste care se scurseseră din versant grohotișuri mărunte de calcar. Culoarea albicioasă, pătată cu tente roșiatice a acestora, contrasta puternic cu negrul de dedesubt. El însuși stătea pe un platou înclinat, acoperit și el de pietre mici cu muchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu mai îndrăznea să facă nici o mișcare, de teamă să nu determine alunecarea acestora. După cum arăta peisajul, avea senzația asemenea fenomene se produseseră în trecutul imediat. Vedea șiroaie de pietriș fin, deschis la culoare, care se prelinseseră peste stratul de nisip negru din fața sa. Totul era de o frumusețe sălbatică și, dacă ceea ce i se întâmpla n-ar fi fost atât de straniu, s-ar fi oprit în loc copleșit de admirație. Vântul prinsese putere acum, iar de dincolo de creastă, își făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în iarba acoperită de rouă. Începea să se întrebe dacă așteptarea sa urma să dea roade. Poate că în noaptea aceea Calistrat nu avea de gând să plece de acasă. Se rezemă ușor de zidul casei, respirând adânc. Parcă avea nisip sub pleoape, era nedormit de multă vreme și îl ajunsese oboseala. Își scutură repede capul, străduindu-se să rămână cu ochii deschiși. Nu avea voie să ațipească nici o clipă. Tresări, devenind dintr-o dată atent. De dincolo de ușă răzbă teau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
țiganii aici? îl întrebă el pe Simion Pop. De când ați plecat voi, nu i-a mai văzut nimeni, răspunse acesta, căutând un loc să coboare pe lângă apa ce curgea dincolo de prag, și-or fi găsit alte pâraie unde să spele nisipul aurifer. Bătrânul ajunsese deja jos, la baza stâncii ce forma cascada, făcându-i semn inspectorului să coboare și el. Haide, odată! spuse el nerăbdător. Parcă spuneai că te grăbești. Fără să-l mai aștepte, păși în apa mică de la mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se deplasa repede, chiar prea repede, ținând cont de vârsta lui. Tunelul se răsucea neîncetat, întorcându-se neașteptat când la stânga când la dreapta. De multe ori, raza lanternei se pierdea dincolo de cotituri. Pe jos, se întindea un strat subțire de nisip sub care inspectorul simțea pietri cele mărunte. Galeria prin care mergeau acum fusese cândva umplu tă cu apă. Roca netezită a pereților nu făcea decât să întărească acest lucru. Un șuvoi subteran cursese pe acolo, poate chiar pârâul prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]