142,832 matches
-
Eliade: „Sfintele gratii de aur /.../ Voi curge de-a pururi Întins pe un plaur”. (Soarele, noaptea) . Un impersonal Îndemn de (auto) Încurajare descoperim În poemul În voie... Ca și când n-ar fi propriul eu, rostește apăsat, dar strângând din dinți, cu ochi oțeliți: „Pământului În voie să i intri / când vei pleca...// Și teamă nu-ți va fi / că vei fi dus/ În lut // Martori ai acestei zvoniri, / adâncul suflet/ al țărânii/ și „Nu credeam să-nvăț / a muri, vreodată”. Nici spațiul
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
de la Comedia Franceză (nn. care se juca În aceeași perioadă), iar creația lui Cornel Popescu este cea mai bună dintre toate cele șase interpretări de până acum ale acestui rol complex și dificil. M-a privit câteva clipe fix cu ochii săi shakespeariani, fără să zică o vorbă. Complet fâstâcită am bolborosit câteva vorbe apreciative. M-a primit cu deschidere În acel tumultuos anturaj, care avea să-mi devină casa de ucenicie artistică. Întruniri, discuții, proiecte, detalii regizorale, turnee, forfotă, repetiții
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
scrisul d-tale. Scurtele Întrevederi bienale cu neobositul nostru ambasador cultural Alex Cetățeanu, stabilit de mulți ani În Canada, mi-au răscolit spiritul de bârlădeancă, căutător și, totodată, promotor de frumos, intim legată de orașul În care a văzut lumina ochilor cel evocat (6 august 1941). 10 aprilie 2011, o dimineață aproape răpusă de o neașteptată și deloc binevenită vântoasă de prier. În fiecare an prescriu alt canon sufletului meu Înaintea pășirii În Săptămâna Patimilor. Și, cum În acest an primim
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
Gheorghe Grigurcu Desigur cuvîntul Desigur cuvîntul doare cum trupul dar cum doare trupul? îndărătul ochiului se-așterne doar luciul său o linie rafinată te exersează la nesfîrșit briza mării pornește din aceste draperii cum ne vei găsi poemele cum ne vei așeza alături de ele? poate că acest gol e doar o tranzacție cu îngerul încet
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
nu este Nimeni nu este nimeni n-ar putea fi în același timp El însuși și Celălalt din care pricină cînd El îl imită plin de rîvnă pe Celălalt cînd viceversa pînă-n veacul veacurilor. Bilanț Apă umplută cu apă umplută ochi devii sincer abia în lumea imaginii mai înfricoșătoare ca Lumea de-apoi ți se-năbușă chipul în oglindă ca-ntr-un cer lipsit de văzduh. Prudență Scrînciobul șesului galben necontenit rotindu-se gol pînă la exasperare în străfundul privirii tale
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
Însă, diferența dintre Liviu Georgescu și un călător obișnuit al zilelor noastre, cu inteligența prospectivă puțin exersată, e asemănătoare cu aceea dintre un pictor și un fotograf. Liviu Georgescu nu e un observator neutru, lentila prin care privește are complexitatea "ochiului miriapod" (titlul unui volum al autorului). Pentru el călătoria nu e unidimensională: autentic se călătorește numai în interiorul lucrurilor, înțelegându-le esența. De aici și citatele cu rol de motto, pe care le așază la începutul cărții, despre adevăr, istorie, glorie
Adevărata dimensiune a călătoriei by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9045_a_10370]
-
beige auriu de la Filipescu. Apoi mă postez la Capșa. Rămân mai mult de un ceas lângă vitrina cafenelei privind cinematoul bucureștean, comparând cu ce vedeam de pe terasa lui Rieber, pe Unter den Linden; îmi amintesc cum damele îmi făceau cu ochiul trecând în echipaje, cum le răspundeam înclinând capul. Și aici multă vânzoleală. Privesc până când ochii mi se aburesc cu vedenii și amintiri, pregătiți s-o admire în cortegiu pe dantelata mea Hortense fluturându-și din auto pălăria cu pene albe
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
lângă vitrina cafenelei privind cinematoul bucureștean, comparând cu ce vedeam de pe terasa lui Rieber, pe Unter den Linden; îmi amintesc cum damele îmi făceau cu ochiul trecând în echipaje, cum le răspundeam înclinând capul. Și aici multă vânzoleală. Privesc până când ochii mi se aburesc cu vedenii și amintiri, pregătiți s-o admire în cortegiu pe dantelata mea Hortense fluturându-și din auto pălăria cu pene albe. Acum, spre seară, simt nevoia să sintetizez anul scurs. Un an de solitudine, în fond
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Talmud. Mi-ar plăcea să stau lângă el, să-mi vorbească de anticii Israelului, de Saul, David, Solomon; de Iehuda Macabeul, eliberatorul Ierusalimului. Dar îi respect singurătatea; și el pe a mea. Aveam la ce medita - înainte de plecare îmi căzuseră ochii peste micul eseu despre izbândă al lui Bacon. Izbânzile mele! Luate de la început, izbânzi au fost pentru mine numirea ca șef de cabinet al lui Bădărău și nominalizările la nu mai puțin de șase distincții. Izbândă consider a fi și
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Eu unul nu le-am atins. Nu citesc popii și răspopiții din literatura română. Nici pe ăilalți, de altfel, poftitori și ei de tămâie. Îl las pe cucernic, pornesc în promenadă către Cișmigiu, să văd înflorit liliacul de Persia. Închid ochii pe o bancă și sunt cel de acum un sfert de veac, tânărul prince Bassaraba-Apaffy, cu mănuși gris-clair, cravată vieux-rose și ghete cu capace albe; acostez în dosul pleoapelor une mignonne petite demoiselle și obțin un delicios rendez-vous. Asta e
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
de veac, tânărul prince Bassaraba-Apaffy, cu mănuși gris-clair, cravată vieux-rose și ghete cu capace albe; acostez în dosul pleoapelor une mignonne petite demoiselle și obțin un delicios rendez-vous. Asta e în sufletul meu. N-am ce face dacă apar în ochii unora cu boiul Crailor de Curtea Veche. Cartea îmi dă o ținută și apucături anume. Când sunt pe Pod, încerc să consonez cu ele, să trec prin turma bucureșteană ca un leopard; insignifianța nu e deloc potrivită. Rolul nu-mi
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
peste cîmp." Mai mult, îl întrezărim pe poetul Ștefan Baștovoi, prin imaginea unui Dumnezeu umanizat, ca în unele poeme din volumul Elefantul promis. Același Dumnezeu care se ducea la cantină sau care scria "englezesc și stângaci" își confecționează aici, - în ochii copilului - omenește, o scară mare din lemn cu ajutorul căreia urcă în cer. Cu o asemenea putere de reprezentare, romanul Iepurii nu mor al lui Ștefan Baștovoi își convinge cititorul, plasându-l într-un univers bine familiar și, în același timp
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
în urmă, patru poezii, fără nici un rând însoțitor. Spre uimirea mea, Domnia Sa le-a publicat. Asta a fost tot. Ba nu. Mai e ceva: Nu credeam să-nvăț a muri vrodată". (M. R.) o scamă pe fluviu cât vezi cu ochii stângace animale sufletești în derivă larma lor adoră idei zmălțuite în foc și ce trecere ce secere se aprinde chivotul cu incunabule ca un meteorit într-un suflet topit privirea ta o acuarelă de codobatură-n zbor dar pe cine
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
lațul se strânge și istoria glisează ușor înspre un bănuit continent fii foarte atent zice sfetnicul orb cu stiletu-ntre dinți la capătul acestui principiu se naște vecia cum firul de vis coboară-n abis de ivoriu e raza infernului din ochiul interzis știu desigur e o clepsidră în care s-a scurs apocalipsa visată cum ar fi semnul de carte al prințului în amurgul valpurgic doar câteva umbre-ți calcă pe urme ca și cum ai veni să anunți facerea lumii
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
Andrei Zanca cu ochi blajin trăiesc cu iluzia, refuzînd a fi în ea iubirea nu se poate cuantifica. eu nefiindu-i receptorul, fiind ceea ce tind a înfiripa din adînc, dezumbrind. iar, dacă sunt aici, în această clipă fără de ce îmi pare că aș avea
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
slobozea o găleată-n fîntînă. se auzea lanțul zuruind chinuit. o răbufnire de vînt a izbit în zid ușa strîmbă a șurii. perdeaua s-a zbătut, fîlfîind. se porni o ploaie grea. i-am pus mîna pe braț. a închis ochii. pămîntul aburea sub ropotul subțiat și ca-n verile copilăriei, soarele se ivi deodată printre nori de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat mergând mai departe îmi trimit mie însumi mesaje, grăind în numele lor, dispăruți și prezenți și e doar
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
doar ceea ce aud, coborînd pleoapele ne stingem spre a afla că nu murim orice stare deplină a inimii tinzînd a se reproduce, totul în jur fiindu-i răsfrîngere unde, pînă și un cîine e mai lovit de o dojană înălțîndu-și ochii spre tine - viața va mai fi oare cea care a fost? cîtă îndestulare vom afla în clipa înfiorării cîtă vreme dacă și iubirea sunt ca moartea și dumnezeu alăturări de neconciliat? să te lași mistuit în liniște, aflînd. cu neputință
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
sensul modern al cuvântului, dar și-a permis să aibă femei la care puțini bărbați ar fi ajuns. În vis, ea era o femeie corpolentă, roșcată, cu o piele albă, nefiresc de lăptie pentru timpurile noastre. Îi rămăseseră în minte ochii ei verzi și cruzi ...de viperă, așa cum rareori văzuse el în realitate. Părea masivă, deși nu ar fi putut spune că era prea grasă... dar... așezând-o în tiparul iubirilor sale, rămânea prea multă cărniță. Lui îi plăceau femeile mici
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
Dumnezeu și ferm În lucrare și păstorire. Și totuși, plutea În acea cetățuie a cărții și a meditației - care la el nu era despărțită de acțiune - o adiere de sihăstrie, nelipsită de unele, parcă, aspre Îngândurări. Ne-am despărțit cu ochii spre viitor, dar dimineața era Înnourată. Mi-a făcut cu mâna din balconul În spatele căruia se ridică, tăcut, dealul. Bartolomeu Anania iubea România și pământul românesc cu intensitate poetic-vizionară care Îmi amintește de cea pe care am Întâlnit-o la
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
Aveam șapte sau opt ani și mă jucam pe malul mării, în umbra clădirii în care locuiam. O potecă îngustă și abruptă cobora șerpuind până la stâncile în care se opreau valurile. Jos, printre stânci, Iani rămăsese să privească, într-un ochi de apă, încăierarea dintre doi crabi. Am început s-arunc de sus, în joacă, pietre mai mici, apoi din ce în ce mai mari, căci Iani se adăpostise în spatele unei stânci. Aveam "muniție" din belșug: un morman de moloz și cărămizi de la o magazie
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
o extraordinară demonstrație de gimnastică. Timp de aproape jumătate de oră a mișcat brațele și picioarele, repetând figuri care ne sunt recomandate și nouă pentru mușchii abdominali și dorsali, plus elongații ale fibrei musculare. De unde? Inexplicabil. Încă un miracol. ...Are ochi albaștri cu irizări metalice de gri, ochi deosebiți, ochi rari. Extraordinarul - orice copil este extraordinar la vârsta asta (ieri a împlinit 4 luni) - rezidă în marea lui sete de viață, în imensa lui curiozitate: acumulare de semne, asimilare de cunoștințe
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
aproape jumătate de oră a mișcat brațele și picioarele, repetând figuri care ne sunt recomandate și nouă pentru mușchii abdominali și dorsali, plus elongații ale fibrei musculare. De unde? Inexplicabil. Încă un miracol. ...Are ochi albaștri cu irizări metalice de gri, ochi deosebiți, ochi rari. Extraordinarul - orice copil este extraordinar la vârsta asta (ieri a împlinit 4 luni) - rezidă în marea lui sete de viață, în imensa lui curiozitate: acumulare de semne, asimilare de cunoștințe, absorbire a lumii. Îl privesc, vorbesc cu
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
de oră a mișcat brațele și picioarele, repetând figuri care ne sunt recomandate și nouă pentru mușchii abdominali și dorsali, plus elongații ale fibrei musculare. De unde? Inexplicabil. Încă un miracol. ...Are ochi albaștri cu irizări metalice de gri, ochi deosebiți, ochi rari. Extraordinarul - orice copil este extraordinar la vârsta asta (ieri a împlinit 4 luni) - rezidă în marea lui sete de viață, în imensa lui curiozitate: acumulare de semne, asimilare de cunoștințe, absorbire a lumii. Îl privesc, vorbesc cu el, râd
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
Metamorfozele trup/ suflet În variantele Doinei, moartea (ritualizata) că „rod perfect”, prezența ei (familiară, senzuala) par a Întreține - accentua N. Manolescu - un manierism fundamental, nutrind „o poezie monocorda”, condamnată: „suferințele mari se făcură,/ De cum am ieșit din tine,/ că un ochi din orbită/ Toată căldură soarelui/ Menită fu să mă usuce”. Cultul iubirii, erotismul ce impregnează țesuturile acestei poezii cheamă În memorie poeții noștri timpurii, veșnic Înamorați. Cezar Ivănescu are Însă, spuneam, ideea morții, o neliniște scormonitoare, cu refrene obsedante, thanatofile
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
în clipa asta totul plutește, Cer, pământ, zi, noapte, lucrare divină, Am în el cu trupurile noastre înlănțuite încă în paradis și pe care prăpastia le separă. Acum suntem fără nimeni în plenitudinea spaimei, Hrăniți de sânul unei fiare, Cu ochii supți de această clipă Ce ne smulge gurile de pe sânul îmbuibării cu moarte. Ne întoarcem crucificați unul într-altul în acel loc dintâi ce ne este purificare în azi, în atunci. Ne-am iubit ca două furtuni Venite din puncte
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]