9,387 matches
-
atitudinea” narativă a autorului, care, mimând ingenuitatea și detașarea, se preface că nu-și cunoaște personajele și le lasă, inclusiv atunci când vorbesc, de capul lor. De aici învăluitoarea ironie, parodia tandră din aceste povestiri. Volumul Povestiri din Medio Monte cuprinde nuvelele Gravimetrul, un mic roman de formare a „eroului” Lutz Korodi, inventatorul unui aparat pentru măsurarea gravitației pământului, și Memoriul lui Vasile Duminică, o scurtă cronică subiectivă, „cârcotașă”, a orașului (autorul memoriului se crede un veșnic persecutat). Gravimetrul conține două mari
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
Institutul de Istorie Literară și Folclor din București, unde lucrează până în 1999. În 1963-1964 a îndeplinit funcția de șef al serviciului UNESCO din cadrul Ministerului de Externe. I. debutează în revista „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”, cu studiul Nuvela și povestirea contemporană (1959). Continuă să publice studii, articole, cronici literare și contribuții documentare în „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Steaua”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Caiete critice”, „Viața românească”, „Tribuna” ș.a., în atenția sa aflându-se Ion Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri, A. I. Odobescu
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
culturii, face apel la pagini de jurnal, la adresarea către cititor, la pastișarea unor atitudini narative din literatura secolului al XIX-lea. Incursiunile operate în istoria literaturii și în mitologie dau scrierii o tentă odobesciană, tipologia de oraș provincial amintește nuvelele Hortensiei Papadat-Bengescu, iar atenția acordată „micului fapt adevărat” poate duce cu gândul la Nathalie Sarraute. Un alt roman, Serbările mării (2002), conceput ca jurnal de vacanță, însumează notații, însă nu (sau doar parțial) de felul celor din Ape adânci de
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
în interviurile din volumul Cu George Lesnea prin veac (1977). Cu Priveliști moldave (1980) prozatorul revine la reportaj, sub presiunea emotivă a iubirii statornice pentru ținutul natal. În romanul Ceasul oprit (1980; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), autorul folosește experiența nuvelei și a reportajului atât în planul construcției, cât și în acela al componentelor substanței epice (profilul lui Toader Duminică poate fi regăsit în trăsăturile altui personaj, bătrânul Parascan). O altă scriere romanescă, Masa de biliard (1983), se construiește în aceeași
ILISEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]
-
le stârnească. Înființează un „institut privat de educațiune” la care renunță în 1862, când își reia postul de bibliotecar și pe cel de profesor (la Gimnaziul Central), fiind însă destituit în 1863, în urma unui proces de presă provocat de apariția nuvelei Duduca Mamuca. Acuzat de imoralitate, H. se apără magistral și obține achitarea. Nu-i uită pe cei care l-au atacat, printre ei fiind Titu Maiorescu și V.A. Urechia. Polemica neîntreruptă de mai târziu, susținută cu un caustic spirit
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
discret, fără gesticulația abundentă de odinioară. În Așteptând, Gaudeamus, Table d’hôte, Dumnezeu, care captează starea de răvășire de după moartea Iuliei, registrul emotiv impune și un efort de cizelare, de echilibrare a versului. În proză, scriitorul are realizări mai durabile. Nuvela Duduca Mamuca, reluată cu unele modificări în Micuța (subintitulată Trei zile și trei nopți din viața unui studinte, 1864), dar și romanul istoric Ursita („Revista literară și științifică”, 1876), editat inițial cu titlul Copilăriele lui Iancu Moțoc („Buciumul”, 1864), sunt
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
nivelul literar al epocii. Ele implică și o atitudine polemică, uneori pusă în pagină aproape sfidător. H. vrea să se despartă de romantismul naiv, schematic, edulcorat, în care bună parte din proza românească întârzia încă. Și, fragmentar, chiar reușește. În nuvelă, lucrare caracterizată printr-o compoziție inedită, un autor-narator pornit să demitizeze, să arunce în aer regulile îmbină ingenios tiparele romantice și parodia lor într-un joc ironic, polisemantic, care trimite la procedee ale intertextualității din narațiunea modernă. Eroul, un personaj
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
să demonstreze nesăbuința, nerozia iluziilor sentimentale. Asemenea unui damnat mefistofelic, libertinul seducător se simte superior mediului filistin în care trăiește, convențiile sociale nu-i spun nimic, iar mărimile vremii (sub numele cărora contemporanii lui H. au recunoscut personaje reale, de vreme ce nuvela este, întru totul, o autoficțiune) îi declanșează resortul sarcastic. De o cu totul altă factură, romanul Ursita evocă în culori aprinse, bine susținute documentar, o secvență din istoria Moldovei în secolul al XVI-lea. Aici credința în ursită - articulație interioară
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Leconte de Lisle, Émile Verhaeren, Henri de Regnier, Paul Valéry și, de asemenea, din Racine și Edmond Rostand. În proză, I. cultivă, chiar dacă pândit de o anume stereotipie, dimensiunea psihologică, precum în Dezmeticire (1935), ca și în alte schițe și nuvele de prin reviste. Îl preocupă îndeosebi ambiguitățile, fluiditatea sufletului feminin, pe care obsesia erotică îl acaparează lesne. Împotmolirea în minciună și în păcat, provocată aparent de un impuls irațional, are la aceste imprevizibile făpturi resorturi ascunse. Un subconștient cutreierat de
IOANID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
semnăturile unor personalități ale culturii române. În primul rând e vorba despre Mircea Eliade, a cărui prezență nu a fost „precupețită” nici aici. Alături de articole și studii (Istorism și interiorizare, Teme inițiatice și teme literare, Democrație și feminism), Eliade publică nuvela 12 000 capete de vită (12/1953), în care se relevă „umorul ascuns” cu care autorul își conduce eroul și cititorii până la „poarta neașteptată și tulburătoare a misterului” (Nicu Caranica). Se reține și proza lui Vintilă Horia (nuvelele Anno Domini
INSIR’TE MARGARITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287558_a_288887]
-
Eliade publică nuvela 12 000 capete de vită (12/1953), în care se relevă „umorul ascuns” cu care autorul își conduce eroul și cititorii până la „poarta neașteptată și tulburătoare a misterului” (Nicu Caranica). Se reține și proza lui Vintilă Horia (nuvelele Anno Domini 87 sau Pedeapsa Sfântului Martin, Ultima revoluție și Castelana de la Carcerelle, precum și fragmente de jurnal), remarcată de același comentator pentru „rodnica lecție de stil”, ca și pentru „prospețimea și plăcerea cu care este mânuită limba română”. Pamfil Șeicaru
INSIR’TE MARGARITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287558_a_288887]
-
publicat fără semnătură în foiletonul gazetei „Independința”, 1861-1862), atribuit, succesiv, lui Ion Ghica, Pantazi Ghica și lui I., și aproape sigur autor al textului introductiv Catastihul amorului, ca și al romanului La gura sobei (apărute anonim în 1865), precum și al nuvelei O zi de fericire. În Catastihul amorului se teoretizează în marginea principiilor realismului de tip balzacian, iar romanul (poate o adaptare) este o parodie, surprinzătoare prin modernitate, a procedeelor clișeizate de construire a unei astfel de scrieri. Articolele de critică
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
nu-și conturase încă fizionomia. Tipărite postum în „Adevărul literar și artistic” (1933), aceste încercări eșuează atunci când sunt plasate în registrul comic, în vreme ce schematismul le pândește pe cele cu accent melodramatic, unde sare în ochi înrâurirea ideologiei poporaniste. Însă cu nuvela Domnul de la Murano („Adevărul literar și artistic”, 1926), I. găsește formula, reflexiv-melancolică, în care își poate investi o interioritate frământată de incertitudini. Camil Petrescu, în „Cetatea literară”, îl remarcă numaidecât. Vor urma alte câteva scrieri, incluse în volumul Domnul de la
IONESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
reflexiv-melancolică, în care își poate investi o interioritate frământată de incertitudini. Camil Petrescu, în „Cetatea literară”, îl remarcă numaidecât. Vor urma alte câteva scrieri, incluse în volumul Domnul de la Murano (1928), ce prilejuiește numai comentarii favorabile. Cu o turnură confesivă, nuvelele lui I., unde tristețea e destrămată când și când de un surâs, sunt brodate în jurul sentimentului iubirii. O iubire care, parcă sub semnul unei fatalități, nu se împlinește niciodată. Inhibiția ciudată a bărbatului, crispările și lașitățile lui, ambigua fluiditate a
IONESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
Dumbravă, Ion Filipescu, Mircea Fulger, Iac, Liber, Victor Macri, Șt. Micu, Decius Mus, Roman Mușat, Dr. Emil Natan, Nergal, Noiac, Tom Popăiuș, Const. Popescu, Porte du Trait des Anges, Marin V. Preuțescu, Th. Săndulescu, Elisa Serea, Spătarul Milescu, Un student. Nuvelele lui I.-C., inspirate din Antichitatea elină (Din umbră... Moravuri antice, 1901) sau din viața lui Iisus Hristos (Pentru Cruce, 1903, Triumful Crucei, 1904) sunt un amestec de informație istorică brută (dar suspectă sub aspectul autenticității) și de literaturizare neîndemânatică
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
înrâuririle ei (1898-1908), I-II, București, 1915. Traduceri: Th. Bailey Aldrich, Copilărie tristă, București, 1898; H. de Graffigny, Povestiri științifice, București, 1898; Jonathan Swift, Trei ani de suferință. O călătorie curioasă, București, 1898; L. Boussenard, L. Jacolliot, Jules Gros, Trei nuvele, București, 1898; P. Castanier, Nuvele antice. Moravuri din timpul decadenței romane, București, 1899. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, Viața lui I.L. Caragiale, ed.2, București, 1969, 325-327; Rașcu, Amintiri, 14, 18-19; Procesul Caragiale- Caion. Dosarul revizuirii, București, 1972; Gala Galaction, Jurnal
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
București, 1915. Traduceri: Th. Bailey Aldrich, Copilărie tristă, București, 1898; H. de Graffigny, Povestiri științifice, București, 1898; Jonathan Swift, Trei ani de suferință. O călătorie curioasă, București, 1898; L. Boussenard, L. Jacolliot, Jules Gros, Trei nuvele, București, 1898; P. Castanier, Nuvele antice. Moravuri din timpul decadenței romane, București, 1899. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, Viața lui I.L. Caragiale, ed.2, București, 1969, 325-327; Rașcu, Amintiri, 14, 18-19; Procesul Caragiale- Caion. Dosarul revizuirii, București, 1972; Gala Galaction, Jurnal, II, îngr. și pref. Teodor
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
și, până la sfârșitul vieții, a activat la Studioul Moldova-Film din Chișinău. Între 1981 și 1983 a fost secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova. A primit titlul de maestru emerit al artei (1982). Debutează cu volumul de nuvele Râsul și plânsul vinului (1965), după care urmează Dincolo de ploaie (1970) și Trei proze (1971) ș.a. Proza lui I. este semnificativă prin receptivitatea ei la varii experimente, la asimilarea strategiilor narative moderne, utilizând fluxul de conștiință și monologul interior, memoria
IOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287616_a_288945]
-
1984) are ca personaj central pe basarabeanul dezrădăcinat care, revenit în mediul de obârșie, mânat ca de soartă, își află aici moartea. Proza din ultimii ani de viață ai lui I. este polemică, adeseori cu aluzii străvezii la adresa sistemului totalitar. Nuvelele i-au fost traduse în limbile rusă, germană, slovacă ș.a. Ca regizor, a turnat numeroase filme de lungmetraj, a semnat scenariul și regia la câteva filme inspirate din basmele populare, creația lui cinematografică caracterizându-se prin aplecarea spre baladesc. SCRIERI
IOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287616_a_288945]
-
București, 1904; Portrete și evocări istorice, îngr. și pref. Vistian Goia, București, 1986. Traduceri: Erckmann-Chatrian, Nea Frățilă [L’Ami Fritz], București, 1882 (în colaborare cu A. I. Odobescu); Dito und Idem [Carmen Sylva și Mite Kremnitz], Astra, București, 1887; Carmen Sylva, Nuvele, București, 1888. Repere bibliografice: N.I. Apostolescu, Gion, LAR, 1904, 6-8; Bucur, Istoriografia, 65-66; Ionuț Niculescu, G. Ionnescu-Gion, TTR, 1975, 4; Dicț. lit. 1900, 454-456; Vistian Goia, Un memorialist uitat: G.I. Ionnescu-Gion, SUB, Philologia, t. XXVIII, 1983. G.D.
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
un băiețel (1947). Pasionat de născocirile tehnicii, experimentând el însuși euforia zborului cu planorul, I. scrie o lucrare de popularizare, De la cal la cal-vapor (1946), care ar vrea să fie „viața romanțată a mașinii cu abur”. Accentele de sarcasm din nuvelele lui I. (Funeralii naționale, 1937, cu o reeditare în 1969 - Noapte de cloroform) sunt emise pe un ton aparent neutru, cumpănit. Ironia secretă colorează satiric o proză unde tocmai falsa distanțare a naratorului imprimă eficiență grotescului. Un grotesc vizând, în
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
sminti sufletul, scufundându-l în experiență. Subtilul discurs epic vorbește despre singurătate și resemnare, despre orgoliul asumării acestora, luând uneori înfățișarea unui poem al solitudinii acceptate. Volumele Două părți cal și una vizitiu (1991) și Jocuri și zile (2000) cuprind nuvele și povestiri cu un personaj feminin comun. Eroina se confruntă cu răul, mai ales social, și pare să-l înfrângă prin înțelegere și detașare. Și aici se apelează la procedeul narativ dificil al relatării la persoana a doua, autoarea realizând
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
Vladimir Nabokov, Clipa de curaj, Piatra Neamț, 1996, Glorie, Iași, 2003; F.M. Dostoievski, Însemnări din subterană, Iași, 1996, Idiotul, Iași, 1998, Jurnal de scriitor, I-III, Iași, 1998-2000 (în colaborare); Andrei Platonov, Marea subterană, Iași, 1997, Moscova cea fericită și alte nuvele, Iași, 2003; A.S. Pușkin, Talismanul, Iași, 1999; Pavel Florenski, Stâlpul și temelia adevărului, Iași, 1999 (în colaborare); N.V. Gogol, Opere, II-III, Iași, 1999- 2001; Viktor F. Vostokov, Incursiuni în medicina tibetană, Iași, 2000; Nursultan Nazarbaev, Kazahstan -2030, Chișinău, 2001, În
IORDACHE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]
-
literatură „de sertar”. În Pașaport... impresionează modul cum se îmbină terifiantul, sufocantele angoase cu o poezie de o rară puritate. Nu este o pendulare între două modalități creative diametral opuse, ci o coexistență a lor, de unde și ineditul farmec al nuvelelor. Pornind de la fapte aparent nesemnificative (singurul obiect salvat în timpul refugiului este un abajur galben; o profesoară, pentru a alina suferința unor părinți cu băiatul pe front, inventează scrisori din partea acestuia etc.), autoarea le investește cu valoare de simbol, fie trimițând
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
cu mare succes, dintr-un „roman rural”, Nuntă cu bucluc, care va fi editat în 1936 cu o prefață de E. Lovinescu. A mai publicat două romane în anii ’40, apoi, după o pauză de două decenii, două volume de nuvele și povestiri și încă un roman, apărut în chiar anul morții sale. În anii ’70 i-au fost reeditate romanele din tinerețe. I. a mai colaborat la „Vremea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Argeș” ș.a. „Publicitatea” pe care E. Lovinescu i-a
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]