6,900 matches
-
va trebui să... a intervenit Richard. A pus o mână pe brațul doamnei Connolly și a încercat s-o întoarcă spre ușă. Dar ea s-a zbătut. — Vacă blestemată! a țipat spre Sheba. A urmat o luptă scurtă în timpul căreia ochelarii lui Richard au căzut pe jos, iar doamnei Connolly i-a căzut pălăria într-o parte. — Să... nu... pui... mâna... pe mine! a zbierat ea la Richard. Pentru moment toți trei - Sheba, Richard și doamna Connolly - au rămas nemișcați. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
doamnei Connolly i-a căzut pălăria într-o parte. — Să... nu... pui... mâna... pe mine! a zbierat ea la Richard. Pentru moment toți trei - Sheba, Richard și doamna Connolly - au rămas nemișcați. Apoi, Richard s-a aplecat să-și recupereze ochelarii. Și-i punea la loc și tocmai începuse să-i spună ceva doamnei Connolly, pe tonul lui zemos și împăciuitor pe care Sheba îl numește tonul de „Haide, haide“, când doamna Connolly a făcut un salt spre Sheba. Contactul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să i se scurgă afară din organism. Alice a mai cumpărat un jurnal, apoi încă unul și-a îndesat pe paginile lor lucruri de care numai ciudații au habar - cum e atunci când îți urăști nu numai șunculițele de copil și ochelarii, dar și felul în care respiri, gândești sau îți miști brațul. Cum te simți când pătrunzi într-o încăpere și, dintr-o dată, toată lumea tace. Alice a scris despre impresia că nu era compusă din carne și oase, ci din obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ieșit pe verandă. Irene, cu aceeași uitătură plină de venin, Naji și fratele lui cel tăcut l-au urmat. Drew i-a strigat pe Jina, Danny și Charlie care erau pe pajiște. Am câteva anunțuri de făcut, a zis ghidul. Ochelarii continuai să-i atârne cu un lănților de gât, iar dinții îi străluceau ca luceferii. Omul părea anormal de fericit, de parc-ar fi făcut parte dintr-o altă specie. O să plecăm la șapte dimineața. O să trecem prin instrucțiunile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
atâta plâns, somnul vieții se apropie de ziua eternității. Mamă! În curând cui o să-i mai spun: MAMĂ! Fără provocări Plânsul estompează urletul care se zbate să rupă zăgazurile sufletului încorsetat de nemulțumirile unei existențe citită pe dos. Îmi pun ochelarii cu cele mai mari dioptrii pentru a înțelege mesajele, săgeți înfipte în toate mădularele de unde sângele nu mai vrea să țâșnească. Refuz să particip la provocări și merg oarbă pe drumul drept al destinului fără a putea schimba nimic. Îmi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
art minimalismul fuxus equipo cronica cooperativa de la malasis bmpt lyrical abstraction atenție se închid ușile de piatră a crescut iarba pe morminte și garnitura de metrou a ruginit urmează stația anii șaptezeci cu peronul pe partea stângă o bufniță cu ochelari ține un curs de paleontologie din caietul de impresii extragem elementele noul subiectivism anacronismul bad paiting performance instalațiile transavangarda italiană atenție se închid ușile de piatră în budoarul său prințesa își aranjează decolteul urmează stația noile tendințe în artele plastice
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-l educe pe român Că poetul națiunii n-a fost nicidecum nebun?! Câți din voi ar recunoaște că a lui singură boală N-a fost sifilis, nici tifos, ci iubirea pentru țară?! Ochii voștri ca de vulpe stau ascunși sub ochelari, Scut vă faceți din distincții și din titlurile mari. Singura voastră mândrie - numărul de publicații; Singurii voștri prieteni - toți corupții și stricații! Nu sunt aștrii-n bolta toată câți oameni titrați ca voi Și nici larve în cadavre și în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să stăm la taclale despre una alta. închid ochii și-mi las gândurile să hoinărească printre singurătăți o pasăre se lovește de geam se face liniște în cameră e cald respir haotic lângă veioza de pe noptiera din colț sprijinite de ochelarii lui tata câteva amintiri două fotografii și multă singurătate tăcerea crește ca un aluat mă așez în fotoliu și dizolv fiecare imagine aud pași... mă încăpăținez să cred că cineva se apropie de ușă e bine Dumnezeu îmi deschide ușa
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fine are... sigur vă seamănă... Ce mânuțe gingașe și ce zâmbet de îngeraș... (Părinții lui Bulișor devin din ce în ce mai agitați) Dar de văzut vede bine copilul? întreabă Bulișor. Da, desigur, îi răspunde mama copilului, dar de ce? Că dacă trebuie să poarte ochelari... ați cam pus-o! Creața râdea cu toată fața, zgomotos și molipsitor. Râdeam și eu de parcă altul spusese bancul, dar poate că ea era de vină că nu se mai oprea. Auzi, Creațo? Oare eu nu cumva trebuie să-mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cam pus-o! Creața râdea cu toată fața, zgomotos și molipsitor. Râdeam și eu de parcă altul spusese bancul, dar poate că ea era de vină că nu se mai oprea. Auzi, Creațo? Oare eu nu cumva trebuie să-mi pun ochelari? De ce? Să-ți mai acopere din urechile astea mari? Mă gândesc că orice mi-ai face, eu tot cea mai frumoasă fată te văd. Și tu îmi ești drag și mai știu că n-o să mai am toată viața un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
imediat. E un tînăr care promite... Are viitorul În față. Puteți să-l Întrebați orice. Viitoarea speranță apăru În cele din urmă, tremurînd tot. Spre deosebire de director, acesta era exagerat de palid și, din cîte mi-am putut da seama - purta ochelari -, avea priviri șirete. Îmbrăcat cu niște pantaloni jerpeliți și Încălțat cu galoși, arăta jalnic. Faptul că nu s-a arătat deloc emoționat cînd a fost prezentat de director se datora nu atît calmului, cît expresiei de nedumerire care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a arătat deloc emoționat cînd a fost prezentat de director se datora nu atît calmului, cît expresiei de nedumerire care i se citea permanent pe chip. Se așeză lîngă mine pe canapea, la capătul dinspre ușă, și-și tot Împingea ochelarii pe nas. Avea vocea nazală și pițigăiată. Îmi răspunse la Întrebari fără pic de șovăire. — Nu, nu știu de ce. Poate o fi considerat că e pierdere de timp să se mai Întoarcă o dată ce-a plecat la birou. A precizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se prăbușească, și mă izbi Îndată un miros Înțepător, ca de frigider vechi, care venea de la paltonul lui. Timp de cîteva minute - de fapt cîteva zeci de secunde - pînă cînd trecu trenul, pupilele individului se făcuseră mici de tot În spatele ochelarilor și capul i se afundă În gulerul paltonului. Trupul lui Înțepenit tremura odată cu trepidațiile trenului, vibrînd de parcă era o foiță metalică subțire. Oare ce poveste Îmi mai Îndrugă? Dacă a venit să-mi mai spună ceva concret, treacă-meargă, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu? La vorbele acestea, genuchii i se destinseră, ca un film care Începe să se deruleze. Se Întoarse spre mine. CÎnd mi-am scuturat scrumul pe fereastră, și-a scos și el o țigară și a aprins-o, Împingîndu-și mereu ochelarii care-i alunecau pe nas. — Vă rog să mă scuzați. Știți... v-am mințit adineauri... Vă rog să mă scuzați... N-ar fi trebuit... — Din respect pentru director, presupun. — Știu și eu... Nu... Cred că nu. Pentru că directorul știa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
yeni... cu fotografia LUI peste bani.. Părul lui, tuns neuniform, nu se rărise Încă prea mult. — Am o rugăminte. Bătrînul avea o pătură pe genunchi și peste ea o revistă cu benzi desenate; buzele i se mișcau neîncetat. Își Împinse ochelarii antediluvieni de pe nas și priviri din ochii lui congestionați se mutau, bănuitor, de la fotografie la bani și invers. — Ai o sobiță sub pătură ? Nu e bine pentru dumneata, ți s-au Înroșit ochii de la gaze. — Nu, e electrică. Atunci e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dreptunghiulare din sticlă de-a lungul pereților. Soția mea s-a sprijinit cu ambele mini de brațele fotoliului, stînd cu spatele la draperie. S-a uitat la mine și a zîmbit cam ciudat. În asemenea momente Îi indiviez pe cei care poartă ochelari, pentru că aceștia se aburesc și astfel mai cîștigi timp bătîndu-ți capul cu ei ca să-i ștergi și să-i așezi la loc. Neavînd așa ceva, am luat-o, aparent nepăsător și tăcut, spre canapea. M-am așezat În colțul dinspre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu o privire mai ageră, ne-a recunoscut imediat și a coborît treptele laterale În Întîmpinarea noastră. Avea mîini și picioare lungi și subțiri și o crestătură În bărbia ascuțită. Era bine legat, dar gîtul Îi era prea scurt. Purta ochelari mari fumurii. Ne-a urmat cu pași șovăitori. Ori era beat, ori somnoros. Îmi amintesc că am mai văzut ochelarii aceia pe undeva. Da, semăna cu unul din grupul celor trei care stătuseră lîngă focul din albia rîului noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
picioare lungi și subțiri și o crestătură În bărbia ascuțită. Era bine legat, dar gîtul Îi era prea scurt. Purta ochelari mari fumurii. Ne-a urmat cu pași șovăitori. Ori era beat, ori somnoros. Îmi amintesc că am mai văzut ochelarii aceia pe undeva. Da, semăna cu unul din grupul celor trei care stătuseră lîngă focul din albia rîului noaptea trecută - cel cu favoriți exagerat de lungi și răsuciți puțin În sus, picioare arcuite și fața turtită. În plus, plasturele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu bărbie ascuțită. Vigilența de pe chip Îi dispăru precum o mustață falsă lipită cu salivă. — Cel care răspunde de funeralii trebuie să fie undeva În față. Îl aduc imediat. Plecă În grabă și dispăru imediat În spatele draperiei. Dar cel cu ochelari fumurii, care stătea cu un pas În spatele nostru și ne pîndea ca pe niște bagaje, nu făcu nici cel mai mic efort să-și ascundă ostilitatea pe care nici măcar lentilele Întunecate nu o puteau para. Poate Îmi purta pică pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Oricum, e timpul să plec și fac vreo zece minute cu metroul pînă la stația S. Privi În jos și-și ronțăi, nervoasă, unghia de la degetul mare. — Uitați articolul din ziarul de anul trecut, Îmi spuse tînărul Tashiro, uitîndu-se prin ochelarii lui groși la o fîșie de ziar jerpelită. Mi-l Întinse de Îndată ce m-am așezat. — Trebuie să mărturisesc că m-am descurcat destul de greu după schița făcută de tine. — Aici scrie că au dispărut peste optzeci de mii de persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
determinat pe EL să se entuziasmeze de o asemenea tîmpenie? — Cum ziceai că o cheamă pe fata aceasta... pe model ? — Saeko. Zice că are douăzeci și unu de ani, dar eu cred că are douăzeci și cinci-douăzeci și șase. Și-a ridicat ochelarii brusc și mi-a spus tăios: — Atenție! Vine chelnerul! Am Întors fotografiile cu fața-n jos și mi-am ridicat privirile. Exact În direcția mea, afară, la umbra unui stîlp stătea pe vine un bărbat Între două vîrste. Privea distrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
astea. Poate șeful ți-a mai Încredințat ceva, vreun obiect care ne-ar putea fi de mare folos și de importanța căruia tu nu-ți dai seama. A! Ca să vă spun adevărul... Era tulburat. Ochii i se făcură mici În spatele ochelarilor. Nu am păstrat fotografiile acestea În camera mea. Știți, v-am vorbit ieri despre o cameră obscură Închiriată. Domnul Nemuro avea un dulăpior acolo... era numai al lui. Dacă-i dulăpior, are și cheie, presupun. — Bineînțeles, ca toate dulăpioarele... — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-i tragă În jos pe ceilalți. SÎnt toți niște secături... — Și apoi, dintr-odată, unul ce și-a căutat adăpost, dispărînd din altă lume, se trezește În mijlocul lor... Individul se uită surprins la mine. Pentru că Încerca să mă privească prin ochelarii ce-i alunecaseră pe nas, fața Îi părea oarecum mai ridicată și cîteva fire de barbă pe lîngă care doar trecuse aparatul de ras ieșeau În evidență, ca niște țepi, deasupra mărului lui Adam. — Da, așa-i, spuse el coborîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nici mai puțin de doi-trei kilometri distanță de furnizorii de combustibil. — De ce un asemenea om... Fiecare cu viața lui... Oare sînt chiar singurul care n-a știut nimic? Ochii lui bănuitori și pătrunzători, plini de uimire, se deschiseră mari În spatele ochelarilor... ca un vas ce se află În poziție nesigură. Arăta de parcă stătea să cadă la cea mai mică atingere. După toate aparențele, Îl puteam crede, cît despre șantajul fratelui, probabil că singurul lucru care-l interesa era să scoată bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-și disimuleze rîsul disprețuitor. Nu cred că ar mai rîde lumea de tine dacă ți-ai coase nasturii de la cămașă cu ață de aceeași culoare. Dar Tashiro rămase drept, exact În aceeași poziție, de parcă Înghițise un par. Își frecă sticlele ochelarilor cu vîrful degetului. Barmanul, tăcut ca și pînă acum, Îmi aruncă ușor chitanța, ce se lăsă pe tejghea ca un fulg uriaș de zăpadă, și Îmi dădu restul. Am trecut pe lîngă cei doi bărbați de la masă, la fel de absorbiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]