5,945 matches
-
universul răscolit de tunetul spuselor ei. - În calea ta nu mai sunt decât dacă mă chemi cu temei, a încercat și Alesul să forțeze sensul cunoașterii. - Cedasem ispitei telurice venită dinspre regnul tău fuzional. Dar văd că ai stârnit protuberanțele orgoliului din praful stelar. Eu sunt hormonul dragostei universale și vreau să te am, să mi te picur în unde spre a mi curge veșnic prin lichidele în care mă scald. Dar simt că ești prea înțepat cu nimicuri și atunci
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
tot căutaseră ei prin conglomeratul universal dar nu reușeau să ajună la un conses cauzal. Erau așa de îndepărtați în sistem deși se doreau nu se ajungeau în mijlocul căutărilor ascunse oricât și ar fi fost necesari unul altuia ca împliniri. Orgoliile juvenile ce însoțeau uneori coloanele vântului solar, le jucase o festă atunci, dar fără să știe calea lor fusese stabilită de Creatori chiar la impulsul inițial. Acum se vor reîntâni în real fără a ști unul de altul . Amândoi aveau
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
sufletul ne-a mâncat! Judecătorul: Toți cei care ați mințit și înșelat, Aproapele nu ați ajutat, Ați lăcomit, v-ați lenevit, În plăceri ați viețuit, Ați clevetit, v-ați mâniat, De Mine nu ați ascultat, După argint ați alergat, În orgoliu v-ați înveșmântat, De partea stângă v-am chemat Și-n iazul de foc v-am alungat. Cei din partea stângă: Plâng, plâng, Doamne plâng, Milă ai de sufletul nostru nătâng. Judecătorul: O viață întregă ați avut, Dar bârna din ochiul
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
o prezență tonică. Deseori se relevase de un sarcasm usturător vizavi de prefăcătorie și fățărnicia lumii. Sfidase fățiș lipsa de onestitate și fair play, când o întâlnise, fapt care îi procurase adesea un dinte otrăvit contra din partea celor răniți în orgoliu de săgețile limbii sale. Nu era prea delicată de felul său și înfrunta cu aroganță, pe oricine o călca pe bătături, într-un fel care mie îmi evoca în minte pe Pardaillan, neîntrecutul spadasin din romanele lui M. Zevako. Singura
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
Bucovina Cândva, la un cenaclu, spunea un bărbat al literaturii române că proza scurtă de la noi este în suferință dacă n-a sucombat chiar. Nu știu cum se face că trebuie să contrazic mereu afirmațiile elitiștilor și nu o fac din vreun orgoliu, ci din lecturile mele, despre care scriu cu râvna pasionatului cetitor. Găsesc, simplu, contraargumente pentru a netezi sau a atenua vectori cârcotași peste energiile noastre literare. Profesorul de limba română, Constantin T Ciubotaru a scris peste 3000 de pagini, în
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
de BucovinaCândva, la un cenaclu, spunea un bărbat al literaturii române că proza scurtă de la noi este în suferință dacă n-a sucombat chiar. Nu știu cum se face că trebuie să contrazic mereu afirmațiile elitiștilor și nu o fac din vreun orgoliu, ci din lecturile mele, despre care scriu cu râvna pasionatului cetitor. Găsesc, simplu, contraargumente pentru a netezi sau a atenua vectori cârcotași peste energiile noastre literare.Profesorul de limba română, Constantin T Ciubotaru a scris peste 3000 de pagini, în
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului Când binele e separat, la toate formele (eu, tu, el, ea) conjugat, la primul val de viață adevărat va fi detronat, răsturnat, de o mare deziluzie adoptat! Fiindcă, a fi deasupra celorlalți, se face peste orgolii rănite, lacrimi răvășite, chiar durere nemărturisită, și-n tristețe adâncită! Avem toți aceleași gene, avem toți aceiași vrere, avem toți gânduri comune, doar impulsurile nebune ne întoarnă, ne răstoarnă, sensibilitatea omenească în brutalitatea zdrobitoare, distrugătoare, dezumanizare! Apa o căutăm pe
OGLINDA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369190_a_370519]
-
căci definiția dată de Stagirit filosofiei, sună astfel: „Filosofia este arta artelor și știința științelor”. „Mda, vor strâmba din nas științificii zilelor noastre pragmatice. Poate că pe-atunci, când filosofia acapara în grabă tot ce era zămislit de mintea umană, orgoliul aristotelic era întemeiat. Dar astăzi...” Și poți să nu le dai dreptate acestor atotștiutori neîncrezători?! Ei bine, dacă asta-i starea de lucruri cu filosofia, nici cultura (mă rog, restul culturii) nu stă pe roze. Ba se poate spune că
DESPRE CULŢI, INCULŢI, SEMIDOCŢI ŞI FALŞI CULŢI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369211_a_370540]
-
lor profund uman reprezintă cheia de boltă a dezvoltării societății omenești și a relațiilor interumane. Dar pentru a gusta din adevăratul fruct al fericirii, este recomandabil să renunțăm la acele dorințe care se nasc și care la rândul lor nasc orgolii și ambiții nemăsurate, întrucât toate aceste dorințe conțin otrava ce ucide fericirea... Revenind la clasificarea lui Schopenhauer, în ce mă privește o apreciez ca fiind corect formulată și argumentată. Atâta doar că-i incompletă, deoarece au fost trecuți cu vederea
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
adoptată, concretizată prin etalarea afișelor din casă și că, întrebată fiind de mătușa comunistă de ce e pentru monarhie, se văzuse cu gura închisă. N-avusese replică, aruncase o bolboroseală terminată în ceva de genul :... că m-am săturat de comuniști! Orgoliul la oamenii suficienți devine otravă și cu asta o împroșcase Mira-Mică pe ruda cea mai apreciată a familiei sale până atunci. Ce o uimise pe Mira vis-à-vis de această înverșunare a vară-si era faptul că nu-i inclusese între
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
de frunze moarte Fără să-ți cunoști finalul Să porți cuferele sparte Să acopere fundalul Pânzei ce imploră jertfa Verdelui ce-adânc zvâcnește Fluturând în vânt eșarfa Ce-n lumină șerpuiește. Te-aș picta ca pe-o fecioară Despletită de orgolii, De pudori din lumi de ceară, Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putere Să te simt ca altădată, Văd în tine doar durere În culoare destrămată. Și nu pot în tușe fine Să trasez ce-ți mai lipsește, E
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
balînsă sufletul mă-ndeamnăSă-ți pun haine de hamalși-n dezmăț de frunze moarteFără să-ți cunoști finalulSă porți cuferele sparteSă acopere fundalulPânzei ce imploră jertfaVerdelui ce-adânc zvâcneșteFluturând în vânt eșarfaCe-n lumină șerpuiește.Te-aș picta ca pe-o fecioarăDespletită de orgolii,De pudori din lumi de ceară,Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putereSă te simt ca altădată,Văd în tine doar durereîn culoare destrămată.Și nu pot în tușe fineSă trasez ce-ți mai lipsește,E atâta frig în
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
luptă aspră cu toate și cu toți. Mi-a trebuit mult timp pentru victorii și-acelea prea puține și-adesea iluzorii fiindcă eram prădat mereu de hoți. Abia acum, când viața-i aproape de final și-am renunțat la vise și orgolii, chiar dacă bietul suflet e zdrențuit de molii încep să am și crez și ideal. Știu, e târziu! Și poate că voi cădea învins de iarna ce-i din ce în ce mai cruntă, dar sufletul alături de inimă înfruntă viscolul crud și-mi ține focu-aprins
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377798_a_379127]
-
atinge țelul și înapoi nu te mai întorci: scaunul primordialului Purusa, din care a izvorît străvechiul imbold spre faptă. Către cel Nepieritor se înalță acela ce învins nu e de vreo greșeală oarecare, și liber de frămîntări și de orgoliu, orice plăcere el disprețuiește; acela, în sine însuși cugetînd mereu, poftele și le înfrînează, de patimi dezrobit, de bucurie și de opusa ei durere [313]. ... Cel ce a lui minte de toate și-o desprinde, stăpîn peste-al său ătman
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
dragoste și de ură fuge; cel care-n loc ascuns trăiește, și hrana-i e puțină și, trupul biruindu-și-l, cuvîntul și gîndul își stăvilește, în cugetare se afundă și necutremurat rămîne [315]; cel care egoismul său lăsînd, violența, orgoliul, dorința, mînia și bogăția, la avere renunță și se îmblînzește, una cu Brahman poate deveni. Identic cu Brahman, sufletul senin, durerilor străin și patimilor [316], egal cu tot ce are viață, prin Mine el atinge suprema devoțiune. Prin astfel de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de ura de altul, de Occidentul hegemonie și universalist care a impus și va mai impune încă forme nepotrivite. Pentru cei familiarizați cu acest tragism intelectuali și ideologi -, autohtonismul și occidentalismul nu reprezintă altceva decît cele două fețe ale aceluiași orgoliu. Din corespondența pașoptiștilor se desprinde violența și deriziunea identitară. După ce au crezut atît de mult în națiunea ce stătea gata să se nască și după ce au promovat atîtea schimbări utopice, ei gîndesc că e absurd să aplice principatelor programul pașoptist
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
nobilimii. Aceștia au făcut o lege prin care îi declară nobili pe cei care pot să justifice că au ocupat anumite funcții timp de optzeci de ani și cum ei sînt cu toții părinți de prinți, devin cu toții prinți. Disprețul și orgoliul fanariot proverbial sînt prezente în toate relațiile lor sociale. Niciodată fanarioții n-au consimțit să se alieze decît cu cei mai bogați din familiile indigene. Femeilor din familiile grecești le place să alimenteze discordia care domnește între cele două clase
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
realizată. Țărănimea reprezintă o forță în această țară, forță pe care Brătianu a subestimat-o din păcate. El se mulțumea să rectifice votul universal. Țăranul român nu este învățat, nu are nici un fel de educație civică, însă are sensibilitate și orgoliu. În satul său, el a suportat cu greu omnipotența jandarmului. Într-o țară care a cunoscut răscoalele, dictatura liberală 1-a exasperat. Un asemenea regim de constrîngere putea să fie un pericol." Deci există votul țăranului și expresia intereselor regionale
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ca pretext lipsa pregătirii noastre militare și slăbiciunea încadrării noastre, ne-a trimis o misiune militară pentru "a ne învăța" să facem războiul și ne-a învățat, ce-i drept, jignindu-ne însă zilnic prin lipsă de tact și prin orgoliu... Trebuie să vă amintesc, domnule Brătianu, că, în momentul în care am sosit cu mareșalul Prezan la Marele Cartier General, în decembrie 1916, am găsit instalați în toate sectoarele tehnicieni francezi, care cu toate că erau mai mici în grad decît șefii
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
valuri'le d-imagini") ca să poată pricepe, identifica pe cel care "scrie dinainte a istoriei gândire", care ține "bolțile tăriei" să nu se risipească. Astfel că poetul-scald (și alterii săi magul, călugărul, prințul) nu urcă muntele într-un act de orgoliu (romantic), cât pentru a intermedia. Profetul lui F. Nietzsche este un "vânător de Dumnezeu": "Mai sus ca om și fiare-ajuns, / Vorbesc și nu primesc răspuns" (Pin și trăsnet). În imaginarul său ascensional, la Eminescu nu întâlnim doar un singur om
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
neînțeles”. Orice dialog inițiat cu persoana respectivă se transformă mai mult într-un monolog prin care caută să se disculpe și să dovedească faptul că ea este victima. Acordându-i mai multă atenție și apelând la factorul timp, care vindecă orgoliile rănite, sar putea ca în cazuri care nu Țin de domeniul patologicului să se obțină unele succese. 2) Concurența indirectă, între școlile de același nivel sau cu aceleași profile din localitate sau din zona localității respective. Înainte de anul 1989, acest
Managementul, marketingul educationl by Gheorghe Spiridon, Ana Mioara Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/1641_a_2943]
-
Iorga” este poate mai bună decât cea de la colegiu. Acești părinți sunt mulțumiți că, atunci când se duc în satul natal, se pot lăuda rudelor și vecinilor: „copilul meu învață la Colegiul Sadoveanu”. Nu trebuie neglijată atitudinea unor învățători, care din orgoliu sau pe fondul unor tensiuni acumulate în timp cu anumiți profesori, nu fac tot ce le stă în putință pentru a convinge părinții să-și lase copiii să continue studiile gimnaziale în unitatea noastră. Este suficient ca învățătoarea să zică
Managementul, marketingul educationl by Gheorghe Spiridon, Ana Mioara Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/1641_a_2943]
-
în tot ceasul, de ce mai suferă Baris, e neliniștitor. Ca să nu spun că totu-i de prost gust (ca deontologie radiofonică). Țarul bulgarilor, trăind în străinătate, e pe locul unu în topul populației de la sudul Dunării. Ar fi jenant, pentru orgoliul nostru, să ne-o ia înainte. Monarhic vorbind. Tinerii mei colegi de breaslă! Cîțiva, excepționali. Dar... Dar... Nu fac îndeajuns ce ar trebui să facă pentru ca numele lor să strălucească. Un fel de abulie nobilă îi poartă în hamacurile ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la serbările unanime de la 10 Mai, la Marea Încoronare de la Alba Iulia, la parăzile briante ale lui Carol al II-lea. La care tot românul exulta în felul lui, netrecîndu-i prin cap să cîrtească, ceea ce făcea parte din propriu-i orgoliu. Azi? Comunismul i-a învățat pe oameni să fie săraci, egali și umili, orice victorie să fie bine atenuată ca efect, să nu stîrnească difuza rîcă. Președintele Emil Constantinescu, beneficiarul (și numai el) al unei victorii net istorice, a fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plăcerea scormonirii propriilor mizerii vine din acest apropiat trecut al tragediei noastre. Dar, ce dracu', ocupantul nu mai există (deocamdată). De ce nu revenim, Dumnezeule, la România cea profund frumoasă? 31 decembrie Dacă ar fi să mă las dulce-otrăvit de zemurile orgoliului, aș spune, repezit, că evenimentul anului ce se încheie a fost, pentru mine, expoziția personală de la Cupola, din octombrie: vernisaj înțesat cu lumea bună a urbei (și nu numai cu cea bună), extazieri pînă în pragul colapsului în fața Păsării paradisului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]