3,151 matches
-
scoțieni și germani, în drumul lor pe mare spre Țara Sfântă, s-a oprit în Portugalia și a contribuit la cucerirea Lisabonei în 1147. Între timp, în Europa Răsăriteană începuse cruciada nordică, care avea ca scop convertirea forțată a triburilor păgâne la creștinism, luptă care avea să dureze mai multe secole. Formarea statelor latine în Orientul Apropiat, prezența unui număr mare de străini, a unor trupe străine au fost întâmpinate cu dușmănie de populația autohtonă. Cronicarul Guillaume din Tyr consemna, în
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
ca la cruciadă să ia parte și Conrad, sperând în schimb ca împăratul german să-i ofere sprijinul său pentru pretențiile scaunul papal din Roma. De asemenea, Eugen al III-lea a autorizat organizarea unei cruciade în teritoriile germanice împotriva păgânilor slavi. Războaiele dintre germani și slavi durau de ceva vreme și a fost nevoie de puterea de convingere a lui Bernard pentru a se oferi indulgențe germanilor care luptau împotriva slavilor. Expedițiile germanilor nu era de natură tradițională cruciată, de vreme ce
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
iar cruciada copiilor este un subiect care nu este elucidat complet de cercetarea istorică. Cruciada Copiilor nu poate fi înțeleasă fără cultul inocenților, foarte puternic în Europa apuseană, cu rădăcini adânci în trecutul îndepărtat al istoriei, transmis, ca multe credințe păgâne, în creștinism și întreținut de misticismul și fanatismul evului mediu, mai ales, în secolele XI-XIII. O credință străveche, vehiculată de tradiție prin veacuri, adusese până în evul mediu, și mult după aceea, superstiția că, prin puritatea și farmecul lor, copii pot
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
găsi un aliat și în Léon Halévy, tatăl libretistului Ludovic, care-i atacă pe cei care-și arogau rolul de apărători ai antichității într-un pamflet în care Lucian din Samosata se arată uimit de fervenții susținători creștini ai altarelor păgâne. Intenția de a persifla înscenările pline de pompă ale vremii nu a trecut neobservată. Atât numărul mare de protagoniști cât și orchestrația amplă parodiază operele lui Meyerbeer. La succes a contribuit în bună măsură și Hortense Schneider. După o sută
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
folclorului românesc, a varietăților sale și a impactului său, observând că episodul în care cântăreții din buhai sunt goniți de gospodarii furioși arată că unii țărani preferau o sărbătoare mai liniștită uneia ce era, de fapt, un ecou al ritualurilor păgâne privind fertilitatea. Pentru criticul Muguraș Constantinescu, un subiect de interes a fost constituit de statutul bătrânilor dintr-o comunitate moldovenească în contextul schimbărilor sociale, așa cum transpare acesta din textul "Amintirilor din copilărie". Ea îl descrie pe David Creangă ca pe
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
înșelăciune pentru a se apropia de caravana mecană : s-au ras în cap și s-au îmbrăcat în pelerini aflați în drum spre locul sacru de pelerinaj de la Kaaba (pelerinajul și adorarea pietrei de la Kaaba este la origine un ritual păgân (politeist) arab, adoptat și de noua religie islamică). Strategema a provocat fără îndoială discuții în comunitatea islamică a acelui timp, căci ea ridica semne de întrebare de natură morală, mărturie ne stă textul coranic, care se face ecoul acestor neliniști
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
s-a devotat prin urmare studiului acestei limbi, devenind unul dintre principalii erudiți ai sanscritei din timpul său. Müller a considerat că cele mai vechi documente ale culturii vedice ar trebui studiate cu scopul de a descoperi cheia dezvoltării religiilor păgâne europene, și a credințelor religioase în general. Cu acest scop, Müller a căutat să înțeleagă cea mai veche scriptură vedică, Rig Veda. Müller a fost impresionat în mod deosebit de Ramakrishna Paramhansa, contemporan al său și susținător al filozofiei vedantice, și
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
ca membrii comunității armenești din Suceava să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor în curtea Bisericii "Sf. Cruce". Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. La începutul secolului al XX-lea, calea ferată urbană Ițcani-Areni trecea la câțiva metri depărtare de zidurile Bisericii "Sf. Cruce", pe strada Vasile Alecsandri. În vara
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferentă, post neîncetat și rugăciune arzătoare, care îi făcură sufletul ca focul și făcură din el modelul vieții mănăstirești. A activat în Regatul de Nord, în timpul regelui Ahab. Acesta s-a căsătorit cu o principesă păgână, Isabela, care l-a ademenit și pe el să cadă în idolatrie; lipsa de pioșenie și depravarea predecesorilor săi ajunse la culme. Încurajat de soția sa, respingătoarea Izabel, el îi persecuta pe Prooroci și pe toți oamenii rămași credincioși lui
Sfântul Ilie () [Corola-website/Science/308426_a_309755]
-
care suferea. Când cascada secă, Dumnezeu își trimise slujitorul său la Sarepta din Sidon, lăsându-l să vadă de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi încă o dată în el milă. Ilie ajunse la o văduvă săracă, păgână, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea și fiul ei. În ciuda sărăciei, ea puse înainte de toate datorate ospitalității și îndată ce Proorocul i-o ceru, ea îi pregăti o pâine, cu făina și uleiul pe care le mai avea
Sfântul Ilie () [Corola-website/Science/308426_a_309755]
-
hramul bisericii și de Sfinții Ioachim și Ana - la inițiativa familiei Pruncul); cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor la Mănăstirea Hagigadar. Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. Cea mai importantă sărbătoare este hramul bisericii (Adormirea Maicii Domnului), care se sărbătorește întotdeauna în duminica ce precede ziua de 15 august. Pelerinajul este condus de către
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
termina până prin sec. XVIII. Ultimii veniți în zonă sunt rușii. Revenind la antichitate, trebuie precizat că principalii locuitori ai acestui teritoriu au fost tirageții și cimerienii. Mai târziu, în partea de nord, va cunoaște influența slavo-varegă. Mai multe triburi slave păgâne vor trece către apus prin anumite zone ale Zaporojiei în sec. V-XI. Între timp însă, deja creștinismul fusese propovăduit în partea sudică a acestui teritoriu, ca și în Crimeea, sudul Moldovei, Dobrogea etc de către Sfântul Apostol Andrei și ucenicii
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
poloneza veche și, câteodată, "Grunenfelde" ori "Grunefeld" în textele vechi germane ("Câmpia Verde"). Bătălia este numită: În secolul al XIII-lea, Cavalerii teutoni au fost invitați să se așeze în zona din jurul localității Chełmno pentru a ajuta la alungarea prusacilor păgâni. Bucurându-se de mâna liberă dată de edictul papal, care-i lăsa să-și aleagă singuri mijloacele, cavalerii și-au stabilit un centru al puterii în zona de coastă a regiunii baltice în ceea ce este azi parte din Lituania, Letonia
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Letonia și Estonia și, începând de aici, au dus o luptă continuă pentru noi cuceriri. Atacurile din secolul al XIV-lea împotriva Poloniei le-au asigurat controlul asupra unor orașe precum Chełmno (Kulm) și Pomorze (Pommern). În lupta împotriva lituanienilor păgâni, cavalerii teutoni au pornit mai multe cruciade, în luptă intrând de partea teutonilor și cavaleri din alte țări europene creștine. În 1385, Uniunea de la Krewo a unit coroanele Poloniei și Lituaniei prin căsătoria Marele Duce Jogaila al Lituaniei cu Regina
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
17), Colose, Laodiceea, Ierapoli (cf. Col 1,2; 4,13-16; Fil 2,23). Convertirile au fost atât de numeroase încât a afectat vizibil vânzările statuetelor Artemidei (zeitatea principal venerată în orașul Artenis). Negustorii acestor amulete au provocat atunci celebra răzvrătire păgână din Efes, adunând o mare mulțime de popor în marele amfiteatru ca să protesteze contra amenințării cultului Artemidei. Ajutat de câțiva creștini din localitate, Pavel a reușit să scape de protestatari, care nu l-au găsit (Fap 19,30u). Fruntașul orașului
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
ediție a jocurilor a avut loc în anul 392, fiind interzise doi ani mai târziu printr-un edict al împăratului roman Teodosiu I, din prejudecată religioasă (acesta era creștin, iar membrilor acestui cult le repugnau toate tradițiile legate de religiile păgâne), el ordonând distrugerea clădirilor Olimpiei. Până la acest moment final, timp de 12 secole Jocurile Olimpice s-au desfășurat neîntrerupt o dată la patru ani; au avut loc 293 de ediții . În anul 426, Teodosiu al II-lea a ordonat distrugerea edificiilor din
Jocuri Olimpice antice () [Corola-website/Science/302316_a_303645]
-
materiale de construcții din Egipt pentru a ridica structuri în stil egiptean. Istorici timpurii, cum ar fi Herodot, Strabon sau Diodor din Sicilia au studiat și au scris despre modul de viață al egiptenilor. În timpul Evului Mediu și Renașterii, cultura păgână egipteană a fost în declin după răspândirea creștinismului și mai târziu a Islamului, dar interesul pentru antichitatea egipteană a continuat în scrierile savanților medievali, cum ar fi Dhul-Nun Al-Misri și al-Maqrizi. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
l-a adus pentru facerea lui Adam. Din ce a rămas din lut, după creația omului, a apărut acest animal. Cămilele au devenit semne ale lui Allah și pot fi mâncate, iar odată au fost folosite drept jertfe aduse zeilor păgâni. Se spune că o cămilă a ieșit dintr-o stâncă, drept semn al profetului Salih, adus oamenilor din Thamud, dar aceștia au ucis-o. În mitologia greacă, cocorul era asociat zeului Apollo, zeu al luminii solare, deoarece se credea că
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
a poruncit să zboare peste această țară și să întunece cerul. Aceste insecte au scrise pe aripi litere vechi arabe, ca: "Dumnezeu este unul". Ele formează o armată redutabilă și puternică pe care Allah o poate folosi împotriva oricărui regat păgân. În epopeea din secolul al XV-lea, "Paradisul Reginei Sibylle", femeile și fetele se transformă în năpârci vinerea, la miezul nopții, iar duminica, redevin oameni, fiind chiar mai frumoase ca înainte. În islamism există un mit legat de această insectă
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
va fi anexată în 1921 de Uniunea Sovietică și-și va recâștiga independența în anul 1991. Georgienii își spun "Kartvelebi" ("ქართველები"), își numesc țara "Sakartvelo" ("საქართველო", "Țara kartvelilor"), iar limba "Kartuli" ("ქართული"). Aceste nume sunt derivate din numele unui zeu păgân numit Kartlos, despre care se spune că este tatăl tuturor georgienilor. Numele "Georgia", folosit în toată Europa, este derivat din persană گرجی "Gurji", via "Jurj" din arabă. Deoarece scrierea a fost influențată de greacă prin rădăcina "geōrg-" (γεωργ-, indicând lucrarea
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
vizigoți au apărut tulburări din motive religioase, cauzate de împrejurarea că o parte a populației a fost convertită la arianism.. Liderul got Fritigern, dar și împăratul roman Valens erau aderenți ai acestui curent confesional. Continuator al credințelor și tradițiilor germanice păgâne, Athanaric a dispus persecutarea sângeroasă a goților creștini (între victime a fost și martirul Sava Gotul, cunoscut ca „Sfântul mucenic Sava de la Buzău”).
Athanaric () [Corola-website/Science/302053_a_303382]
-
în limba ucraineană: "Велике Князівство Литовське ", în limba poloneză: "Wielkie Księstwo Litewskie"), mai exact Marele Principat al Lituaniei, a fost un stat din Europa Răsăriteană care a existat între secolele al XII-lea și al XVIII-lea. Fondat de lituanienii păgâni în a doua jumătate a secolului al XII-lea, și-a extins aria de cuprindere dincolo de zona inițială de așezare a lituanienilor prin cucerirea unor părți a Rusiei Kievene. Marele Ducat ocupa în perioada de maximă putere din secolul al
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
Polațk nu au fost niciodată devastate de atacurile Hoardei. După creștinarea din 1252 și încoronarea din 1253 a regelui Mindaugas, Lituania a fost considerată stat creștin până în 1260, când Mindaugas a renunțat la creștinism. Până în 1387, nobilii lituanieni au fost păgâni, profesând o religie bazată pe credințele că divinitatea se regăsește în fenomenele naturale. Credințele păgâne au supraviețuit multă vreme în fața presiunilor misionarilor și puternicilor zilei. Chiar și în secolul al XVII-lea se mai puteau regăsi relicve ale practicilor păgâne
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
din 1253 a regelui Mindaugas, Lituania a fost considerată stat creștin până în 1260, când Mindaugas a renunțat la creștinism. Până în 1387, nobilii lituanieni au fost păgâni, profesând o religie bazată pe credințele că divinitatea se regăsește în fenomenele naturale. Credințele păgâne au supraviețuit multă vreme în fața presiunilor misionarilor și puternicilor zilei. Chiar și în secolul al XVII-lea se mai puteau regăsi relicve ale practicilor păgâne, așa cum erau oferirea de ofrande șerpilor sau oferirea de hrană strămoșilor în cimitire. Dacă pe
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
păgâni, profesând o religie bazată pe credințele că divinitatea se regăsește în fenomenele naturale. Credințele păgâne au supraviețuit multă vreme în fața presiunilor misionarilor și puternicilor zilei. Chiar și în secolul al XVII-lea se mai puteau regăsi relicve ale practicilor păgâne, așa cum erau oferirea de ofrande șerpilor sau oferirea de hrană strămoșilor în cimitire. Dacă pe teritoriile Belarusului și Ucrainei din zilele noastre, atât majoritatea populației de rând cât și a nobililor erau de credință ortodoxă, (iar după Uniunea de la Brest
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]