3,041 matches
-
castel din Scoția, situat pe malul vestic al lacului, nu au mai rămas decât ruinele. Poate că, dacă situația ar fi arătat altfel, castelul i-ar fi atras și pe turiștii care nu cred în existența monstrului din Loch Ness. Orășelul Beauly se poate mândri cu o tradiție demnă de respect. Numele i de trage de la vorbele rostite cândva în franceză de Maria Stuart: "Quel beau lieu!" ("Ce loc frumos!").
Monstrul din Loch Ness () [Corola-website/Science/310515_a_311844]
-
(9 decembrie 1970, Boulogne-Billancourt) este o romancieră franceză. Este profesoară de limba franceză la Colegiul Nazareth din satul Voisenon, Seine-et-Marne. În prezent, trăiește la sud-est de Paris, în orășelul Melun din Seine-et-Marne, mărturisește că își petrece în fiecare dimineață cîte trei ore scriind „pentru adulții care trebuie să fie treziți din somn“ și susține rubrica de cronică literară în ediția franceză a revistei Elle. În 1998, a cîștigat trei
Anna Gavalda () [Corola-website/Science/309951_a_311280]
-
au tras din plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. Supraviețuitorii au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var. Conform listelor realizate mai târziu, din Pătrăuții de Sus au existat trei victime ale Masacrului de la Fântâna-Albă: Constantin Cuciureanu, Arcadie Ursulean și
Pătrăuții de Sus, Storojineț () [Corola-website/Science/309340_a_310669]
-
a durat de la 24 aprilie - 1 mai 1945. Luptele s-au desfășurat în pădurea Spree, lângă orășelul Halbe, în sud-estul Berlinului și a fost parte a bătăliei Berlinului. General colonelul Theodor Busse, aflat la comanda Armatei a 9-a germane, a încercat să-și scoată subordonații din încercuire și să-și unească forțele cu Armata a 12
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
continue deplasarea spre vest. Situația germanilor din regiunea Halbe era disperată. Ordinele emise pentru ei erau adresate unor unități care nu mai existau. Între militarii armatei regulate (Wehrmacht) și cei ai unităților de elită SS (Waffen-SS) existau tensiuni importante. În orășelul Halbe, mulți civili au fost impresionați de soarta soldaților foarte tineri („"Kindersoldaten"”) și i-au ajutat să-și schimbe uniformele cu haine civile. În zilele care au urmat, luptele au devenit din ce în ce mai confuze, de multe ori liniile germane și sovietice
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
ritualurile ancestrale, bunuri de lux de specialitate, pălării, pânză fină, ceaiuri și altele. Comunități mai mici și localități prea sărace sau prea dispersate pentru a avea magazine și artizani, îsi obțineau bunurile de la târguri periodice și negustorii itineranți. Un mic orășel oferea, de asemenea, un loc simplu de școlarizare, știri și bârfă, pețire, festivaluri religioase, trupe de teatru itinerante, de colectare a impozitelor, precum și baze de distribuție de alimente în caz de foamete. Sătenii agricultori din nord își petreceau zilele lor
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
Argyll s-a sfârșit repede: contele a fost luat prizonier lângă un sătuc din Scoția, Inchinnan, în 18 iunie 1685. A fost dus la Edinburgh, iar în 30 iunie a fost condamnat la moarte pentru trădare. Monmouth a debarcat în orășelul puritan Lyme în 11 iunie. A recrutat în grabă patru mii de oameni dintre artizani și țărani și câteva zile mai târziu s-a proclamat rege. Armata ducelui a mărșăluit spre Londra până a întâlnit trupele regelui compuse din milițiile
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
Dr. s-a născut la 9 martie 1884 în târgușorul Uscieczko sau Usteciko din Galiția de est, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar, azi aflat în raionul Zalișcițki din regiunea Tarnopol (Ucraina). Conform altor surse, rabinul Mark s-a născut în orășelul Ustrzyki Dolne, în idiș Istrik, tot în Galiția de est, aflat azi la granița de sud-est a Poloniei cu Ucraina). Era vărul viitorului șef-rabin al Comunității Evreilor din România, Dr. Moses Rosen (1912-1994). A fost în copilărie elevul rabinului Beniamin
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
cuvenea doar pictorilor care au deja la activ câteva realizări. Pe acest lucru se bazează istoricii care susțin că artistul trebuie să se fi născut cu vreo 30 de ani mai înainte, adică prin anul 1390, probabil în Maaseyck, un orășel la nord de Maastricht, în provincia olandeză Limburg. Nu cunoaștem lucrările din tinerețe ale lui Jan van Eyck. La început a fost ocupat cu activitatea de ilustrator, în rapidă dezvoltare, pe atunci, în Țările de Jos și în Franța. Lui
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
pe luciul lacului Albastru seră înainte de apusul soarelui. Un călător german Jeorg Vagner, în anul 1540 cercetează minele din Baia Mare și din restul regiunii având să consemneze următoarele : "„La o depărtare de o milă de Baia Mare se află un alt orășel, în latinește Muntele Mijlociu, locuitorii căruia au depus jurământ de credință pentru majestatea regală, sunt toți băieși, originea este mai veche, sunt mineri mai pricepuți în practică și obicei. De cetatea Baia Mare aparțin 14 sate, două sunt ungurești, celelalte româneti
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
fost germanii”". În anul 1564, un alt călător străin Giovan Gramo spune că : "„Orașele sunt locuite de unguri, dar satele toate sunt lucuite de români”". Chiar și marele umanist Nicolae Olahus avea să scrie : "„Mai sus de răul Someș este orășelul Baia Mare, precum și Baia Sprie în jurul cărora sunt minele de aur și argint și de alte metale”". Orașul Baia Sprie, așezat pe valea râului Săsar, la poalele munților Gutâi, are o suprafață de 91 km pătrați. Înzestrat cu un peisaj natural
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
în traducere „Sfântă Agață”, alternativ "Szászágota", „Agață Săseasca” sau "Ágota", „Agață”) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința), Coveș și Ruja. Agnita, pomenita pentru prima oara într-un document săsesc de la 1280, este un orășel cu tradiție meșteșugăreasca, renumit prin breslele germane de altădată ale tăbăcarilor, cizmarilor, croitorilor, dogarilor și olarilor, având economie semi-rurală. Aici se află una dintre cele mai vechi fortificații țărănești săsești din Transilvania. Inițiată în secolul al XIII-lea, ea a
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
anului 1949. În anul 1957 este dată în exploatare fabrica de zahăr cu o capacitate de prelucrare a 2.100 tone de sfeclă pe zi, prima întreprindere industrială din oraș. La 9 aprilie în același an localitatea obține statut de orășel și la 1 septembrie își deschide ușile școala medie nr.1 cu 450 locuri. În anul 1963 Dondușeni devine centru raional și începe intensiv să se dezvolte infrastructura urbană, se deschide o bază auto, o organizație de construcții, instituții preșcolare
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
de sud este suprafața redusă a spațiilor verzi, ceea ce este caracteristic și pentru Basarabeasca. Județul Lăpușna. Atestat la 3 august 1856 cu denumirea Romanovca Situată în lunca rîului Cogîlnic și Larga, la o depărtare de 101 km de Chișinău, acest orășel din Bugeac s-a dezvoltat pe baza a două localități - tîrgul Romanovca și nodul de căi ferate Basarabeasca. Pe moșia localitații arheologii menționează o movilă funerară rămasă de pe urma nomazilor veniți cu turmele de vite din stepele asiatice sute de ani
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
bărbați și 1.597 de femei; aveau o moară, un abator, o farmacie, o școală primară și 15 cîrciume. Înainte de anul 1940 localitatea avea două străzi fără denumiri și fără numerație a caselor, în care trăiau 2.000 de oameni. Orășelul avea un doctor pe nume Gherțovici și trei felceri. Grav bolnavii erau transportați în Cimișlia; unde se afla un spital cu 18 paturi. În 1940 primul președinte al Sovietului orășenesc a fost I. Slepoi. După război, în septembrie 1947, în
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
avea un doctor pe nume Gherțovici și trei felceri. Grav bolnavii erau transportați în Cimișlia; unde se afla un spital cu 18 paturi. În 1940 primul președinte al Sovietului orășenesc a fost I. Slepoi. După război, în septembrie 1947, în orășel apare prima întreprindere industrial - artelul ”Novîi trud”, care avea la început 42 de muncitori, un cal, un bou și o căruță și se situa într-o singură încăpere. Mai tîrziu, în 1959, această întreprindere este restructurată în combinatul industrial alimentar
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
două oficii poștale, un restaurant, mai multe magazine, chioșcuri și terenuri sportive. În oraș trăiesc 4.200 de pensionari, inclusiv 109 veterani de război. La memorial sînt încrustate numele a 31 de ostași și ofițeri căzuți în luptele pentru eliberarea orășelului de sub ocupație fascistă. La alegerile locale din aprilie 1998 în funcție de primar al orășelului Basarabeasca a fost aleasă directoarea școlii medii incomplete feroviare din localitate, dna Ludmile Degtearenko. Directori ai celor două școli medii de cultură generală erau Liubov Paiu și
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
oraș trăiesc 4.200 de pensionari, inclusiv 109 veterani de război. La memorial sînt încrustate numele a 31 de ostași și ofițeri căzuți în luptele pentru eliberarea orășelului de sub ocupație fascistă. La alegerile locale din aprilie 1998 în funcție de primar al orășelului Basarabeasca a fost aleasă directoarea școlii medii incomplete feroviare din localitate, dna Ludmile Degtearenko. Directori ai celor două școli medii de cultură generală erau Liubov Paiu și Vladimir Belousenko. La începutul anului 1999, odată cu reorganizarea administrativ teritorială și crearea județelor
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
la 93 km de Chișinău, pe traseul Chișinău-Bălți și la 30 km de calea ferată Călărași. Există mai multe versiuni despre toponimia localității. În conformitate cu una dintre ele, la originea Teleneștilor se află satul Inești. Mai tîrziu a fost construit un orășel. Încă din vremuri antice împreună cu grecii și romanii pe teritoriul Daciei au intrat evreii "sefarzi". Dar mai ales în evul mediu, din vremea domnitorului Alexandru cel Bun, mai apoi la începutul sec. XVI în Moldova au migrat evreii din Germania
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
regimului sovietic (ca parte a Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești) orașul a fost repopulat, reconstruit și a luat din nou avânt economia și cultura așezării. Au fost construite noi obiective social-culturale. În anul 1952 localității i s-a conferit statutul de orășel. În anul 1991, în urma destrămării Uniunii Sovietice, localitatea a intrat în componența Republicii Moldova independente iar în anul 1994 a primit statutul de oraș. Orașul Mărculești este o localitate foarte mică, care dispune de anumite resurse naturale, inclusiv fond funciar. Localitatea
Mărculești () [Corola-website/Science/305100_a_306429]
-
74% sunt telefonizate. Orașul dispune de cale ferată. Populația totală a localității este de 4.670 persoane dintre care în oraș locuiesc 4.290 persoane și restu lîn localitatea formată pe lângă stația de cale ferată Căinari. Peste 97% din populația orășelului sunt moldoveni, restul circa 3% ruși, ucraineni, găgăuzi, etc. Din acest punct de vedere Căinariul este unul dintre cele mai mononaționale localități din Moldova. Sistemul de educație a orașului Căinari este format din 2 instituții preșcolare, o școală medie de
Căinari () [Corola-website/Science/305102_a_306431]
-
Chișinău-Soroca. Lucrările de construcție a fabricii de zahăr cu capacitatea zilnică de prelucrare a 2.500 tone de sfeclă de zahăr au început în noiembrie 1952 și au durat până în octombrie 1956. Odată cu edificarea fabricii, a prins contur și noul orășel. Aici s-au construit case de locuit, magazine, cantină, școală medie, casă de cultură, bibliotecă, club, apeduct și alte instituții și obiecte socio-culturale, care au pus baza noii localități. În apropierea fabricii de zahăr a apărut mai întâi un punct
Ghindești () [Corola-website/Science/305112_a_306441]
-
întâi un punct de îngrășare a vitelor, apoi unul din cele mai mari complexe zootehnice de îngrășare a bovinelor. Astfel se formează baza economiei locale. La 13 august 1956 localității formate în jurul fabricii de zahăr i se conferă statutul de orășel, cu denumirea de Leninsk. Acest an este considerat anul fondării localității. Majoritatea blocurilor locative sunt cu 2 etaje. Sunt doar două blocuri în localitate cu 5 etaje și unul cu 3 etaje iar altul cu 4 etaje. Din anul 1992
Ghindești () [Corola-website/Science/305112_a_306441]
-
cu denumirea de Leninsk. Acest an este considerat anul fondării localității. Majoritatea blocurilor locative sunt cu 2 etaje. Sunt doar două blocuri în localitate cu 5 etaje și unul cu 3 etaje iar altul cu 4 etaje. Din anul 1992 orășelul poartă denumirea de Ghindești, iar în anul 1998 i s-a conferit titlul de oraș. Biserica Sf. Spiridon din orașul Ghindești a fost construită abia în anul 2000. Resursele funciare ale orașului constituie 4351 ha, cea mai mare parte fiind
Ghindești () [Corola-website/Science/305112_a_306441]
-
mai mari localități din raionul Călărași, Republica Moldova. Localitatea se află în partea de nord-vest a raionului Călărași, în apropiere de raioanele Ungheni și Nisporeni, la poalele rezervației Plaiul Fagului. Satul Vălcineț se află la distanță de circa 16 km de orășelul Călărași și la 66 km de Chișinău. Localitatea este situată în regiunea centrală a Republicii Moldova, în zona de Codru, fiind înconjurat de de păduri seculare, vii și livezi. În partea de nord-vest satul se mărginește cu rezervatia științifică “Plaiul Fagului
Vălcineț, Călărași () [Corola-website/Science/305150_a_306479]