3,713 matches
-
toată săptămâna, de duminică încoace, media și "analiștii" alocați care își merită ghilimelele măcar pentru lipsa de memorie! au încercat să transforme o mușcătură de țânțar într-un mare eveniment! Că e criză politică, că va cădea guvernul, că ne pândesc anticipatele ș.a.m.d. Tuturor acestor cassandre le-aș aminti că, exeptând guvernul provizoriu și guvernul Roman, generat de alegerile din 1990, toate guvernele au fost minoritare, inclusiv guvernul Năstase, după prima retragere a "conservelor", pe când se porecliseră "puri"! Iar
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
materialelor. Desfășurarea jocului: Pentru desfășurarea acestui joc, copiii vor fi așezați în semicerc. Ei vor primi câte un medalion pe care este desenată o imagine. Se precizează că voinicul nu trebuie să lase zmeul să se apropie de masă. Zmeul pândește clipa în care voinicul obosit nu-l observă și pleacă spre masă să ia o imagine. În acest moment copiii trebuie să anunțe voinicul printr-un Țârâit Țârr ..... Acesta merge în întâmpinarea zmeului și caută să-l prindă înainte ca
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2061]
-
sferturi, parcă erai la o Înviere, de Paști, te vedeam îmbrăcată într-o fustă și o albeață de bluză, a fost o înviere, prima și ultima pentru mine. Și Țuți era acolo, și Elena lui. Și parcă oamenii mari ne pândeau și ne ghiceau gândurile, cotrobăiau prin sufletele noastre zdruncinate, ce sacrilegiu! Țuți i-a dat mâna Elenei, ea a luat-o... eu ți-am întins mâna și tu ai fugit râzând... Mă duceam cu Țuți pe imaș, erau câmpiile noastre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
poate simțeau ceva pentru bieții de noi. Într-o zi, Țuți mi-a zis că a observat ceva, că fiul librarului îi dă Olgăi prea multă atenție, eu n-am dat importanță acestui fapt, dar m-am hotărât să-l pândesc mai îndeaproape. Și într-o recreație, când scriam pentru ora de caligrafie, și fără să mă laud, scriam frumos pe atunci, și când Grigorescu a trecut și mi-a vărsat sticluța cu cerneală pe caiet, am sărit din bancă și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
gust de castravete murat și pe jumătate putred, care a fost uitat de o gospodină într-un fund de dulap trei ani. Am dat să deschid ușa cu cheia yală când am auzit mai multe voci, foarte distincte, pentru că mă pândise când am venit acasă și acum, cu ușile deschise, urlau, fiecare câte ceva. Și vă spun drept, nu erau niște laude la adresa mea de gospodar. Vocea președintelui asociației de locatari de la etajul 3: - O să te dăm afaaarăă! Vocea unui chibiț de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
chiar au început să curgă și bancurile. În general, suntem oameni optimiști, nu ne doboară un necaz așa de repede, știm să ducem și greul, când n-avem altceva mai bun de făcut. Eu, consecvent, stăteam mai tot timpul să pândesc lansetele, în speranța că voi avea o trăsătură de pește mai de doamne-ajută. Tovarășii mei, din cauza frigului, se retrăgeau noaptea în corturi și trăgeau la aghioase. Pe timp de noapte aveam la îndemână două lămpi cu carbid care luminau destul de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
așa, de-al dracului, pentru a-i arăta frumoasei originale ce-i poate mintea. Un dramaturg, dacă ar vedea-o și i s-ar părea că e greu abordabilă, ar bate coclaurile cu luciu de apă și sălcii plângătoare, ar pândi cum vânează șalăul și știuca dimineața și în amurg, ar aduna fișe pe toate speciile de faună și floră, ar studia surâsuri, râsuri și hohote de râs, de la cristalin până la mugetul înfuriat al mării, ar face o colecție completă de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu Lavinia. Când s-a apropiat, ea s-a făcut că nu-l observă și în continuare spuse foarte răspicat în grecește: — De unde să știu că nu sunt urmărită eu? Nici eu nu pot dormi noaptea și simt că cineva pândește pe coridor în apropierea cabinei mele și nu știu pentru cine este. Unchiule, iar începeți? Eu am fost la Ierusalim doar pentru ispășirea păcatelor mele, știi bine... Iar și iar același lucru, până când? adăugă Lavinia în șoaptă. Patima pe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu trupul chircit ultima pericopă din seara aceea. Îi aștepta pe Ana și Caiafa să se îndoiască de ei înșiși, să se îngrozească la ideea că poate Iisus a fost chiar Mesia și că deci Învierea Lui este iminentă. Îi pândea pe cei doi arhierei ca, imediat în narațiunea succintă a faptelor, ei să intre în contradicție cu idealul lor cel mai înalt, cu propriul lor vis, cu credința neamului lor în venirea unui Mesia; apoi, de dragul triumfului tezei lor personale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lăsa să i se citească nici un gând pe seninul frunții și în zâmbetul îngăduitor. Acum, iată groaza și nerăbdarea înfierbântându-i obrajii și făcându-l furios. Eu Mihai o să plec la Adrianopol ca să nu dau de bănuit, aci o să-l pândească neica Dinu. Poate e mai bine așa. Dacă aș lucra ca până acum împreună cu neica Dinu, iar m-aș trezi dat laoparte, că dumnealui marele stolnic Constantin Cantacuzino umblă după domnie pentru fiul său Ștefan. Ar fi prea mult. Alt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făcliilor, deși îmi pare rău că n-o să pot vedea prin fereastră cum își aprinde cerul stelele una câte una. Ah, dor mi-a fost de tihna asta... Mi-e sufletul încă greu de atâta veghe, păzind să ghicesc dincotro pândește primejdia și vânzarea. Mitropolitul ridică dreapta a binecuvântare, în timp ce stânga punea orânduială în pletele colilii ce ieșeau subțiri ca un fuior de borangic de sub mitra împodobită discret doar cu o cruciuliță de argint. Ștefan nu-și putea veni în fire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se da între fratele lui, Constantin, spătarul Mihai și taica. Plictisitorul discurs al marelui logofăt fusese o încercare de netrecut pentru prințul Constantin, căscatul lui tot mai des scoțându-l din cursă. Atitudinea de felină bătrână a lui Mihai Cantacuzino, pândind răbdarea celuilalt concurent, adică a lui vodă, îl situa în urma acestuia, pentru că doar domnitorul, cu o amabilitate desăvârșită, mimând o atenție concentrată, asculta, asculta, ca tocmai în momentul în care logofătul își propunea să facă un orar al expedițiilor de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi concedie pentru cină pe cei câțiva boieri care-l păziseră. Radu adormise într-un jilț și nu l au trezit, așa că turcul se apropie de Brâncoveanu și le făcu semn și prinților Constantin și Ștefan să se apropie. Șoptit, pândind ca o jivină sălbatică, le spuse că imbrohorul și-a anunțat sosirea la București pentru a doua zi dimineață. Că va fi primit cu alai mare, cu muzici de către toți boierii în dealul Văcăreștilor. — Are poruncă să vă trimită la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
astfel în funcție de conținut și de formă. O parabolă chinezească din secolul al III-lea î.H. exprimă perfect acest proces: "Un om nu-și găsea toporul. Îl bănui atunci pe fiul vecinului că l-a furat și începu să îl pîndească. Avea figura tipică a hoților de topoare. Cuvintele pe care le spunea nu puteau fi decît cuvinte de hoț de topoare. Toate atitudinile sale și felurile de a se comporta îl trădau pe hoțul de topoare. Dar, pe neașteptate, lucrînd
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
civile, un certificat din partea popii rezolvă problema. Tinerețea e foarte precoce aici; cheflii au deci o bună bucată de străbătut înainte ca urmăririle să-i poată atinge. Un bancher foarte cunoscut se laudă că nu reușește să fie plătit decât pândind plecarea datornicilor săi. Pune să fie ridicați la Paris; teama de Clichy produce efecte minunate. Să nu fim acuzați că exagerăm după bunul nostru plac. Dimpotrivă, totul e foarte trist, și am fi prost înțeleși dacă s-ar vedea aici
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
familiilor în oraș și în cartierele mărginașe. Nimeni nu adună în fiecare zi atâtea coroane de mirt ca el, și se fac curând douăzeci de ani de când durează această stare de lucruri. Tinerii soți să se păzească; leul devorator își pândește prada zi și noapte; se folosește de primele răciri, trage folos de pe urma lunilor de miere în descreștere și a celor mai mici tulburări ce apar în atmosfera conjugală. Jupiter modern, el se insinuează la adăpostul norilor, și așa se strecură
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Persiei. Și pus-a Darius mai mari peste ținuturi, printre care și pe smeritul Daniel. Pizmașii aflând o astfel de veste s-au dus în goană la Darius și l-au constrâns să semneze edict pentru credincioșii în adevăratul Dumnezeu. Pândindu-l pe Daniel, l-au surprins închinându-se spre răsărit, cu fața către Ierusalim. Pârât la împărat acesta se întunecă la față, gândindu-se cum să-l scape. Dar pizmașii l-au forțat să-l arunce în groapa cu lei
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
împerecherii era aruncat într-un abis fără sfârșit. Prin supremația lor, suprimă cultul lui Bachus. Preotesele lunii îl evocau pe Bachus ca monstru subteran, cu dublu sex și față de taur. Vai de preotul lui Jupiter sau de străinul care le pândea sau le surprindea în timpul ritualului, era sfârtecat peloc și tăiat bucăți. Bacantele preotesele Hecatei se strecurau în palatele regilor care erau imorali, trăind în lux și desfrâu, seducându-i și supunându-i prin teroare, conducând în stat. Pe vârfurile munților
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ieșind din hățiș. O santinelă care veghea, somă pe dată: -Sunt trimis al templului, renunțați la lupta cu cerul. Orfeu le vorbi cu adorație de-i fascină pe dată. Tracii cu toții îl ascultau să-i afle misterul. Dar Agloanice, care pândea cu alți traci zeloși, strigă: -Orfeu om este ca voi, un impostor tiran. De este zeu pontif și are-n cer strămoși, să-l apere oștile cerului, de nu totul este în van. Regii traci înfierbântați de ură și însetați
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
noi, reuși să ne impună respect fără să fie silit să ne determine să ne fie frică de puterea pe care o avea, ca orice profesor, de a ne da note pedepsitoare sau subiecte grele la teze. Pentru un om pândit de complexul staturii sale, desigur că asta era o victorie pe care o apreci- am doar cu instinctul, ținând la el în mod nejustiiicat, deși în privința notelor era la fel de sever ca orice profesor care nu dorește să aibă în clasa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și-mi spui ce e cu el. Ne ridicarăm și ieșirăm. Intrarăm într-un birou și urmară lungi minute de tăcere. Individul fuma și stătea nemișcat pe scaun ca un sfinx și părea să nu ia în seamă prezența mea. Pândeam cu coada ochiului figura acestui șef mai mic, totuși șef, dar nu văzui nimic, omul părea să fie însăși tăcerea, chipul lui arăta ca o placă de plumb, ca o mască înțepenită într-o expresie impenetrabilă: "Sunt legionar și nimic
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în mai multe sate de prin preajmă. Și într-o zi a văzut pe unul din ăia călări care îl ținuseră pe bunicul cu capul pe butuc. S-a întors în sat, a vorbit cu alți oameni și l-au pândit pe-ăla când se întorcea cu căruța de la oraș. L-au dat jos, l-au legat și au trecut cu căruța de două ori peste el. - Dar ce-au avut ăia călări cu bunicul? - Ce-au avut? I-au cerut
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
U.C.B.) tot ca șofer. Ce făcea, îl întrebai. Nu-mi răspunse, se feri. Păstra încă pe chip urmele spaimei prin care trecuse în acele zile, se uita într-o parte, nu întru totul sigur că primejdia nu-l mai pândea și n-avea să fie și el prins și închis. Cică la U.C.B. îl chestionaseră: "Ai fost legionar?" "Am fost!" "Ai luat parte la rebeliune?" "N-am luat." "Te angajăm, dar dacă se dovedește că ai luat, dacă te
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
putea s-o asculte sau s-o înăbușe, dar al cărei înțeles, știa bine, îi va rămâne pentru totdeauna necunoscut dacă nu-i va răspunde pe dată. Da, pe dată, de asta era sigură! Se ridică încet și rămase neclintită, pândind răsuflarea bărbatului ei. Marcel dormea. O clipă mai târziu, nemaisimțind căldura patului, începu să tremure. Se îmbrăcă fără grabă, căutându-și hainele pe bâjbâite, la lumina slabă a felinarelor din stradă, care străbătea prin obloane. Cu pantofii în mână, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și idolul, fără să scoată un cuvânt, privindu-mă întruna cu ochii lui măriți, s-a răsturnat fără grabă pe spate, apoi și-a strâns încetișor picioarele, și le-a ridicat, îndepărtând treptat genunchii. Dar pe dată, bum, vrăjitorul mă pândea, au intrat cu toții și m-au smuls de lângă femeie, m-au bătut înspăimântător la locul păcatului, păcatul! care păcat, râd în hohote, ce e păcatul, ce e virtutea, m-au dus lângă zid, o mână de oțel mi-a încleștat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]