5,043 matches
-
sultan și din informațiile polone și lituano-ruse, putem stabili că turcii au atacat emporiile genoveze, în august 1469. Istoricul polon Jan Dlugosz, contemporan evenimentelor, scrie în cunoscuta sa operă, că în vara anului 1469, pe când regele se afla în Lituania, oastea tătarilor de dincolo de Volga sub conducerea lui Manyak - sub ductu Manyak caesaris Ultra Volhin - a invadat țările regatului din trei părți. O coloană a prădat districtele Vlodimir, Cremenet, Cuzmin, Zudovia și Jitomir, luând în captivitate vreo 10.000 de oameni
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sub conducerea lui Manyak - sub ductu Manyak caesaris Ultra Volhin - a invadat țările regatului din trei părți. O coloană a prădat districtele Vlodimir, Cremenet, Cuzmin, Zudovia și Jitomir, luând în captivitate vreo 10.000 de oameni, pentru că lituanienii, având puțină oaste, nu au îndrăznit să se opună. Altă coloană s-a îndreptat spre Trembovla, dar oastea regală, adunată din ordinul regelui, i-a respins. Cazimir, menționează Dlugosz, fusese înștiințat la timp de Mengli-Ghirai - a Caesare Tartarico Cziswolhano, Megli-Geren, filio Eczi-geri amico
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trei părți. O coloană a prădat districtele Vlodimir, Cremenet, Cuzmin, Zudovia și Jitomir, luând în captivitate vreo 10.000 de oameni, pentru că lituanienii, având puțină oaste, nu au îndrăznit să se opună. Altă coloană s-a îndreptat spre Trembovla, dar oastea regală, adunată din ordinul regelui, i-a respins. Cazimir, menționează Dlugosz, fusese înștiințat la timp de Mengli-Ghirai - a Caesare Tartarico Cziswolhano, Megli-Geren, filio Eczi-geri amico et confederato suo tempestive veloci nuncio avisatus. Ultima coloană însă, năvălind în Moldova, a fost
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
avusese, până în 1423, Curtea la Sarai, pe Volga, spre deosebire de Mengli-Ghirai care trebuie socotit ca han al Crimeii, dincoace de Don. Ciopârțirea fiului lui Mamak, din ordinul lui Ștefan cel Mare, nu a fost uitată. La începutul lunii martie 1471, în timp ce oștile Moldovei luptau cu Radu cel Frumos, la Soci, Eminek Mârza, fratele lui Mamak întreprinde o expediție de pedepsire a Moldovei, jefuind totul în cale până la târgul Siret. În retragerea sa, de teamă să nu fie ajuns de cavaleria moldovenească, el
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la asediarea acesteia, au participat alături de turci și tătari. Ștefan cel Mare a reacționat imediat. El a încercat să distrugă, chiar în anul 1475 acest cap de pod turcesc aruncat pe malul nordic al Mării Negre, trimițând cu un corp de oaste pe alt cumnat al său, Alexandru, să recucerească Mangopul. Orașul a căzut în mâinile sale, dar nu a putut relua Caffa, bine păzită de turci și tătari. Turcii revin în decembrie, același an, reocupă Mangopul și trec prin sabie pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Instaurarea dominației otomane asupra Crimeii a avut mari repercusiuni asupra Moldovei. Astfel, cu forțe preluate de la Hanatul Crimeii, pe al cărui teritoriu a fost deschis un al doilea front în flancul Moldovei, Mahomed al II-lea a izbutit să împartă oastea moldovenească în două, în preajma bătăliei de la Războieni, și să slăbească puterea de atac și rezistența lui Ștefan cel Mare. Alianța turco-tătară din anul 1475 a limitat apoi expansiunea economică și politică a Moldovei în Răsărit și a pregătit calea pentru
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trecut Nistrul, prin vadul de la Tighina, și s-a năpustit asupra ținutului Cetății Albe, tocmai când flota turcească pregătea asediul liman. Fortăreața a rezistat, fiind recent întărită. Tătarii, sosiți cu mult înainte de a fi trecut Mahomed al II-lea cu oastea sa pe malul stâng al Dunării, s-au împrăștiat prin sate și au adunat cca. 5.000 de robi. Un corp de oaste călare, trimis de Ștefan cel Mare, i-a surprins și i-a bătut chiar lângă Cetatea Albă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
rezistat, fiind recent întărită. Tătarii, sosiți cu mult înainte de a fi trecut Mahomed al II-lea cu oastea sa pe malul stâng al Dunării, s-au împrăștiat prin sate și au adunat cca. 5.000 de robi. Un corp de oaste călare, trimis de Ștefan cel Mare, i-a surprins și i-a bătut chiar lângă Cetatea Albă și a eliberat pe toți prizonierii. Cea de-a doua coloană, de 30.000 de oameni, în frunte cu Eminek Mârza, a trecut
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe care l-a trecut la Costești, ca să fie oprită la Ștefănești, de pe dreapta Prutului. Vestea intrării unei alte hoarde de tătari în Moldova de Sus a obligat pe Ștefan să mai disloce încă un corp de luptători călări din oastea sa, pentru a stăvili înaintarea acesteia spre Suceava, de unde fugise chiar Doamna, la Hotin. „Deși în așteptarea turcilor la Dunăre - scrie Dlugosz - el (Ștefan) nu s-a înspăimântat, ci având o inimă de o vitejie uimitoare și de necrezut, vesel
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
crâncen cu noi, ne-au pierit mulți oameni și doi frați de-ai mei au devenit martiri. Ne-au pierit luptători destoinici, cai și arme. Noi înșine am venit cu un cal”. Textul nu mai are nevoie de comentarii. Dezastrul oastei lui Eminek, produs de călăreții moldoveni, este evident. Peste acestea, adaogă el mai departe, în lipsa lui Mengli-Ghirai și a sa din Solhat, Ahmed, marele han, a năvălit în Perecop, a pus han al Crimeii pe Nur-Daulet, fratele lui Mengli-Ghirai, iar
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
turci, voievodul Moldovei a pierdut bătălia și el însuși a spus-o, răspicat și lapidar, în inscripția bisericii de la Războieni. De ea își amintea cu durere și pe patul său de suferință în anul 1502. Căci, de nu erau tătarii, oastea lui Mahomed al II-lea ar fi putut avea soarta aceleia a lui Soliman Hadâmbul. E de mirare cum de nu au înțeles polonii contemporani rolul pe care-l rezerva viitorul Hanatului Crimeii, sub suzeranitatea Înaltei Porți. În ascensiunea puterii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
toate puterile și forțele noastre”. Cucerirea cetăților Chilia și Cetatea Albă s-a făcut în iulie-august 1484, printr-un dublu atac, dat de turci din sud-est și de tătari dinspre nord și apus. Ștefan cel Mare, care se afla cu oastea sa la Oblucița, ori nu se aștepta la un atac din partea lui Mengli-Ghirai, ori nu a mai putut interveni în stepa Bugeacului, fără a se fi expus unei lovituri din flanc și spate, dată de către Baiazid al II-lea. Asediate
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
altele 50.000. Din scrisoarea lui Baiazid al II-lea către Raguza din august, aflăm că numărul tătarilor a fost de 70.000 de luptători (imperator de li Tartari cum septanta milia homini d’arme)... la care s-a adăugat oastea Țării Românești (et similiter tutta gente de Vlaquia). Intervenția tătarilor lui Mengli Ghirai din acest an a avut consecințe mult mai mari decât aceea din 1476. Pe lângă ajutorul dat la cucerirea cetăților, ea a dislocat populația românească autohtonă, care a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sub suzeranitatea Înaltei Porți (1492-1792). Pentru moment, remarcăm numai că colaborarea militară moldo-tătară, dintre Ștefan cel Mare și Mengli-Ghirai, a pus capăt definitiv existenței Hoardei de Aur. Cneazul Moscovei, Ivan al III-lea, nu a considerat necesar să contribuie cu oastea sa la operațiile militare împotriva fiilor lui Ahmed han. În 3 martie 1502, el trimitea pe Alexei Zabolotschi în Crimeea să comunice refuzul său de a le acorda vreun ajutor armat. Pornirea în campania din aprilie-mai a lui Mengli Ghirai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să comunice refuzul său de a le acorda vreun ajutor armat. Pornirea în campania din aprilie-mai a lui Mengli Ghirai se datorește exclusiv lui Ștefan cel Mare. Pe când Sih-Ahmed se afla pe Nipru, la gura pârâului Desna, voeivodul moldovean așezase oastea sa pe malul drept al marelui fluviu. De aici, el expedia o solie la Mengli Ghirai, prin care-i făcea cunoscut să vină cu hoarda sa numaidecât. Și, în timp ce Ivan Mamanov, un sol moscovit la Perecop, reproducea între 3-17 mai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și 3 iulie, că valahul așteaptă ca hoarda să treacă la el peste Nipru. Și hanul a slobozit pe solul volohului, dar a spus prin el către voloh că merge la hoardă. La începutul lunii iunie, Mengli-Ghirai se întâlni cu oștile moldovenești pe malul râului Samara, în hăituirea fiilor lui Ahmed han. În 28 iunie 1502, la sfârșitul unor eforturi continui, tătarii lui Mengli-Ghirai și modovenii lui Ștefan cel Mare izbutiseră să încercuiască și să captureze cea mai mare parte din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
moldovenești pe malul râului Samara, în hăituirea fiilor lui Ahmed han. În 28 iunie 1502, la sfârșitul unor eforturi continui, tătarii lui Mengli-Ghirai și modovenii lui Ștefan cel Mare izbutiseră să încercuiască și să captureze cea mai mare parte din oastea Hoardei Mari. Sih-Ahmed a izbutit să scape doar cu doi frați și numai cu vreo 4.000 de oameni, refugiindu-se pe valea râului Kama. Părăsit în cele din urmă și de frații lui Iamgurcei, el s-a întors pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
luat calea întoarsă. Urmărit de oamenii lui Mengli Ghirai, el a preferat să se predea, împreună cu frații săi, Hoziak și Halek, voievodului Dimitrie Putiatici din Chiev. Sfârșitul lui a însemnat apusul Hoardei de Aur. Gloria de a fi lichidat ultima oaste a Hoardei de Aur, denumită după anul 1423 și Hoarda Mare, aparține deci tătarilor lui Mengli Ghirai și românilor moldoveni ai lui Ștefan cel Mare și nu Moscovei.
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
atacuri dușmane: ale avarilor, perșilor ( 616 și 626 ), arabilor ( 667 673, 716-717), selgiucizilor ( sec, al XI-lea),și al cruciaților care l-au cucerit în anul 1204 și l-au stăpânit până în 1261, ca în 1453 să fie cucerit de oștile de sub comanda sultanului Mahomed al II-lea și transformat în capitală a Imperiului otoman, cu numele de Stambul, nu Constantinopol. La noi, la români, a fost cunoscut cu numele de Țarigrad. Drumul Țarigradului, se spunea în folclorul românesc. Am mai
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
despre ce-i vorba, așa că ne îndreptăm spre depozitul de utilaje și unelte al nu mai știu cărei instituții avînd în îngrijire parcurile și împrejurimile orașului. Odată ajunși, grăsanul își ia, la rîndul său, un aer important de comandant de oști și se adresează responsabilului, cu aceleași cuvinte: Aceștia sunt... etc. Să trăiți, tovarășe maior, nu am nici o drujbă! Tvoi... (înjurăturile rusești sunt perfect traductibile în românește fiindcă nu diferă prea mult, dar prefer să le trec sub tăcere). Să trăiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
chemați la bătălia pentru cucerirea Tebei : Ce drum nefericit ! Ce jalnic s-a sfârșit !/ Sărmanii mei prieteni, ah, ce inimoși/ Din Argos au pornit ! [...]/ Eu nu voi da-n vileag ce rău ne-a fost prezis ;/ Un bun cârmaci de oști ascunde vestea rea (Oedip la Colonos). În Thebaida autorului român, frații își urmează setea de putere, orgoliul și ambiția fără margini, și nu par să ia seama la chemarea destinului lor potrivnic (Mă trag din regi, și regii să fiu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
zeilor ce-n tine au pus nădejdea lor./ Mărire ție, tare și mândru stâlp al Troii !), în pofida faptului că inițial zeii păreau să fie de partea adversarilor (Ziceau că zeii noștri cu dânșii țin, și vezi/ Cum lasă-n părăsire oastea năvălitoare - IV 1). Oștenii susțin că nimeni nu-l va putea răpune pe Hector, însă preotul cetății îi îndeamnă să nu se pronunțe asupra evenimentelor viitoare căci dorința zeilor e de neînțeles pentru muritori : Nu-i bine niciodată ca noi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și publicată în 1971 -, el pornește de la creația omonimă a lui Euripide, una din puținele tragedii eline cu sfârșit fericit. Scenariul autorului grec fixează datele cunoscute ale legendei. Salvată prin intervenția miraculoasă a Artemidei de la sacrificiul acceptat de Agamemnon pentru ca oștile grecești să poată porni spre Troia, Ifigenia a fost adusă în Taurida unde servește ca preoteasă a cultului sângeros al zeiței căreia localnicii îi jertfesc pe toți străinii intrați pe teritoriul lor. Chinuit de Furii după uciderea mamei, Oreste își
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
astfel înțelesuri noi. Prometeu și Antigona au vocația sacrificiului de dragul oamenilor, fapt interpretat de Victor Eftimiu în sens creștin, cu asimilarea oarecum forțată a valorilor altei epoci istorice. Ifigenia lui Euripide renunță să lupte pentru viață când înțelege că altfel oștile grecești nu vor porni spre Troia. Ifigenia lui Eliade își acceptă cu seninătate moartea transformată în sacrificiu creator. Legenda elină e autohtonizată prin relevarea legăturilor cu folclorul românesc : jertfa Ifigeniei se înrudește cu a Anei lui Manole și cu moartea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Papă a craiului ungur, că "îl va scoate pe ciobanul valah, adică pe Basarab Vodă, din bârlogul lui, trăgându-l de barbă". Evenimentele însă s-au petrecut altfel. Cum spune o zicală din bătrâni "Dumnezeu stă mândrului împotrivă". Regele și oastea lui de peste 30000 de militari au pornit să recupereze Banatul Severinului pierdut, se pare, în 1291. Momentul ales de regele ungur a fost în luna septembrie, când Basarab trimesese un corp de armată la sud de Dunăre, să-l ajute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]