2,887 matches
-
cu freamătul Sărbătorilor electrizând trotuarele și cu orașul înfășurat în colindele prichindeilor. Se gândi o clipă să accelereze brusc și să treacă pe acasă înainte de revelion. Renunță totuși când își imagină vrafurile de vase murdare, sticlele împrăștiate peste tot și păianjenii mari din colțuri. Într-un fel m-am resemnat - zâmbi în sine - Adelina întotdeauna a ținut să-mi precizeze că m-am căsătorit cu un bărbat castrat. O ploaie de petarde răpăi scurt și Leo se trânti pe pavaj. Extrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se făcea comândul, își pierduse pentru o clipă concentrarea și asta îi fusese fatal. Fecioara cu coasa îl prinsese neîncordat. În drum spre priveghiul mortului se întâlni cu cele cinci fetițe. Cântau: „un elefant/se legăna/pe o pânză de păianjen”. Cristina plecase să scoată certificatul de deces, după care urma să aranjeze la cimitir. Ulrich zăcea pe masa din sufragerie, în mijlocul iureșului de mobilă pe care-l îngroșase timp de o viață. Era îmbrăcat în costum negru, dar, la repezeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mult, mesajul se urâțește subit, odată cu atitudinea Manuelei, atitudine dezumanizată față de copilul care dorea povestea: Trase mâna cu milă și dezgust. Copilul tăcu. Pui de milog, zise. Nu iubea în genere copii. ” Acest copil, ”sămânță de bărbat”, asemănat cu un păianjen, o revolta, oprind-o pe Manuela din lunga ei meditație. Este zguduitor naturalismul desprins din aceste pagini descriptive, în care ea se simte năpădită ca de o boală de prezența acestui copilaș : ”I se păru că a crescut pe pielea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
sinceritatea de care am nevoie. Cum zice doctorul Luca, nu e deloc simplu să-ți descarci sufletul cum ai răsturna un sac. E de ajuns să-mi imaginez subconștientul meu ca o grotă întunecoasă prin ungherele căreia își țes pânza păianjenii, că încep să mă codesc. Ce spun? Cât spun? Sunt îndoieli de care mă jenez și neputințe pe care aș prefera să nu le știu. O pudoare egoistă, mai puternică decât dorința mea de a fi sincer, mă blochează, deși
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Bun? O să vezi". Și s-a aplecat la urechea unei fetișcane pentru a-i spune ce dorea. Fetișcana s-a răsucit pe călcâie, a dispărut și s-a întors, după un timp, cu o sticlă de care atârnau pânze de păianjen. A șters-o cu grijă în fața lor, a destupat-o și le-a turnat în pahare. Doctorul Luca l-a îndemnat să guste, pîndindu-i reacția. "Ei, ce zici?" l-a chestionat triumfător. Vinul era, într-adevăr, excelent. Julius s-a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
parte crengile unei tufe mari de răchită care crescuse în fața porții șopronului și ne-am uitat prin crăpăturile dintre scânduri. Nu se zărea, însă, mai nimic. Căci doar o slabă fâșie de lumină, de la o fereastră unde își țesuse un păianjen pânza, subția întunericul. Apoi, am observat că lacătul de la poartă atârna deschis. Dacă vroiam, puteam intra. Ceea ce am și făcut, lămurindu-ne că șopronul acela era o fostă magazie de scânduri în care fuseseră strânse diverse lucruri ieșite din uz
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
birou; și pe el, un dispozitiv radio greu și dificil de manevrat. Pe birou și pe aparatură se așternuse un praf gros și în cele patru sau cinci decenii de când nu mai fusese atins (se aventură Michael) dinastii întregi de păianjeni țesuseră straturi după straturi de pânze fine, sfărâmicioase. Camera nu avea fereastră, dar o sârmă subțire se vedea urcând pe perete și ieșind printr-o gaură în tavan, pentru a ieși pe acoperișul casei. — Deci de aici făceai totul, diavol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
subțire se vedea urcând pe perete și ieșind printr-o gaură în tavan, pentru a ieși pe acoperișul casei. — Deci de aici făceai totul, diavol șiret, murmură Michael. Băiatul din camera din dos! Șterse în grabă praful și pânzele de păianjen. Aparatul părea alimentat cu baterii și, în mod nesurprinzător, nu reacționă când încercă să învârtă diversele butoane; dar o scotocire rapidă prin sertarele biroului se dovedi că dă rezultate. Erau acolo hărți, almanahuri și mersuri ale trenurilor din anii ’40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în fața lui. Jucătorul printre picioarele căruia a trecut urmăritul trebuie să fugă pentru a nu fi prins de urmăritor. Dacă se întâmplă ca cel urmărit să fie prins, se inversează rolurile. Reguli: Se va alerga numai în afara cercului. 20.Cursa păianjenului Elevii clasei, împărțiți în mai multe echipe egale, se țin de talie unul de altul. La semnal, toate echipele pleacă deodată în fugă spre linia de sosire. Câștigă echipa care depășește și ajunge prima la linia de sosire. 21.Pescarul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
mici modificări, și care-și aștepta musafirii pe care-i știam că vor veni dar nu chiar atît de matinal. Intrînd, rîsul ei dinainte, ușor zgomotos, deveni zîmbet, un zîmbet trist. Mă simțeam prins ca-ntr-o vagă plasă de păianjen, pe care - menajîndu-i fragilitatea - mă feream să n-o rup. CÎnd ajunse În dreptul fotoliului eu Întrebai ceva, ea nu răspunse, mă fixă În schimb cu o anume adîncime a privirii pe care nu o credeam posibilă, pentru că aducea la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
calculat foarte bine timpii - Titus exulta. Capcana va fi gata chiar în clipa când quazii vor ataca dispozitivul. Quazii se apropiau. Soldații legau castrapila unul de altul. Văzute de sus, legăturile formau o rețea asemănătoare cu o uriașă pânză de păianjen ce acoperea valul de pământ. Strigătele ascuțite ale quazilor fură acoperite de glasul puternic și sigur al lui Antonius, care trecea călare printre soldați, nerăbdător: Linia de genieri să se întindă pe șaptezeci de picioare, până la marginile celor două valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
castrapila. Urlară din nou, de data asta de durere, cu gleznele și pulpele rănite de vârfurile ascuțite. Cei ce reușeau să pășească printre vârfurile lăncilor erau loviți de scuturile soldaților și se împiedicau în funiile împletite ca o pânză de păianjen între vârfurile ascuțite înfipte în pământ, căzând în ele. Alții, împinși din spate de tovarășii lor, încercau să evite vârfurile, însă deveneau o țintă pentru pila cu vârful lung, îngust și implacabil. Pila străpungeau scuturile de lemn ale germanilor, barbarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trecînd pe fața de masă, le-am intersectat, am pus puncte și abia atunci a reieșit că prima necesitate era ursulețul pentru copil care, dacă-l dai pe spate, spune mama. La o adică ar fi putut fi Înlocuit cu păianjenul de plastic care țiuie dacă-i dibui guguloiul situat În abdomen și apeși cît poți de tare. Imediat ce-au aflat vestea mai mult sau mai puțin din revistele literare, mulți cetățeni cumsecade s-au apucat să mă gratuleze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din perspectiva continuă a zădărniciei pînă la ultimele sale limite, pînă la descompunerea ei. Orașul inutilității este o Lisabonă Sodoma (mai mult) și Gomora Într-o inocentă putrefacție, prăfuită sub Întrebări care nici nu se mai pun și pînzele de păianjen ale corăbiilor de altădată. Un oraș extrem de puțin prezent În cinema și excelent ales aici - datorită În special senzației de degradare miniaturală pe care-o degajă și aerului de definitivă solitudine cu care Învăluie personajele - pentru a fi decorul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
curînd desuurile luminoase. Astfel, o femeie poate fi urmărită chiar și pe Întuneric cînd se dezbracă. De-acum Înainte orice femeie se va putea transforma Într-o orgă de lumini, Într-o caterincă, Într-o fîntînă arteziană”. Carevasăzică, după femeia păianjen și Michelle Pfeiffer liliac, va apărea femeia licurici. Dacă nu va lumina suficient, i se poate adăuga un far de motocicletă, nu se pricepe de ce va cînta o caterincă, În schimb nu trebuie uitate măsurile de protecție pentru bărbați, cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
da’ cu calu’ ce-ai avut. Ca să rămîn În spațiul imprevizibilului, amintesc o frază televizată a domnului Mironov: „Aici s-au vehiculat tot felul de teorii mirobolante, dintre care unele sînt perfect valabile și azi”. Coborînd pe firul logic, ca păianjenul, se poate afirma că și domnul Iliescu, fiind valabil și azi (iunie, 2002) e mirobolant. CÎt despre Neacșu, tot Încercînd să ia contact cu divinitatea, Îl confundă pe Dumnezeu cu un general de securitate: „De ceea ce se petrece la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În fața blocului ca să pui margarete, deoarece ești complet Înnegurat, psihic și fizic), dar spre deosebire de un anumit grad de paranoie, de exemplu, te paralizează. Zaci literalmente cu fața În sus, privind tavanul unde nu se petrece nimic, cel mult apare un păianjen gata să-ți cadă pe față, Însă ești prea extenuat ca să te dai la o parte. Nu-ți mai face plăcere nimic, nimic nu-ți mai stimulează interesul, ce să mai vorbesc de imaginație, care e la cimitir, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
avu putere să întoarcă capul și să-l privească. Privea acum de-a dreptul către cer, și cu atâta intensitate încît nici lumina grea a după-amiezii de august, nici pulberea fină care plutea deasupra lor ca o nesfârșită pânză de păianjen nu-l tulburau. Tăcură toți, câteva clipe. Darie se apropie de rănit, îi puse mâna pe frunte și-l privi adânc în ochi. - Mi-e teamă c-a murit, șopti. Dumnezeu să-l ierte! adăugă ridicîndu-se anevoie în picioare. Zamfira
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
unul lângă altul. Eu o luasem înainte, grăbind pasul, căci presimțeam că bateria e pe sfârșite. Și ne-am fi trezit deodată în întunerec, pierduți aici, în acest pod plin cu lăzi și cufere acoperite de praf și pânze de păianjen, și nici n-aș fi îndrăznit să strig, să te chem. Șopteam doar: Vlad, parcă Vlad sau Vladimir te cheamă, nu e așa? Vladimir, mă auzi?... Dar nu mă puteai auzi, pentru că rămăseseși mult în urma mea și, orbecăind prin întunerec
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Noapte bună, Vasile, se adresă portarului. Iartă-ne că am cam întîrziat, adăugă strîngîndu-și din nou fularul în jurul gâtului. Nu prea m-am simțit bine în antract. M-a luat cu frig. A venit deodată toamna!... După ce rupseseră pânzele de păianjeni cu suluri făcute la repezeală din ziare vechi, încercaseră să scuture praful de pe capacul lăzii. Dar curând, Ieronim își dădu seama că praful se lipise ca un strat de noroi, neted și uscat, și zvârli sulul printre pachetele de lângă perete
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mele... Tot ți-e frig? se adresă lui Vladimir. Stai, să-ți mai pun ceva pe spate. Găsi o fotă ardelenească și i-o așeză ca o pelerină pe umeri. Ar fi vrut să mai adauge ceva, dar zări un păianjen negru, uriaș, răsărit parcă atunci de sub ladă și, întinzînd repede piciorul, îl ajunse din urmă și-l strivi. - Mă rog, cutiile cu fluturi, insistă Iconaru. - Sunt jos, într-una din camere. Și nu e niciodată închisă cu cheia... Doar ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
băgare de seamă, să nu aprindem luminile, căci ne-ar putea observa vecinii. Trebuie să ne mulțumim cu lanterna asta... Se întrerupse și-și mișcă repede picioarele, urmărind cu o neobișnuită dexteritate, unul după altul, și strivindu-i, trei mari păianjeni negri care se avântaseră, în mici salturi ce păreau aeriene, în direcții deosebite. - E păcat, șopti Iconaru. Nu trebuia să-i omori. Nu-ți făceau nici un rău... De mai multe ori, în fața cafenelei, Antim încercase zadarnic să-i ia violoncelul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în cale, acum când aveam amândoi nevoie, pe Iconaru Vladimir? Pentru că, oricât vi l-aș descrie eu de bine, tot nu reușesc să prezint misterul apariției lui. Căci, Oncle Manolache, lui nu i-e frică! Nu îi e frică de păianjenii mari și negri... - Nu fac nici un rău, întrerupse, zâmbind, Iconaru. Au și ei rosturile lor... - Și nu i-a fost frică nici când a trecut pe lângă noi moș Vasile Chelaru, trăgîndu-și sacul cu surcele, continuă Ieronim însuflețindu-se, nici când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
da, poate unii din aceștia le-ar plăcea, dar când vor da cu ochii de Maremore, care nu e nici șopârlă, nici pasăre, dar cântă mai frumos ca privighetoarea, sau cu Paralene, care se cațără cu unsprezece picioare deodată, ca păianjenii, deși are ochii mari, albaștri de domnișoară, și genele atât de lungi încît... - Ne-ai tras o spaimă! îi spuneau mai târziu. Tăceam toți, înlemniserăm, parcă ne-ai fi vrăjit, și nimeni nu îndrăznea să strige la tine, să te
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o căsĂtorie poate fi terminată și Înainte ca soțul să se sinucidă. Toate lucrurile care Începeau atît de frumos se terminau așa de violent. Se pare Însă că așa e mereu, cînd te amesteci cu drogurile. Deși bănuiesc că, printre păianjenii Ăia care-și mănÎncă partenerii, sînt mulți dintre mîncători care arată foarte bine. Draga mea, n-a arătat mai bine niciodată, niciodată. Dragul de Henry, a fost doar o bonne bouche. Și el era drăguț. Știi cum Îl plăceam cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]