6,411 matches
-
1, la impunătoarea și distanta catedră se perindau ca într-o holbaniană "galerie de dascăli" titularii cursurilor din primul an. Între cei care ne-au atras luarea aminte a fost și cel care preda Istoria literaturii române vechi. Avea ceva părintesc în felul de a fi. Patetismul prelegerilor sale nu distona, dimpotrivă prindea și ajungea la țintă. Se întâmpla una ca asta, cum mi-am dat mai bine seama ceva mai târziu, pentru că adresarea era sinceră și exprima trăiri și convingeri
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
citește enorm. E un angajat model. La 20 de ani e trimis la sucursala din Londra. În ianuarie 1873, fratele său, Theo, se angajează și el la Goupil, sucursala din Bruxelles. În 1874, Vincent Van Gogh16 se întoarce în casa părintească din Olanda cu sufletul rănit: Ursule, fata proprietarei care-l găzduia, și de care era îndrăgostit, îl părăsise. Se întoarce la Londra. Prea nefericit, obține printr-o nouă intervenție a unchiului, să fie detașat la Paris. Pleacă brusc la Londra
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cei năpăstuiți. Meseria de pictor sau de artist e frumoasă, dar cred că meseria tatei e și mai sfîntă. Aș vrea să fiu ce este el." Intră în slujba unui pastor și devine predicator. Dat afară, se întoarce la casa părintească. Vrea să fie pastor. Tatăl lui reunește un consiliu de familie: Vincent se va înscrie la universitatea din Amsterdam. Începe să studieze, dar abandonează repede. În iulie 1878 se întoarce iarăși acasă. Se dedică trup și suflet imboldului de a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
dar abandonează repede. În iulie 1878 se întoarce iarăși acasă. Se dedică trup și suflet imboldului de a deveni misionar printre minerii săraci din Borinage, în Belgia, dar eșuează iar. La capătul cîtorva luni de pribegie poposește iar la casa părintească. După cîteva săptămîni, iată-l din nou în Borinage. În iulie 1880 îi scrie lui Theo o scrisoare lungă în care încearcă să se explice. Își dă seama că e privit ca un personaj îndoielnic, un leneș, un bun de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
acelor moșii, care sarcină iscălitul au lăsat numai din pricina morții părintelui său, ce era proprietar <al> fabricii de hârtie de la Belniț (Göllnitz), pentru ca, în însușimea sa de fiu mai mare, să se îngrijească de a ei direcție și aceea a părinteștii averi. După acea prin ardere de foc pierdere a acestei fabrici, iscălitul au fost arendator moșiei Svinițe (Swinicze), în comitatul Aba-Ujavar (Aba-Ujvarer), după care au trecut ca arendator a crăeștii fabrici de hârtie de la Roșcani (Roskany), pre care au reformat
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
n-ar fi fost lăsat? În pace. Nu bârfea pe nimeni, nu turna la CNSAS; când era chemat la școală, că, mă rog, unul din cei cincisprezece copii ai săi a comis cine știe ce abatere de la regulament, - se ducea. Frecventa adunările părintești. La 1 martie, le dăruia mărțișoare alor casei, la 8 - flori soției. Pe 1 decembrie se prindea în hora unirii pe podul de peste Prut care, spre fericirea noastră, nu devenise apa sâmbetei. Ei, dar asta e (buba), - devora, rând pe
Ultimul cititor în limba română... Lui Gheorghe Grigurcu by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8532_a_9857]
-
că da. sigur că da. sigur că da. la naștere sîntem ca niște farfurii întinse, în supa cărora plutesc pîlpîitoare o mie și una de simțuri, iar printre ele simțul stelar. nu durează însă mult pînă cînd, sub tirania surîsului părintesc, farfuria începe să-și adune aripile deasupra și peste simțurile nepămîntene se așterne umbra. pentru că nu dezvoltăm pentru ele organe le pierdem și primul care se stinge e simțul stelar, cel mai fragil dintre toate. da, farfuria s-a închis
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
având o clară tentă autobiografică. Astfel, băiatul de familie bună primește o scrisoare de la tatăl său, prin care este înștiințat că va fi luat de la internatul la care învață de către Constantin, vizitiul familiei, pentru a-și petrece vacanța pe moșia părintească. Drumul fiind lung, cuconul trebuie să facă un popas, pentru a înnopta la curtea boierului Grigore Talpan, descrisă, în expresia lui G. Călinescu, "gogolian" (1982: 432). Acolo, eroul va petrece o noapte de pomină. Ca și în cealaltă nuvelă terifiantă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
povestește cum stăpânul său, ajuns, în noaptea Sfântului Andrei, la o moară de vânt blestemată, a fost luat de iele prin văzduh și cum s-a prăbușit mort în curțile lui Neagu. Boierul se hotărăște să se întoarcă pe moșia părintească, numai pentru a descoperi că întregul conac arde. Văzându-și întregul avut mistuit de foc, eroul își îndreaptă șargul spre moșia iubitei moarte, însă, pe drum, dă peste moara despre care istorisise Ion. Neavând unde să se adăpostească, boierul intră
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nu pare convins că există vreun pericol: Situația i se părea limpede, o dată ce el era singurul copil al mortului. De ce ar fi făcut bătrânul un testament și pentru cine?". Partea a II-a se deschide cu descrierea minuțioasă a casei părintești din coasta Repedei. Nuvela, afirmă George Gibescu, "pune sub emblema fantasticului conacul, spațiul negativ al prozatorului și, prin incidență cu dramele umane, o metaforă existențială" (1985: 197). Un fenomen asemănător este punctat de Horia Avrămuț, care notează că, în nuvelă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
catifelat al păianjenului apărea monstruos, acoperit de peri groși, ca niște țepi. Copilul închidea ochii. Noaptea, se visa în cușca scolopendrelor, se simțea furnicat de mii de picioare subțiri, gâdilat de antene și înțepat de colți otrăviți". Întors în casa părintească, fiul lui Manole pare intimidat de umbra tatălui său, care impregnează, ca un genius loci (comparația mea nu este deloc fortuită bătrânul este înfățișat ca "bun latinist și mare cititor de literatură antică", mergând până într-acolo, încât să-și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Malczewski este tocmai această trecere dinspre tabloul cu subiect istoric, cu o intrigă, la compozițiile simboliste. Cadrul realist al unor picturi din seria Thanatos este brizat de apariția îngerului morții în cel mai familiar loc cu putință, cel al casei părintești, apariție de o concretețe care răspunde prin ecou convențiilor realiste. Fără a fi o dominantă a decadentismului, acest sintetism devine sesizabil în legătură cu el prin intermediul stilului, nu neapărat un stil decadent cum ne propune John Reed, ci unul care devine un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestuia. "Mi-am dat foarte bine seama de greua sarcină ce mi-am luat când am hotărât a face portretul celui mai mare român, și jur pe conștiința că, dacă nu găseam în Dvostra tot ce-mi trebuia bunăvoință, încurajare părintească, protecțiune nu m-ași fi hazardat în această lucrare"406. Pe 9 noiembrie, Loghi îi scrisese și directorului Bibliotecii Academiei, Ion Bianu, pe aceeași temă, dorind să se asigure de conservarea și expunerea în bune condiții a lucrării, făcând apel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de geamie, Țigancă, Țigancă cu flori, Țigăncuță, Garoafe, Cârciumărițe, Natura moartă, Ali Pașa, Râul Moldova, După ploaie, O fiică a lui Ramses, La lumina electrică, Miss Wanda, Cap de expresie, La mansardă, Seara, La băi de mare din Macedonia, Casa părintească, Port de bărbat, Port de femei, Fată și băiețaș, Port de oraș, O casă, Copii, Țigancă, În așteptare, Frumoasa satului, Fată bulgară, Căpitan de briganzi, Arap, În grădină (coperta pentru versurile lui D. Anghel), Schițe decorative pentru o sală de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de un pâlc de brazi răzleți plantați În cerc sau defrișați, așa anume dintr-o pădurice. Acolo se țin judecățile păstorilor sau tot acolo are loc logodna dintre păstori și fetele din sat, care vin la stână sustrăgându-se voinței părintești. Căsătoria În biserica de brazi de munte era efectuată sumar, fie de un cioban bătrân, fie chiar de un preot.” La căsătorie, tânărul mergea la brad ca să-l anunțe ritualic de nuntă. Flăcăii din ceata tânărului alegeau bradul, Îi cereau
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
când vă vor oferi ajutorul lor fără a trece nepăsători pe lângă neputința bătrâneții. Mesaj de la copii pentru părinți Noi știm că ne-am ivit pe lume din dragoste. Știm că în culisele destinului nostru, la negocieri cu ursitoarele, stă grija părintească pentru viitorul nostru. Noi știm că voi, iubiți părinți, ați face totul oricând pentru noi. Și totuși, vă rugăm să ne lăsați libertatea de a fi noi înșine, fără a ne lăsa singuri. Învățându-ne cum să fim fericiți în
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
le susțineau aveau burdihanele ghiftuite bine dar cum demagogia era la ea acasă, nu era prea mare „efortul” acestor gălăgioși și ostentativi oratori școliți pe la cursurile de cadre de a arunca în stânga și în dreapta lozinci sforăitoare ba, chiar și pupături „părintești” pe capetele nevoiașilor din mediul rural. Iată cum s-a întâmplat, conform „raportului” tov-ului Petru Bighiu: „...F.N.T.D.R.-ul - Comitetul Județian (sic!, n.n.) Vaslui a organizat meetinguri și întruniri în oraș de către TOATE ORGANIZAȚIILE (desigur, cele încorporate în rândurile acestei structuri
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
verbal pentru a fi publicate. (...) Suferințele nu mi s-au curmat nici astăzi deoarece nici după 20 de ani de la așa-zisa revoluție, sau ce-o mai fi fost ea, nu am intrat în posesia drepturilor legitime, adică a pământului părintesc confiscat abuziv de către comuniști”. După acest preambul, corespondentul nostru și-a făcut o scurtă auto biografie, iar noi considerăm că este absolut necesară în viitoarele corespondențe trimise de către dv., stimați cititori, în condițiile în care anonimatul nu mai este o
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
multe justificări și insistențe, în anul 1955 a fost reîncadrat în învățământ, dându-i-se chiar și postul de director al școlii din Ferești pe care, oricum, îl avea înainte de arestare”. p. Vor putea fi puși vreodată în posesia pământului părintesc frații Busuioc? Întrebarea este, categoric, retorică dar și acuzatoare. Din anul 1991, Emanoil și Lucian Busuioc se luptă (legal) pentru a și redobândi drepturile ce li se cuvin. Conform hotărârii definitive emisă de Judecătoria Vaslui cu nr.2813/1991, li
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
cu teren cedat statului conform decretului 308/1953, prin urmare această suprafață a fost pur și simplu confiscată abuziv de puterea comunistă a acelor ani. Totuși, conform actelor de vânzare-cumpărare întocmite între anii 1932 1939, petenții au făcut dovada proprietății părintești în suprafață de 13,27 ha. În anul 1995, Prefectura Vaslui a emis două titluri de proprietate pe numele celor doi frați moștenitori pentru suprafața de 0,25 ha. fiecare, pe raza satului Văleni. Dar, nici măcar pe această suprafață ridicolă
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
ferestrele luminate" vorbește pentru întâia oară George Panu, cel care, la începutul anilor '70 ai veacului nouăspre-zece, frecventează Ședințele Societății "Junimea" găzduite în acest remarcabil spațiu. "În acea seară, Junimea era la dl. Pogor, care stătea în niște case mari părintești, cu imensă curte și grădină mi se pare strada se zice Patruzeci de Sfinți; ferestrele toate luminate, ușile toate deschise", scrie Panu în ale sale Amintiri de la "Junimea" din Iași (p.63) Într-adevăr, o imagine de o deosebită plasticitate
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Vasile Pogor 1850 și soția sa Zoe". Este vorba, desigur, de tatăl junimistului, vornic cu unele înclinații spre literatură, care, în 1850, ridică această clădire pe vechile temelii ale caselor familiilor Coroi și Cerchez. Poate părea inexactă sintagma "case mari părintești" folosită de Vasile Pogor, dacă e înțeleasă sub aspectul echivalenței între "casă părintească" "casă bătrânească". Referința panuiană vizează ideea de moștenire, căci, fără îndoială, după două decenii de folosire, casa nu putea crea impresia de bătrânesc. Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
vornic cu unele înclinații spre literatură, care, în 1850, ridică această clădire pe vechile temelii ale caselor familiilor Coroi și Cerchez. Poate părea inexactă sintagma "case mari părintești" folosită de Vasile Pogor, dacă e înțeleasă sub aspectul echivalenței între "casă părintească" "casă bătrânească". Referința panuiană vizează ideea de moștenire, căci, fără îndoială, după două decenii de folosire, casa nu putea crea impresia de bătrânesc. Din punct de vedere arhitectonic, Vasile Pogor (tatăl) a dovedit o înclinație pentru un eclectism foarte la
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
lui Eminescu la Pogor invocă de regulă un fragment din volumul lui Vasile Panopol (Pe ulițele Iașului...): Tot acolo, în niște încăperi mai retrase, a fost găzduit de Pogor marele nostru Eminescu". Se omite însă pluralul lui Panu, "case mari părintești", foarte posibil fiind ca Eminescu să fi fost găzduit în una din clădirile-anexă ce alcătuiau complexul propriu-zis, iar nu în clădirea centrală, principală, cea cu "ferestre luminoase". Un alt episod din "biografia" casei se consumă în 1901, când Vasile Pogor
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
nevoia de a fi în tovărășie numeroasă, în continuă reprezentație, din verva tatălui său risipită în fața unei galerii mute de admirație. Era mai mult un nesociabil, un singuratic, cu aparențe ursuze și posomorîte. Numai între prieteni, în intimitate, reapărea demonul părintesc al elocinței și al paradoxului. Ca și la bătrînul Ion, ca și la fratele său Luca, la temelia minții lui Matei stăpînea o memorie uluitoare și dezordonată de autodidact fără alegere, cu apucături enciclopedice, dar mai ales îndreptată în domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]