2,747 matches
-
combina cele două tipuri de lentile. Mai mult, în lucrarea sa "De refractione optices" (1589), a încercat să formuleze o teorie a lentilelor. Desoperirea lunetei în jurul anului 1600, atribuită lui Hans Lippershey (1570 - 1619) marchează un evenimet important în dezvoltarea opticii. Chiar dacă la început imaginile erau de slabă calitate, în secolul al XVII-lea acest aparat optic începe să se răspândească în întreaga Europă. Galileo Galilei (1564 - 1642) reușește să construiască cea mai bună lunetă existentă până atunci, capabilă să mărească
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
târziu pentru determinarea acestei mărimi fizice. Johannes Kepler (1571-1630) este primul om de știință care realizează importanța lunetei perfecționate de Galilei și aduce unele îmbunătățiri acesteia. În lucrări ca "At Vitellionem paralipomena" și "Dioptrice", efectuează și unele studii privind legile opticii. Încearcă să determine o formulă a legii refracției, dar aceasta este valabilă numai pentru unghiuri mici. Observând eclipsele, remarcă forma inexplicabilă a contururilor umbrelor, predominarea culorii roșii la eclipsele de Lună și haloul luminos în cazul celei de Soare. Toate
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
aceasta este valabilă numai pentru unghiuri mici. Observând eclipsele, remarcă forma inexplicabilă a contururilor umbrelor, predominarea culorii roșii la eclipsele de Lună și haloul luminos în cazul celei de Soare. Toate acestea le atribuie refracției atmosferice. În lucrarea "Astronomiae Pars Optica", Kepler descrie legea variației intensității luminii cu pătratul distanței, reflexia prin oglinzi plane și curbe, precum și efectul de paralaxă, motiv pentru care tratatul poate fi considerat fundamentul opticii moderne. Willebrord Snellius (1580-1626) enunță, în 1621, legea matematică ce guvernează refracția
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
de Soare. Toate acestea le atribuie refracției atmosferice. În lucrarea "Astronomiae Pars Optica", Kepler descrie legea variației intensității luminii cu pătratul distanței, reflexia prin oglinzi plane și curbe, precum și efectul de paralaxă, motiv pentru care tratatul poate fi considerat fundamentul opticii moderne. Willebrord Snellius (1580-1626) enunță, în 1621, legea matematică ce guvernează refracția, cunoscută mai târziu sub numele legea lui Snell. Această lege a fost descoperită independent și de către René Descartes (1596-1650), fiind primul care a publicat-o. A fost formulată
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
și de Thomas Harriot în 1602, dar astronomul englez nu a fost interesat de publicarea acesteia, deși se afla într-o strânsă corespondență cu Kepler în legătură cu acest subiect. Descoperirea legii refracției a avut o importanță decisivă în dezvoltarea tuturor domeniilor opticii. În ceea ce privește culoarea, Descartes consideră că acesta este generată prin combinarea unor culori de bază, fiind primul care consideră că numărul culorilor fundamentale este trei (roșu, verde și violet). În tratatul său intitulat "Thaumantias" (apărut în 1648), Jan Marek Marci (1595
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
ce ar anticipa viitoarea teorie ondulatorie.Dacă la sunet este vorba de vibrațiile aerului, după Malebranche, în cazul luminii ar fi vorba de un eter foarte fin. Observațiile lui Francesco Maria Grimaldi (1618 - 1663) constituie un progres remarcabil în evoluția opticii. În 1665, în lucrarea "Physico-mathesis de lumine, coloribus et iride" menționează un fenomen pe care l-a numit difracție, sugerând astfel pentru prima dată că lumina nu se propagă neapărat în linie dreaptă, aceasta fiind capabilă să ocolească obstacolele, lucru
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
-lea este marcat de personalitatea lui Christiaan Huygens (1629 - 1695). Cartea sa intitulată "Tratat despre lumină" (apărută în 1690), prin noutatea și originalitatea ideilor, a influențat într-o mare măsură evoluția ideilor despre lumină. Interesul lui Isaac Newton (1643-1727) pentru optică se manifestă încă din perioada studenției. În acea perioadă, în lumea științifică se făcea resimțit ecoul produs de descoperirile epocale ale lui Galilei din perioada 1609 - 1610. După o perioadă de relativă indiferență, astronomii încep să perfecționeze lunetele, domeniu de
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
resimțit ecoul produs de descoperirile epocale ale lui Galilei din perioada 1609 - 1610. După o perioadă de relativă indiferență, astronomii încep să perfecționeze lunetele, domeniu de care și Newton este pasionat și care devine izvorul marilor sale lucrări din domeniul opticii. În lucrarea "Treatise of the reflexions, refractions, inflections and colours of light" (pe scurt "Opticks", apărută în 1704), Newton descrie, folosind metoda ipotezelor, dar și a principiilor, fenomene optice ca reflexia și refracția. Marele savant englez studiază și dispersia luminii
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
un gol din banda de valență. Drept urmare, energia fotonului și lungimea de undă a emisiei diodelor laser este determinată de spațiul interbandă specific materialului folosit. Cu toate acestea, un laser cuantic în cascadă nu utilizează materiale semiconductoare în regiunea sa optică activă. În schimb, cuprinde o serie periodică de straturi subțiri din diferite materiale, formând astfel o superstructură. Superstructura introduce un potențial electric reglabil pe întreaga lungime a dispozitivului, ceea ce înseamnă că există de asemenea o probabilitate diferită ca electronii să
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
de Johannes Hevelius în 1647, "Almagestum Novum" de Grimaldi și Riccioli în 1651), și după apariția lunetei acromatice inventate de John Dollond în 1659 și perfecționările telescopului, noi desene au fost făcute, a căror precizie s-a îmbunătățit odată cu îmbunătățirea opticilor. La începutul anilor 1700, au fost măsurate librațiile Lunii, arătând că de fapt peste 50% din suprafața Lunii era vizibilă. În 1750, Johann Meyer a creat primul ansamblu fiabil de coordonate lunare, permițând astronomilor să localizeze obiectele pe suprafața Lunii
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
Nebunul întru Hristos este, în primul rând, un tip de ascet ortodox, caracterizat printr-un comportament radical anume: acesta simulează uneori nebunia pentru a încerca să reziste la ceea ce în optica anumitor creștin-ortodocși reprezintă tentațiile lumești, sau pentru a-și putea permite să emită profeții și să critice dintr-o perspectivă morală - precum profeții biblici făceau - mai-marii zilei, fie ei persoane importante din ierarhia politică și aristocratică a țării lor, fie
Nebun întru Hristos () [Corola-website/Science/329978_a_331307]
-
a creat un centru intelectual și a înființat o mare biblioteca la Bagdad-Casa Științelor. A ordonat traducerea scrierilor cărturarilor și filosofilor greci, acestea devenind accesibile pentru europeni.Cele mai mari realizări au fost făcute în domeniul matematicii, astronomiei, medicinii și opticii. S-a dezvoltat filosofia grație mulțumită cărturarilor al-Kindi și Ibn Sina, ambii având un impact asupra Renașterii în Europa. Al-Mamun și succesorii acestuia au început să se folosească de serviciile trupelor de mercenari turci convertiți la sunnism. În 836, al-Mutasim
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
regizorul Laurențiu Damian, profesor de regie de film și de scenaristică la UNATC, critic de film și realizator de emisiuni de televiziune pe teme cinematografice. El consideră că acest film demonstrează atât profesionalismul Elisabetei Bostan, cât și o schimbare de optică a realizatoarei care a trecut de la o viziune romantică la "„o analiză lucidă despre «dreptul la fericire»”". În contextul operei regizoarei, "Telefonul" pare a fi o prelungire a premisei exprimate în "Promisiuni" (1985). Relația dintre cele două personaje se află
Telefonul (film din 1992) () [Corola-website/Science/327725_a_329054]
-
Bibliei?) și dacă masturbarea este «normală» (ce putem spune despre dimensiunea psihologică a masturbării?)” Răspunzând la prima întrebare, ei observă că „Biblia nu abordează direct masturbarea, lăsând creștinilor sarcina de a articula o viziune morală din variate versete care în optica noastră nu pot susține o interzicere deontologică a masturbării... Astăzi consensul general în comunitatea creștină este că Geneza 38:6-10 este irelevantă cu privire la masturbare. Cititorii moderni înțeleg desigur gestul lui Onan nu drept masturbare ci drept coitus interruptus. Categorisirea tehnică
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
că doar această folosire a organelor sexuale glorifică sau reflectă creația și scopurile lui Dumnezeu.” Biserica susține de asemenea că, în conformitate cu 1 Corinteni 6:16,18, orice activitate sexuală în afara căsătoriei este aspru pedepsită și conform cu Matei 5:27-30 în optica bisericii până și gândurile sexuale sunt suficiente ca o persoană să fie vinovată de un asemenea păcat. Biserica își încurajează membrii „să-si păzească și controleze gândurile, la fel ca și acțiunile.” În islamul sunit sunt opinii variate asupra masturbării
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
În optică, dioptria este o unitate de vergență omogenă, inversă distanței focale. Simbolul "dioptriei" este litera grecească δ („delta”). Astfel, o lentilă de o vergență de 20 δ va avea o distanță focală de 50 milimetri (a douăzecea parte dintr-un metru
Dioptrie () [Corola-website/Science/330215_a_331544]
-
repaus se acomodează, în teorie, la infinit fără lentile corectoare (∞ = 1 / 0 δ); în practică, această distanță este însă de ordinul a șaizeci de metri. În manuscrisul său "Dioptrice" (1611), Johannes Kepler a folosit deja acest termen, referindu-se la optica folosită la crearea lunetei. Termenul românesc "dioptrie" este împrumutat din și din . În franceză, termenul "dioptrie" este un derivat al cuvântului francez "dioptre", care provine de la grecescul "dioptron": „ce servește la a vedea prin”.
Dioptrie () [Corola-website/Science/330215_a_331544]
-
doctor habilitat le-a realizat sub conducerea cunoscutului savant cu mare pondere în fizica teoretică, acad. Sveatoslav Moscalenco. Interesele științifice ale fizicianului țin de teoria generală a autoorganizării sistemelor neliniare ierarhice și complexe (sinergetica), teoria haosului dinamic, teoria materiei condensate, optica neliniară, electronica cuantică, biofizica sinergetică, probleme globale ecologice, sinergetica umanitară și socială, organizarea și autoorganizarea sistemelor sociale, a științei și învățământului superior, istoria civilizațiilor. Activitatea științifică a profesorului Anatol Rotaru s-a reflectat în circa 400 de lucrări științifice, inclusiv
Anatol Rotaru () [Corola-website/Science/330240_a_331569]
-
Salonic în 313. Reprezentarea lui Tyche de la Salonic nu aparține deci motivului inițial, ci este rezultatul unui "damnatio memoriae". Nu este exclus ca și la Split să se fi întâmplat același lucru, dar un studiu al portretului feminin în această optică nu a fost efectuat. Un al treilea portret din mausoleul de la Split corespunde lui Hermes Psychopompos, conform unei tematici funerare de așteptat în acest context. Mausoleul este înconjurat cu un portic de 24 de coloane, din materiale diverse, susținând capiteluri
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
ocupat cu teoria rețelelor și a proprietăților proiective ale suprafețelor și congruențelor definitivând geometria diferențială a suprafețelor și a introdus reprezentarea parametrică. A definit liniile asimptotice, pe care le-a utilizat la construcția șoselelor, la studiul stabilității navelor și în optică. S-a mai ocupat și de teoria invarianților, care ulterior a fost reluată de Dan Barbilian în 1939.
Charles Dupin () [Corola-website/Science/331114_a_332443]
-
fizică cuantică” a fost folosită pentru prima dată în lucrarea lui Johnston „Universul lui Planck în lumina fizicii moderne”. Fizica, în accepțiunea actuală a termenului, a fost fondată la mijlocul al XIX-lea, ca sinteză a unor științe mai vechi: mecanica, optica, acustica, electricitatea și magnetismul, termodinamica și proprietățile fizice ale materiei. Sinteza a fost posibilă după ce s-a constatat că diferitele forțe ale naturii sunt legate între ele și că se pot transforma din una în alta din cauza faptului că toate
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
de panouri triunghiulare dispuse într-un carst care permite suportarea structurii, având configurația asemănătoare celei a Radiotelescopului Arecibo. Cum indică numele, diametrul cupolei este de 500 de metri. Spre deosebire de "Radiotelescopul Arecibo", care are o curbură sferică fixă, "FAST" folosește o optică activă, care se reglează pentru a crea parabole în direcții diferite, cu un diametru efectiv de 300 metri. Antena va putea observa până la o distanță unghiulară de 40° de zenit. Aceasta poate observa în frecvențe situate între 0,3 și
Telescopul FAST () [Corola-website/Science/335134_a_336463]
-
fost denumite după el. Schaeffer a și descris mulți bureți, între altele pe "Boletus aestivalis" sau pe "Agaricus luridus". Dar Schaeffer a fost recunoscut chiar și ca inventator. El a explorat probleme de fizică, ale teoriei electrice, teoriei culorilor și opticii, fabricând obiective și prisme. Mai departe a participat hotârâtor la dezvoltarea și îmbunătățirea de echipamente tehnice, cum ar fi mașina de tăiat cu ferăstrăul, cuptorul și oglinda concavă cu suprafață reflectoare. Savantul se găsește la fel printre pionierii mașinii de
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
adăugând un subiect politic. Biografia scriitorului se substituie ficțiunii epice, fiind completate astfel amintirile din volumul "Anii de ucenicie". Temele principale ale acestui volum sunt inițierea băiatului Iliuță Dumitraș în tainele pescuitului și înțelegerea de către acesta a nedreptăților vieții. Corectarea opticii se petrece sub influența ideilor clasei muncitoare, făcând mai evidentă critica socială existentă în scrierile anterioare ale lui Sadoveanu. Prezentarea ritualului de inițiere a lui Iliuță Dumitraș în meșteșugul pescuitului îi prilejuiește autorului ocazia să realizeze descrieri vibrante de natură
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
calitatea unui mediu transparent de a transmite lumina în mod diferit, în funcție de direcția de propagare a acesteia. Fasciculul incident pe un astfel de mediu este, în general, descompus în două fascicule dintre care unul ("fasciculul ordinar") se propagă în conformitate cu legile opticii geometrice, iar celălalt ("fasciculul extraordinar") nu respectă aceste legi. Acest fenomen numit "birefringență" (sau "dublă refracție"), apare la un număr mare de substanțe (cristaline sau amorfe) omogene, care sunt anizotrope pentru fenomenele luminoase.
Anizotropie () [Corola-website/Science/331614_a_332943]