43,895 matches
-
azi mari emoții, cînd avem pe Nora Iuga, Angela Marinescu, Iolanda Malamen, Ioana Ieronim, Mariana Filimon, spre a nu mai aminti numele cîtorva foarte bune poete, din țară și de peste hotare, care se bucură de o mai largă audiență. Din păcate, mai funcționează, într-un fel, în urma golului creat prin prăbușirea falselor glorii proletcultiste, produsă pe la jumătatea anilor ^60, "dreptul primului ocupant", ca-n cucerirea Vestului sălbatic. Am aratat în repetate rînduri, insă n-am ostenit a repeta acest lucru, cîtă
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
Că noi n-am vizat asta, mi se pare firesc și m-aș bucura de recunoașterea de către dl Florescu a faptului, daca exprimarea d-sale n-ar fi suspectă de folosirea improprie a verbului în cauză, care implică intenția. Din păcate, fie că vrem, fie că nu vrem, documentele pătează posteritatea poetului, si asa departe de a fi impecabila. Tocmai despre morală e vorba. Talentul lui Caraion nu l-a pus nimeni la îndoială. Și, în orice caz, adevărul se cuvine
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
best-seller - Domnule Ion Ioanid, sînteți autorul unui mare succes editorial. Cum s-a nascut ideea acestei cărți? - Intenția mea prima a fost sa reconstitui cît mai multe nume de oameni aflați cu mine în închisoare, oameni obișnuiți. Ar fi fost păcat să se piardă aceste nume. Multe din ele mă obsedau. Pe altele, îmi era greu să mi le amintesc. Așa că, într-o bună zi, am gasit la noi, la Radio "Europa Liberă" o carte de telefon a Bucureștiului pe care
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
Nu știu cît de reprezentativi au fost sau sînt cei pe care i-am întîlnit, dar încă de-atunci am avut șocuri față de limbajul "omului nou". Pentru că, oricît ne-ar durea, trebuie să admitem că "omul nou" a fost, din păcate, creat: egoist, interesat "să se orienteze", în goana după căpătuiala, indiferent cum o realizează. Ajunsesem la un profund dezgust. Mă refer în special la tineri. Deodată însă, au apărut unul, doi, trei, de-o calitate extraordinară. Îmi creștea inima cînd
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
regulă de comportare: să nu ai de-a face cu ofițerul politic. Așa că nimeni nu cerea să iasă la raport, nici macar sub pretextul unor reclamații îndreptățite, cum ar fi fost lipsa mîncării sau orice altceva. Dacă, totuși, cineva "cădea în păcat", noi ripostam cu izolarea. Era o dublă pușcărie, greu de îndurat. - Sub ploaia de umilințe, torturi și suferințe fizice, își mai poate păstra cineva demnitatea? - Cu atît mai mult poți rămîne demn, cu cît se urmărește îngenuncherea ta. Demnitatea în
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
Beethoven "se pot găsi numeroase mostre de manierism" autoarea preferă să-și urmărească analiza în "momentele ne-clasice", rezervându-se, spune, pentru un eventual demers viitor. O justificare mai detaliată a acestei omisiuni ar fi necesară cititorului, în plus este păcat că o cercetare atât de atentă să fie incompletă. Bineînțeles, romantismul este un teren bogat, iar Schumann cu aluziile sale culturale, cu fantezia, ingeniozitatea să, cu alunecările de stări, cu ambiguitatea ce înconjoară confidenta este prototipul artistului ce îndrăgește semnificațiile
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
contribuție mărturisirile despre disensiunile dintre grupările emigrației politice românești și dedesupturile lor deloc loiale. Dl Adrian Niculescu, bun cunoscător, ca istoric ce este, al epocii, știe să pună întrebări, să obțină răspunsuri, pe cele socotite importante relevîndu-le cum se cuvine. Păcat că, uneori, nu știe să se mențină în statutul de interviever, intervenind cu amănunte și detalii inutile, încît adesea partea să de text, în această lungă convorbire, e mai ponderoasă decît cea a intervievatului. Dar, în ansamblu, prin ceea ce comunica
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
reținut este și portretul straniului prozator Dinu Nicodin, cu ținuta lui de aristocrat în lumea literară (frecventa cenaclul lui Lovinescu), remarcat prin nuvela Lupii și consacrat prin ceea ce dl Martinescu numește "opera sa capitală" Revoluția (cea franceză), pe care, din păcate, nu am citit-o, pentru a verifica opinia entuziastă a memorialistului care o consideră "o creație europeană", scrisă astfel încît o face intraductibilă. Mai sînt de reținut și alte portrete evocatoare, cele ale lui Mircea Streinul, Iulian Vesper, Sandu Tudor
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
că spectacolul, cum remarca un invitat, iradiază o energie pozitivă; important e ca statueta să fie privită cu o oarecare detașare (așa cum a încercat s-o facă Almodovar, laureatul celui mai bun film străin - Totul despre mama, pe care, din păcate, nimeni nu s-a grăbit să-l aducă și la noi); important e ca Oscarul să nu devină o obsesie maladivă. Phil Collins, cu statueta în brațe, a recunoscut, mai în glumă mai în serios: Cred că acum, în sfîrșit
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
tot și-au mărturisit apetitul, apetența, disponibilitatea pentru compromis? În delicata artă a ducerii de nas a mulțimilor - precum și de bruscă strângere a șurubului - dl I.I. avea un maestru a cărui consultare i-ar fi fost de nespus folos. Din păcate, acela nu mai este printre noi. Așa se putea citi la rubrica de decese a ziarului Adevărul de mai acum o lună: "Un trist omagiu celui ce a fost unul din cei mai mari oameni de stat ai secolului nostru
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
se recunoască adevărul aprecierii dlui Nicolae Mecu că aducerea în Junimea (cu colaborări prestigioase în Convorbiri literare) a lui Vasile Alecsandri i se datorează exclusiv lui Iacob Negruzzi. Prietenia de o viață a poetului Alecsandri cu Costache Negruzzi, mort, din păcate, la 60 de ani, în 1868 (puțină vreme după reîntoarcerea lui Iacob de la studii) a transferat - cum observă autorul cărții pe care o comentez - prietenia cu bătrînul Costache Negruzzi într-o dragoste filială asupra tînărului nostru junimist. Pentru Junimea și
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
Menuhim, pruncul diform, devine nu doar povara familiei, ci un fel de cutie de rezonanță a tuturor spaimelor și regretelor fiecăruia dintre ei. Debora, mama, se socoate vinovată pentru nașterea lui, fiindcă pe vremea cînd îl purta în pîntece făptuise păcatul de a zăbovi în preajma unei biserici creștine. Mendel își reprimă suferința și temerile privitoare la supraviețuirea copilului, neizbutind decît să le amplifice astfel, iar ceilalți trei copii încearcă permanent să uite sau să ignore că au un frate. Într-una
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
odihnească pe cei dispăruți! Până în 1989, în primul rând, datorită atitudinii deplin justificate față de realitățile economice și socialpolitice românești atroce, atât mass-media, cât și editurile și instituțiile de învățământ superior europene și de peste Ocean evitaseră să includă România și din păcate, și istoria sau cultura acesteia în numeroasele și de altfel prestigioasele dicționare, lucrări de sinteză sau studii comparate, care au îmbogățit substanțial zestrea informațională, atât pentru marele public, cât și pentru diverse categorii de specialiști. Așa cum am mai avut prilejul
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
mutațiile majore petrecute în cultura și spiritualitatea acelor vremuri, pe alte meridiane și paralele și de a intra în dialog cu scriitorii, artiștii și gânditorii altor popoare. Iată, însă, că, în afară de meritele certe ale unui astfel de demers, suntem, din păcate, obligați să constatăm că inițiatorii unor astfel de proiecte urmăresc un singur obiectiv, și anume, profitul cu orice preț. Uneori, în spatele unor astfel de proiecte, aparent generoase și extrem de benefice, se află o serie de personaje care, cel puțin mie
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
Am urmărit apariția fiecărei noi lucrări din această serie, gândindu-mă să-i ofer nepotului meu șansa de a avea o bibliotecă proprie din care să nu lipsească acest gen de lucrări. Fire curioasă din naștere, m-a împins, însă, păcatul să văd și ce conțin astfel de lucrări de sinteză. Trebuie să recunosc că am făcut o greșeală impardonabilă pentru că, astfel, am putut constata un adevăr dureros. Aceste lucrări, pe care le-am salutat cu real și sincer interes, la
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
Dna Anca Sârghie nu va putea fi nicicînd îndeajuns elogiată pentru fapta de a fi editat, prima oară, jurnalul lui N. Cristea, însoțindu-l de un substanțial studiu introductiv. A adnotat util jurnalul, în note informate și la obiect. Din păcate, n-a respectat criteriile, anunțate în nota asupra ediției, pentru transcrierea textului, găsind, la lectură, păstrat pînă și pe u final (voiu e aici frecvent utilizat). Se poate, apoi, lesne detecta în studiul introductiv, limbajul de lemn, propozițiile pe care
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
i-am lipit/ c-un cerc de aur/ ireparabilul/ ei gît frumos;/ strîngi mortu-n brațe/ vezi vipera/ născîndu-se chiar/ din gura-ți/ perfectă, fugi/ cu fructul dulce, lipicios/ hipnotizînd paznicii" (Ireparabil). Astfel, eterna Evă își recunoaște, cu o galeșă remușcare, "păcatul", absorbit și absolvit de poezia de care se arată vrednică. Aptă a-și hipnotiza angelicii paznici, fuge înspre noi cu fructul dublei cunoașteri, etice și lirice, fruct senzual, "lipicios" de materie metaforică ce se prelinge în stihuri. Ștefania Plopeanu: Starea
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
să punem mâna pe câteva patibule (furci în care erau spânzurați condamnații la moarte), că tot îl obsedează pe Patapievici, și să le folosim în contra sa și a susținătorilor săi, ori să-i expulzăm undeva, cât mai departe, dar din păcate legislația în vigoare nu ne oferă asemenea posibilități, punându-ne la dispoziție doar soluția timidă a articolului 236, indice 1, din codul penal" (îl sfătuim pe avocatul dezlănțuit să regăsească în Codul penal și articolul care se referă la instigare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
diavolul, azi nu mai crede nimeni în el. Dar sataniștii? Formulă nefilosofică. Protestanții cred în "ridicarea la ceruri", catolicii au în plus și "învirea cărnii" și viața veșnică. Un elev se întreba: Care carne las eu să învie, cea cu păcate de la 20 de ani sau cea fără de păcate de la 80? Îmi vine în minte o întâmplare hazlie. Tatăl poetului Flurin Camathias și-a amputat un deget tăind lemne. S-a dus repede acasă, l-a pus într-o cutie și
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
Dar sataniștii? Formulă nefilosofică. Protestanții cred în "ridicarea la ceruri", catolicii au în plus și "învirea cărnii" și viața veșnică. Un elev se întreba: Care carne las eu să învie, cea cu păcate de la 20 de ani sau cea fără de păcate de la 80? Îmi vine în minte o întâmplare hazlie. Tatăl poetului Flurin Camathias și-a amputat un deget tăind lemne. S-a dus repede acasă, l-a pus într-o cutie și l-a îngropat. El credea încă în învierea
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
și energie? Spăimoase la o primă ochire, cearșafurile pictate, mozaicurile, statuile, aținîndu-ne calea cu arătătorul lor bolșevic, indicator de ideal unic, monstruozitățile astea toate nu erau altceva decît lene programată, aducătoare de bănuți în buzunarele harnicilor artiști ai poporului. Din păcate, pecingenea dăinuie și acum și nu sînt semne că se va ivi un dermatolog care s-o stîrpească. Dacă hidoșeniile pictate ale realismului socialist - de la "temele majore" la scene... de muncă, pînă la puzderia de portrete ale ceaușeștilor - au fost
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
o lume pestriță, de toate calibrele, cu personaje, în general, anodine care trec prin situații obișnuite, da sînt obligate într-un anumit context să aibă o atitudine. Ei, în această atitudine se pot distinge notele false de cele prețioase. Din păcate prețiosul se transformă adesea în prețiozitate, iar ea nu mai poate face parte din lumea valorilor, ci din sfera kitsch-ului. Localizate în diverse puncte ale lumii acțiunile închipuite de autoare sînt în general povești de dragoste neterminate, altele amînate
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
și de clar arătată, încît nu e de mirare că are ca efect neverosimilitatea și, apărută într-o lume în care idealul a murit, nu mai este, ca să folosesc o sintagmă a scriitoarei "obiect prețios", a devenit o pseudo-problemă. Din păcate, "falsele obiecte prețioase" prezente în existența noastră și detectate de scriitoare printre adevăratele valori fac parte dintr-un alt "fals obiect prețios" care este volumul însuși. Alexandra Târziu, False obiecte prețioase, Ed. Fundației Culturală Română, București, 1998, 200 p., f.
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
îi cer demisia. Alte presiuni urmăreau să-l determine pe dl Isărescu să declare că nu se poate lipsi de dl Victor Babiuc. Imperturbabil, premuierul s-a ținut la distanță de aceste presiuni, într-un război al nervilor care, din păcate, spune multe despre mizele politice puse la bătaie la această oră. Războiul pe care e dispus să-l poarte dl Isărescu, cel puțin așa a reieșit la întîlnriea sa cu mai marii presei din România, ține de politica pe termen
Strategia pe termen scurt a dlui Isărescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17256_a_18581]
-
zile, a fost ziua îndrăgostiților ce îl pomenesc, mai nou, pe Sf. Valentin, patron spiritual de import în ultimul deceniu, un agreabil prilej de petreceri în compania "Marelui Jazz", inclusiv în foyerul, în Studioul Sălii de Concerte Radio. Publicul - din păcate! - puțin numeros dar ales, entuziast și priceput, în mare parte tânăr, a audiat, de această dată, un program dedicat celor doi coloși de peste ocean, ai jazzului deceniilor de mijloc ale secolului, anume lui Duke Ellington și lui Count Basie. Hit
"Marele Jazz" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17252_a_18577]