3,686 matches
-
făcu liliachiu. De ce rîdeam?! "Rîde, zise Clara, cu farmecul ei discret de altădată, cu liniștită autoironie, probabil că am spus ceva ridicol!" " Nu poți așa, stante pede, să-i ceri unui om să-ți vorbească despre un lucru a cărui oroare el vrea, poate, s-o uite", confirmă Ion Micu. "Îmi cer scuze, se bâlbâi Clara (și roși la rândul ei), sânt o proastă, dar eu totdeauna am văzut în Victor un om puternic, care știe să-și apere ceea ce e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aci de față și văduvă veselă. Fusese veselă și când nu era văduvă? Se pare că da. În orice caz de băut începuse să-i placă dinainte și anume după ce soțul ei se trudise din greu s-o învețe. Avea oroare de bețiile lui din pricină că mare parte din nopți și le petrecea singură. Copii n-aveau și totuși într-o zi, exasperată, îi spuse că vrea să divorțeze. Muzicianul căzu pe gânduri. "Bine, îi zise, diseară vii cu mine." Și o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care a suferit se va feri multă vreme să facă altora ceea ce i se făcuse lui cu vârf și îndesat? Multă vreme, și de ce nu niciodată? și nu neapărat că ar fi fost mai bun ca alții, ci din inerția ororii în care fusese aruncat mai înainte? să nu reînceapă să n-o pățească iar? Dar mama nu-l putuse lăsa pe-al ei, ea sperase, crezuse că nu se poate ca un bărbat, altfel bun, să nu fie în stare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se confirma vechea mea teorie despre Căprioara că numai sufletele terne sânt atrase de o viață violentă, desigur o atracție instinctivă, viscerală, nu s-o provoace direct, ca Matilda, ci s-o îndure de la altul, cu groază reală, sinceră, cu oroare. Da, dar groaza aceea reală și sinceră, oroarea aceea, colorează violent și fascinant o lumea prea cenușie și monotonă. Suzy semăna cu Căprioara, cu deosebirea că ea avea darul să te incite s-o inventezi pe gustul tău; în acest
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
numai sufletele terne sânt atrase de o viață violentă, desigur o atracție instinctivă, viscerală, nu s-o provoace direct, ca Matilda, ci s-o îndure de la altul, cu groază reală, sinceră, cu oroare. Da, dar groaza aceea reală și sinceră, oroarea aceea, colorează violent și fascinant o lumea prea cenușie și monotonă. Suzy semăna cu Căprioara, cu deosebirea că ea avea darul să te incite s-o inventezi pe gustul tău; în acest sens nu era ternă, dimpotrivă, era înzestrată eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de redare sau categorii, în funcție de tematică, serie sau alt criteriu relevant pentru conținutul pus la dispoziția publicului prin intermediul unui furnizor de servicii media audiovizuale; ... c) conținut dăunător - orice conținut, informație sau acțiune care poate induce frică, intimidare, oroare, teroare psihologică sau alte stări de o intensitate asemănătoare. Un astfel de conținut poate fi pornografia sau violența nejustificată, fără a se limita la acestea; ... d) conținut ilegal - orice conținut, informație sau acțiune care nu este conformă cu legislația națională
DECIZIE nr. 573 din 25 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299703]
-
care trecea prin spațiul exterior a reperat capsula și... (Ezită. Ripley se albise și făcuse ochii mari.) Ți-e rău? Ea începu să tușească, din ce în ce mai violent. Simțea cum ceva împingea dinlăuntrul ființei sale... și expresia feței trecu de la neliniște la oroare. Burke luă un pahar de apă de pe noptieră și-l întinse. Ea îl respinse cu o mișcare bruscă a brațului. Jones sări din pat, mieunând și pufăind, cu părul zbârlit. Ghearele scrâniră pe podeaua de plastic și fugi. Ripley dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
câteva oase. Adică aceia, mai norocoși, care cunoscuseră eliberarea morții. Toți aveau un punct comun. Indiferent de starea de descompunere, cutia toracică era desfăcută, ca și cum sternul explodase. Infanteriștii înaintau încet în sala cu embrioni, cu fețe sinistre și amuțiți de oroare. Moartea era pentru ei o veche cunoștință, dar ceea ce li se arăta era mai îngrozitor decât moartea. Era obscen. Dietrich se apropie de silueta unei femei. Trupul, de un alb spectral, părea golit de sânge, dar pleoapele fremătară și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
omenească și aparținea unui corp captiv cu chip familiar. Figura lui Carter Burke. Geamătul pe care-l auzi nu mai avea nimic omenesc: ― Ripley. Ajută-mă. Simt ceva în mine. Doamne, mișcă. O, Dumnezeule... Se holba la e. Depășise stadiul ororii. Nimeni nu merita o asemenea pedeapsă. ― Ține. Degetele bărbatului se chirciră pe grenadă. Apoi Ripley îi scoase siguranța și se îndepărtă în grabă. Vocea artificială a stației se făcu din nou auzită. Acum avea o nuanță de intonație mecanică. ― Personalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
chiar estetism, de altfel. Avangardele au cultivat acest mit revoluționar. El a reprezentat (și reprezintă încă) doar o virtualitate, o potențialitate teoretică, speculativă, fără consecințe practice.” Exemplul marxismului și al neomarxismului arată falsitatea unor astfel de crezuri prin Gulagurile și ororile care s-au ascuns în spatele ideilor. Acest tip de literatură subordonată ideologiei este întâlnită și sub formula „literatură angajată” sau „literatură de circumstanță”. J.P. Sartre atrăgea însă atenția că în „literatura angajată, angajamentul nu trebuie să ne facă să uităm
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
justificarea măsurilor extreme luate de romani împotriva dacilor, finalizate cu exterminarea acestora, sunt invocate motive psihologice, majoritatea orbitând în jurul dorinței de răzbunare. Albineț, de exemplu, afirmă că Traian nu putu uita cruzimile comise de daci în timpul războiului, această memorie a ororilor fiind cea care l-a determinat să trimită "armie în toate părțile, ca pretutindene pe unde vor afla Daci să-i omoare. Prin așa măsuri, cea mai mare parte de Daci s-au stârpit, o parte s-au disțerat la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prevede calamitatea ce avea să fie descătușată din ideile politice pe care mințile lor le-au plăsmuit. Ceea ce poate fi numită "apoteoza negativă" a naționalismului s-a consumat în național-socialismul german, care a rasializat națiunea până în măduva oaselor sale ideologice. Ororile umane și consecințele abominabile antrenate de această rasializare a naționalismului a cărui culme a fost atinsă în nazism grozăvia Holocaustului stă mărturie cutremurătoare pentru potența criminală uriașă a forțelor ideologice rezidente în naționalism au revelat din plin valențele distructive ale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care au fost judecați responsabilii pentru crimele de război comise de naziști. Cealaltă modalitate de luare în stăpânire a trecutului are o încărcătură mai degrabă spirituală decât juridică. Trecutul traumatic este demonizat, considerat a fi posedat de forțe oculte, iar ororile asociate acestui trecut sunt considerate a fi lucrarea diavolului. În aceste condiții, soluția terapeutică și emancipativă de eliberare de trecutul malefic este "exorcizarea demonilor trecutului" (Tismăneanu, 2013a). Pasaje din Raportul final caracterizează regimul comunist în întregul său, ideologia marxist-leninistă, precum și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
necontaminate de pasionalitate sunt dalele care pavează drumul către ceea ce a ajuns să se numească "normalizarea" Holocaustului (Kampe, 1987). Normalizarea Holocaustului și a celui de-al Treilea Reich nu înseamnă, nici pe departe, acceptarea morală a regimului nazist și a ororilor comise în numele ideologiei rasiale ca "normale". Înseamnă doar abandonarea tabu-ului comparativist, ceea ce presupune tratarea Holocaustului ca o specie a genului genocidar, ca un episod tragic în istoria Germaniei și a Europei, dar care își are corespondente în episoade de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la University of Maine din statul natal. În anul următor absolvirii facultății s-a căsătorit și a obținut o slujbă de profesor de liceu în Hampden, Maine. Se părea că alesese o existență liniștită, lipsită de bani, de teroare și oroare, dar nu era așa. Atunci când, în 1973, primul lui roman publicat, Carrie, povestea unei liceene cuminți, persecutată de colege, care descoperă că are puteri telekinetice și începe să le folosească pentru a se răzbuna, se bucură de succes, King primește
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
1941, cu doar câteva zile înaintea atacului japonez de la Pearl Harbor, parcă anticipând noi teatre de operațiuni militare pe care să le acopere în reportajele sale. La sfârșitul războiului a jenat sensibilitățile unora prin descrierile foarte directe și dure ale ororilor lagărelor de concentare naziste, pentru care nu și-a cerut scuze, ci, dimpotrivă, pentru descrierea cărora a considerat că a fost prea blând. În 1951, știrile de seară CBS, cu titlul Hear It Now la radio, au devenit See It
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de nici un folos pământesc pentru nici unul dintre voi. Doar vă poate schilodi trupurile și contorsiona sufletele. Dar mă voi Împărtăși de fiecare dintre poverile voastre care vă schilo‑ desc și vă contorsionează. În căldura amestecată a compa‑ siunii voi cunoaște oroarea deplină a distrugerii voastre voluntare de către oameni de aceeași specie cu voi. Voi cunoaște greutatea poverii voastre purtând‑o Împreună cu voi, dar cu o Înțelegere mai profundă decât poate fi a voastră. Vreau să car această povară. Trebuie să o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
lumea se descoperă fără lumen, opacă și încâlcită, încât începe să creadă că lumina poate veni din sine însăși, ruptă de religie. Îți vine să crezi că religia însăși s-a rupt de Hristos, de vreme ce în numele ei se pot comite orori. Oare nu condamna Inchiziția luminile minții, pe un Giordano Bruno, pe un Galilei? Deja diavolul trona în Biserică. Iar masoneria își va lua misiunea să aducă în lume Lumina în locul religiei. Așa începe Lucifer să treacă drept Dumnezeu. Gloria secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
zice Virgil Nemoianu, adevăratul diavol este Serenus Zeitblom, căci el reprezintă principalul, omogenul, mișcarea entropică, comunitatea germanică interbelică. Din contră, Adrian Leverkühn e secundarul, marginalul, neobișnuitul, alienarea, reacțiunea 140. Principalul, adică poporul german, devine demonul nazist: "Ceea ce a dus la ororile istorice a fost marginalizarea, înfrângerea și sacrificarea lui Adrian, nu afirmarea, munca sau ideile sale"141. Leverkühn simbolizează disonanța care se ridică împotriva consonanței, aceasta din urmă fiind infernul. Thomas Mann a intenționat să prezinte invers lucrurile, dar instinctul "reacționar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
teologia Părintelui Stăniloae. Spre deosebire de acestea, însă, sublimul postmodernist al lui Lyotard este anemic și teoretic, deci utopic, fiind lipsit de realismul transcendenței creștine. Acești gânditori, saturați de raționamente, au rămas cu prejudecata că Dumnezeu se vrea divinizat, iar postmodernii au oroare de orice divinizare. Or, condiția minimală a ființei creștine este amurgul idolatrizării, moartea idolilor păgâni. Iisus este singura "zeitate" care nu se mai vrea zeitate, adică divinizată, de vreme ce a coborât pe pământ la modul kenotic, "micșorându-se", adică, în cea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dacă pentru Cărtărescu modelul de respins e cel al culturii clasice de proveniență franceză, celălalt fruntaș al generației, H.-R. Patapievici, atrăgea atenția că nici modelul german nu ne mai este de trebuință, fiindcă acela se centra pe dimensiunea profunzimii. Oroarea lui Patapievici față de Eminescu se explică și prin aceea că poetul român ar fi fost de formație germană, aducând în cultura noastră profunzimea filosofiei lui Kant, Hegel și Schopenhauer, iar, pe deasupra, și viziunea organicistă a lui Herder în abordarea naționalismului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Estului fără suportul postmodernității. Această situație insolită a dus și la rapida lui "clasicizare" când societatea românească postdecembristă a părut că intră în postmodernitate. Deja s-au scris multe lucrări menite să fixeze identitatea unui curent cultural care a avut oroare de identitate. Demne de semnalat sunt contribuțiile lui Marin Mincu N. Manolescu, Liviu Petrescu, Al. Mușina, Daniel Corbu, Ion Bogdan Lefter sau Mircea A. Diaconu. Ultimul reușește să facă din postmodernism o experiență familiară, sintetizându-i constantele estetice, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
amuzamentului fără limite, ceea ce prin simbolurile artei nu ar fi posibil, deoarece artele s-au născut din neliniștea originară, din plânsul originar. Respingerea radicală a culturii ar vrea să însemne respingerea Răului Radical, dar, teribilă ironie, ea evocă, mai degrabă, oroarea nazistului de cultură, cel care se vedea ispitit să scoată pistolul la auzirea cuvântului cultură. Zerzan nu are conștiința că identificând în simbol Răul Radical (Radical Evil), el trece, de facto, în zona diabolicului, de partea diavolului, cum ar spune
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e anticamera transmodernității. În momentul când s-a ciocnit de nivelul grosier și ideologic al postmodernismului, la Bienala de la Veneția din 1993, atunci a avut conștiința deplină a zidului care o desparte de o "spiritualitate" muribundă: "o concentrare explozivă de orori într-o rătăcire eterogenă computerizată a societății contemporane postmoderne"407. În 1993, autoarea a putut înțelege că postmodernismul și neopragmatismul american "tind spre o expansiune planetară tehnico-științifică care schimbă modul de viață", dar pe un drum alimentat de orori și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de orori într-o rătăcire eterogenă computerizată a societății contemporane postmoderne"407. În 1993, autoarea a putut înțelege că postmodernismul și neopragmatismul american "tind spre o expansiune planetară tehnico-științifică care schimbă modul de viață", dar pe un drum alimentat de orori și de rătăciri. S-a opus, în acel moment, printr-un ethos transdisciplinar, chiar dacă nu și în termenii conceptualizanți ai transmodernismului. Intuiția lor se găsea deja în luminișul eminescian și în Lichtung-ul heideggerian. Situația contradicțională transmodernă a ontologiei fundamentale este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]