3,226 matches
-
să faceți alegerile cele mai bune în fiecare domeniu, având în același timp în vedere cum ar trebui să arate imaginea de ansamblu. După patru ani, sau opt, portretul tot incomplet va fi, deoarece istoria poate fi imprevizibilă, refuzând să oglindească ciclul electoral american. În orice caz, ar trebui să fim în stare să distingem un șablon cu destulă formă și culoare pentru a răspunde întrebării: Și-a revenit America? În concepția mea, alegerile dumneavoastră se vor împărți în patru categorii
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
epitetul, toate aceste figuri de stil folosite cu har, contribuie la redarea atmosferei copilăriei acestui personaj pe care-l îndrăgești chiar din prima clipă, fie și pentru numele scurt, parcă de alint, pe care-l poartă fetița și care-i oglindește ochii de mură coaptă, spălați de roua lacrimilor și înseninați dimineața de soarele cel blând al vârstei. O însoțim pe Mura în încercările ei, mult prea grele pentru un copil așa de mic, la câmp, înfruntând soarele, oboseala, dar și
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
dragă prietene, ce apusuri de soare am admirat de atâtea ori. Când priveam mănăstirea, de jos, aveam impresia că vâlvătaia apusului lua biserica în brațe, gata s-o topească, iar când priveam orașul de lângă mănăstire, ne inunda tot pojarul apusului oglindit în ferestrele cetății... Nu-i bine să ne oprim prea mult într-un loc, așa că pornim din nou la drum. Destinația? Miroslava. Odată ieșiți în șoseaua Iași-Voinești, calea ne este deschisă. Acolo unde drumul cotește brusc la stânga, lasă pe colțul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
pus la plural. În acest context, el este asociat unui suport (cerul), nu ca să îi atribuie o proprietate (care ar fi la singular: cerul este alb ↔ albeața cerului), ci pentru a crea un efect estetic: se pare că cerul se oglindește în apa mării într-o infinitate de pete albe. Vom remarca și alte situații asemănătoare cu (6) în care accentul cade mai mult pe impresia spectatorului și mai puțin pe proprietățile obiectului. Dacă am fi avut paloarea mâinilor, a fețelor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
aceste situări la D. Popovici (Romantismul românesc), pentru care Gh. Asachi este un „poet de tranziție de la o lume la alta“, și tot astfel Mumuleanu și Iancu Văcărescu. Ar fi locul să ne întrebăm: care dintre scriitorii vremii n-a oglindit trecerea de la o lume la alta? Care dintre ei n-a receptat influențe divergente și n-a îmbinat tendințe artistice opuse? Heliade și Negruzzi își fac ucenicia literară cu tălmăciri din neogreacă, Cârlova - cu compuneri originale în aceeași limbă. Primele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Nu este însă mai puțin adevărat că, în nuvela Ana Roșculeț (1949), a încercat vremelnic o conciliere cu realismul-socialist, iar Desfășurarea, publicată, în 1952, și care prefigura personajele romanului Moromeții, a fost considerată în epocă drept "opera literară fundamentală ce oglindea în mod realist cooperativizarea agriculturii"26. Unul dintre foștii elevi ai Școlii de Literatură "Mihai Eminescu" sugerează, în amintirile sale, că această din urmă nuvelă ar fi fost intens promovată pe căile propagandei de partid, datorită modului "subtil" în care
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
creatoare, i-a revenit delicata sarcină de a contribui activ la crearea celei mai importante piese din complicata mașinărie numită societatea comunistă: omul nou. Astfel, creației culturale i-a fost atribuit pe întreaga durată a existenței regimului rolul de a oglindi noile evoluții din societate și de a educa masele în spiritul ideologiei comuniste. La rândul lor, scriitorii, priviți de regim ca niște simpli funcționari "mânuitori de condeie" au avut de ales fie a se conforma comandamenelor ideologice, fie a se
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
readuși la realitate. Să li se amintească rolul pe care trebuie să-l joace în baza activității lor. [...] Astăzi ei au libertatea să publice. Anii din urmă, cu tot ceea ce au făptuit cotropitorii hitleriști și aliații lor trebuie să se oglindească în literatură. [...] Scriitorii - dacă vor să facă parte din avangarda progresistă a poporului, așa cum le este sarcina - trebuie să se inspire din actualul moment istoric și să-l exprime în opera lor". În nețărmurita sa admirație față de geniul sovietic și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
stilul clar, elevat al expunerii, bogăția ideilor puse în discuție și argumentarea logică și istorică a acestora. Demersul științific, ancorat într-o strictă actualitate românească, probează o execelentă pregătire teoretică și practică a autoarei, măiestrie și talent de cercetător științific, oglindite de metodologia riguroasă utilizată și de substanțiala documentare în domeniu. Se remarcă, de asemenea, originalul unghi de abordare comparativă a aspectelor ce țin de problematica actului juridic civil, cu recurs la vechile, dar și la actualele reglementări de drept civil
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
32). Căsătoriile cu femei autohtone lasă urme în limbă. Sanscrita vedică posedă o serie de foneme, în special consoanele cerebrale, pe care nu le găsim în nici un alt idiom indo-european, nici chiar în iraniană. E foarte verosimil că aceste consoane oglindesc pronunția aborigenilor în efortul lor de a învăța limba stăpânitorilor lor. Tot așa, vocabularul vedic păstrează un mare număr de cuvinte anariene. În plus, anumite mituri sunt de origine autohtonă 15. Acest proces de simbioză rasială, culturală și religioasă, atestat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de bărbați. 101. Viața lui Zarathustra: istorie și mit Aceste indicații, puține și aluzive, sunt departe de a constitui elementele unei biografii. Marjan Mole a încercat să arate că până și rarele referințe la personaje și evenimente aparent reale nu oglindesc în mod necesar realități istorice: Vistaspa, de exemplu, reprezintă modelul inițiatului. Totuși istoricitatea lui Zarathustra reiese nu numai din aluzii la personaje și evenimente concrete (micul prinț Vaepya care, "la Podul de iarnă", i-a refuzat popasul etc.), ci și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și contemplativi, se pot întâlni și numeroși extatici care folosesc anumite stupefiante (cf. § § 78 sq.). Dar transele și extazele provocate de stupefiante au jucat un rol destul de modest în religiile indiene. Tot astfel, cel mai vechi zoroastrism, atât de imperfect oglindit în textele găthă, pare să fi acordat întâietate "înțelepciunii", "iluminării" interioare lângă focul sacrificial. Conform tradiției, Zarathustra a fost omorât la 77 de ani de turanianul Brătvarxsh într-un templu al focului. O sursa târzie precizează că ucigașii se deghizaseră
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
atât de fericiți încât urlau de plăcere" (IV, 73). Era, foarte probabil, o experiență extatică, căreia i se pot afla paralele în tradiția zoroastriană (§ 102). 108. Aspecte noi în mazdeism: cultul Haomei Yasna-în-șapte-capitole, scrisă în proză și constituind găthă 35-42, oglindește începutul unui proces destul de complex de adaptare și de integrare, înainte de toate, în vocabular se remarcă unele inovații semnificative: Amesa Spenta sunt menționați pentru prima oară în grup, și se găsește termenul yazata ("zei") care va deveni important în mazdeismul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
urmării unui drum fragil, finalul, "ce printre astre la vămile văzduhului se tocmește", sugerează alunecarea spre moarte. Puntea nu e una a căutărilor, ci a trecerii spre lumea de dincolo. Modalizatorul care marchează incertitudinea, "părea cimitirul zburător al Fetei Morgane/ oglindit de deasupra trupului meu gol", are și el scopul de a recrea imaginea unui loc al misterelor, unul "care absoarbe tainele ca un burete". Comparația banală se înscrie și ea în încercarea de a aduce un univers al misterelor în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dezvoltarea romanului ficțional modern în secolul al XVIII-lea. De-a lungul timpului, se pot observa exemple premoderne ocazionale de jurnalism literar narativ, în parte deoarece aceste forme coincid în preocupările lor. În ceea ce privește formatul, toate genurile în afară de romanul modern sunt oglindite în foile volante, cărțile, pamfletele sau "cărțile de știri", gazetele, foile cu știrile zilei și ziarele care s-au dezvoltat după introducerea pe scară largă a tiparului. Latina, franceza și anglo-normanda erau limbile favorizate pentru proză înainte de Renaștere. Existau, bineînțeles
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care spune că simbolica viață de apoi avea o realitate superioară lumii noastre temporale. O astfel de mediere timpurie poate fi observată în omilia lui Vitalis despre moartea lui William Cuceritorul. Pentru a cita încă un exemplu, cartografii medievali au oglindit o lume care se conforma atât cu învățăturile bisericii, cât și cu crezurile răspândite legate de fantastic. Rezultatul a fost, după cum a observat Susan Eisenstein, "inabilitatea de a distinge Paradisul de Atlantida pe de-o parte, Cathay de Ierusalim pe
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
găsită în In Cold Blood. Astfel de relatări merită o examinare mai îndeaproape pentru a înțelege relația dintre jurnalismul literar și cel de senzație. Cele două forme au în comun apelul la bunul simț comun în încercarea lingvistică de a oglindi lumea înconjurătoare. Diferența este că jurnalismul literar narativ încearcă să dezvăluie alte subiectivități în timp ce jurnalismul de senzație încearcă să readucă noțiunea de Celălalt marginalizat pentru a stârni teroare sau groază. Totuși, având în vedere că ambele se concentrează pe bunul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu o modestie similară cu revelația lui Bradford că "eul" modifică felul în care lumea este percepută. Astfel conflictul a continuat să ofere experienței fenomenale propria legitimitate în afara simbolismului elaborat bazat pe retorică, legendă și teologie. Acest conflict va fi oglindit în numeroasele istorii, biografii, anale, jurnale intime și memorii ale secolului al XVII-lea, o grupare de forme nonficționale a căror amploare poate fi explorată doar în mod succint în această carte. O analiză etimologică relevă faptul că "istoria" a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
-lea sunt o anomalie literară. Asta pentru că ele constau în descrierile unor personalități umane idealizate. Însă nu erau idealizări romantice, epice sau eroice, ci ale tipurilor de zi cu zi cum ar fi fermierul, lăptăreasa, învățatul ș.a.m.d. Astfel, oglindeau un portret social și fenomenal. Aici vedem o versiune prematură a științei sociale. Idealizarea caracterului era și punctul forte și punctul slab al cărților de caracter. Pe de-o parte, eseurile descriptive scurte încercau să oglindească un "gen" iar prin
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ș.a.m.d. Astfel, oglindeau un portret social și fenomenal. Aici vedem o versiune prematură a științei sociale. Idealizarea caracterului era și punctul forte și punctul slab al cărților de caracter. Pe de-o parte, eseurile descriptive scurte încercau să oglindească un "gen" iar prin utilizarea personajelor din viața cotidiană s-au făcut doi pași spre prezentul neconcluziv. Dar s-a făcut de asemenea și un pas înapoi deoarece schițele de caracter erau până la urmă doar tipuri și nu indivizi. În
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
reînscrise în simbolismul social sau în imaginea distanțată a trecutului absolut, nu neapărat de legendă sau de Evanghelie ci al claselor sociale în ascensiune. Totuși, cărțile de caracter erau importante deoarece, cu cât au devenit mai sofisticate, au început să oglindească o adâncime psihologică. De exemplu, John Earle descrie în Microcosmography un "om nemulțumit" ca fiind "unul care s-a certat cu lumea și care va atrage răzbunare... Sursa bolii sale este mândria indulgentă" (19). Spre deosebire de alți scriitori de cărți de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
târziu (Wiles, 110, 335). Mai mult, popularitatea lui London Spy este atestată de faptul că a trecut prin cinci ediții în perioada cuprinsă între momentul apariției și anul 1718 (Troyer 252). Dar valoarea sa literară este poate cel mai bine oglindită în acel arbitru al literaturii tradiționale, Cambridge History of English Literature, în care Charles Whibley notează: "După două secole, încă mai păstrează pecetea proaspătă a adevărului" (9:263). Chiar și jurnalismul literar narativ timpuriu avea o persistență de remarcat. În
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
definitiv pe Ward ca jurnalist literar narativ este acceptarea sa a "prezentului neconcluziv". După cum observă Troyer, "The London Spy este practic echivalentul unei călătorii prin oraș... [făcută] prin intermediul a numeroase întreruperi, excursii tangențiale și diferite preocupări" (33). Întreruperile, excursiile, banalitățile oglindesc o lume fenomenală nemodelată de "imaginea distanțată a trecutului absolut." Troyer, scriind în 1946, anticipează ceea ce vor deveni în final regulile de bază pentru jurnalistul literar narativ: "Ward era mai puțin un reporter de știri și mai mult un comentator
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și "caninizarea" comportamentului bărbatului american din sfatul lui Bogart indică conștiința în formare pe care jurnaliștii modelului narativ literar o vor îmbrățișa deschis. În plus, putem vedea în cele două curente de jurnalism genul de preocupări ideologice care vor fi oglindite eventual în dezvoltarea știrilor supraobiective și a jurnalismului literar narativ, iar acest lucru ridică o întrebare epistemologică fundamentală: cum se poate descrie cel mai bine lumea înconjurătoare? În principiu, știrile obiective par să servească acestui scop mai bine datorită intenției
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
grup, așa cum sugerează antologarea lor de către Connery? Sau Riis poate fi inclus la jurnalismul de senzație? Or el este mai mult un ziarist de investigație, acolo unde Crane dovedește o profundă capacitate de introspecție a condiției umane, conform unui criteriu oglindit în alegerea unui canon literar tradițional de către acesta? Asemenea probleme nu sunt valabile doar în cazul lui Crane și Riis. Un cercetător a sugerat că lucrarea People of the Abys - Oamenii din abis - a lui Jack London poate fi calificată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]