6,523 matches
-
le alterase. Soții se ridicară de pe canapea și trecură la masa mare. Lenora se sprijini de brațul lui Hallipa, dar cu o mișcare ce nu avea plăcerea de sine, încrederea deplină . . . Hallipa se uita mereu spre Elena cu dragoste. Era palidă și calmă, cu o mică dungă încăpățînată între sprîncenile negre, trase frumos. - Ești bine, Eleno? zise tărăgănit Lenora, mai mult ca o datorie decât cu grijă maternă. - Da, Lenoro, mulțumesc, bine! Ne îngrijeam de tine! răspunse fata ... în adevăr, mâhnirea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cam târziu sosiți, după buruiana asta, explică Lina. - O mică buruiană otrăvită! Toate discuțiile astea, care ar fi pasionat pe Mini la lumina zilei, se topeau acum. 27 . .. La același dejun era și prințul. . . Un om de talie mijlocie, slab, palid, cu ochii mari, verzi, spălăciți și o barbă mică blondă, a la Henri IV, foarte îngrijită. Un bărbat cu barbă nu exista pentru Mini decât cel mult când era domnul de gazdă, ca moșierul Hallipa. Remarcase însă mâinile și picioarele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
soarele. Uneori îi simțea plecarea prin-tr-o spaimă, o stingere interioară, o dosnicie sau o umbră în care sufletul dibuia îngrijorat drumul. Alteori era o melancolie ușoară și covârșitoare. în seara aceea era o dizolvare totală în umbrele fine. Subt lumina palidă, trupul îi sta inert ca și al obiectelor din odaie și gândurile, simțirile, încetîndu-și freamătul, ațipeau, plecând capete gingașe pe umărul fericirei. Dispăru în somnul ușor al conștiinței un timp incalculabil. Până când Lina îi puse mâna pe umăr și o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tatăl ei, era o dezmoștenită și ea, soția, o cerșetoare. De băieți 95 nu pomenea nimic. Erau duși în Germania pentru diplomă, deoarece nu fuseseră în stare să absolve liceul la București. Jelaniile astea sinistre durau nopți după nopți. Ziua, palidă, obosită, cădea în melancolie, mereu culcată, atinsă de o debilitare care făcea acum lenevirile necesare. Alteori se văi ta de urât, cerea să fie distrată și nu vrea să rămână singură. Lina, care venise necontenit, neglijîndu-și chiar spitalul, întîmpinase un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
văl mare înfășurat pe trup. Avea pe frunte o compresă udă, care părea o bandeletă lividă, și figura îi era mult slăbită, cu două cearcăne negrui subt ochi, datorite febrei, nu kholului. Trăsăturile feței erau subțiate și tenul limpede, deși palid subt puținul roz al pudrei. Nu mai era în carnea ei acea revărsare de otrăvuri turburate. Se filtraseră și se așezaseră în cine știe ce fiolă internă, în formă de esență concentrată. Capul rămânea acum foarte mic pentru trupul ei încă robust
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nostimă ești! Ce frumoasă ești!" era refrenul obicinuit cu care întîmpina pe Lenora. într-o zi o fixa, o fixa. Nu înțelegea ce vrea. "De ce te uiți așa ia mine?" " Nimic absolut!. Poate nu te simți așa bine azi! Cam palidă! Sau rochia. . . cine știe! Nu e așa, domnișoară?" - către mine. Așa, treptat, îi ridica conștiința personalităței ei fizice și morale. 121 "Atîta timp cit nu e cochetă, cel puțin cit înainte, nu e restabilită", ne spunea. Mai tot timpul vizitei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vânzare Amintiri la vânzare Aproape fără excepție, fiecare om păstrează în cămara minții amintirile despre începuturile existenței sale în familia de proveniență, despre casa și localitatea în care a văzut lumina zilei și a făcut primii pași spre înțelegerea vieții. Palidele și duioasele aduceri aminte constituie neprețuitul tezaur emoțional-afectiv care ne colorează și ne însoțește întreaga viață. În ceea ce mă privește, sunt un împătimit și incurabil sentimental. Tânjesc și acum, la venerabila vârstă pe care o am, după satul natal, după
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
au înălțat an de an, ajungând să umbrească etaj după etaj, semețindu-se acum să depășească etajul șase. Până în urmă cu câteva zile, podoaba lor vegetală oferea privitorilor o paletă coloristică măiestrit nuanțată, în care predomina galbenul ce intensifica lumina palidă a soarelui tomnatic. A fost suficientă o noapte senină, cu temperatura căzută sub gradația zero, ca în zilele următoare să mi se ofere un spectacol încântător dar trist. O ploaie de frunze desprinse de pe crengi cădea leneșă spre sol. Acum
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
care, pregătindu-și copilul pentru plecarea la grădiniță sau școală, să nu-i spună acestuia de mai multe ori să fii cuminte! În numeroase cazuri capacitatea copiilor de a înțelege conținutul îndemnului la cumințenie este redusă, iar conștientizarea lui este palidă, vagă. Se impune însoțirea acestei cerințe de explicații și exemple pentru a-i spori forța imperativă sau persuasivă. Părinții care confundă manifestările infantile normale ale copiilor cu obrăznicia uită înțelepciunea zicalei: E greu să afli babă frumoasă și copil cuminte
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
plăcute dau năvală peste noi și le retrăim cu nostalgie, chiar prinși de griji ori de nevoi, le întâmpinăm cu bucurie. Trebuința de optimism Chiar dacă viața a intrat pe panta coborâtoare și lunecoasă a senectuții, Chiar dacă speranțele sunt tot mai palide și mai puține, Chiar dacă sănătatea este șubredă iar neputințele se adună, Chiar dacă singurătatea este însoțită de deprimare și izolare, Chiar dacă lehamitea te cuprinde și tonusul psihic scade mereu, Chiar dacă orizontul vieții capătă culoarea cerului înnegurat, Chiar dacă doamna cu gând de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
dobândit și practicat în anii democrației postdecembriste, adolescenții și tinerii contestă prevederile regulamentelor școlare și universitare care, în opinia lor, le-ar limita drepturile și libertățile de manifestare. Așa-zisele constrângeri impuse de aceste acte normative nu sunt decât niște palide încercări de instaurare în instituțiile școlare și universitare a unui climat de ordine și disciplină fără de care nu se poate vorbi de educație în sensul propriu al termenului. Influențele mediului social tot mai nefavorabil și ale grupurilor de prieteni fac
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cel puțin, și, după aceea, nu-și mai poate da seama dacă lucrurile care i se întâmplă sunt reale sau are halucinații.Cele mai multe sunt atât de neplăcute, că nu-i mai pasă defel. Când se trezește prima dată cu dureri, palid, după o noapte confuză, descoperă c-a fost mutat într-o încăpere mică, murdară, în care se află doar un charpai și un țucal emailat. Podeaua e plină de praf, iar fereastra mică lasă să se vadă o bucată dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pas în urma ei când aceasta bate la ușă. Din interior, răzbate un cântec. Elspeth îl privește cu reproș. Întâlnirea a început. Au întârziat. Se aude cum se trage zăvorul și Mabel, fiica doamnei Pereira, îi poftește înăuntru. Mama ei, enormă, palidă, înfășurată într-o rochie galbenă de mătase decolorată conduce cântul în care și-au unit glasurile participanții. Unduindu-și degetele grăsune în aer, ca un dirijor, capătă o mină acră la vederea întârziaților, poftind-o pe Elspeth în cerc. Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Malcolm, pe de altă parte, nu făcuse nici un progres. Elspeth îl ignora complet, cu o îndârjire șocantă și dureroasă. Pentru că îl asculta ca vrăjită pe misionarul cu barba stufoasă. Era un tip din partea locului, din Kelso, Tweed, care schimbase lumina palidă, apoasă a Scoției pe soarele arzător al Indiei și, deși tânăr, trecuse timp de zece ani prin cele mai mari încercări, străbătând luni întregi jungla de răsărit, trăind printre sălbaticii care preamăreau puterea diavolului și-și atârnau tigvele pictate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a prevenit el că va veni și un astfel de moment, pentru că așa vrea Dumnezeu. Bobby nu se gândește la Dumnezeu. Se gândește la Alte Lucruri. Are mare nevoie de bani, așa că se duce s-o vadă pe doamna Pereira. Palidă și trasă la față, Mabel îi deschide, fără a-și ascunde plăcerea de a-l vedea. Mare agitație. Bună Bobby, ce faci tu, Bobby, nu ne-am mai văzut de mult. Mama ei este în salon, așezată într-un fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Indiei, care sunt toate maronii! Aici, în locul lor natal, în ceața și umiditatea lor, au o percepție corectă, înțeleg rostul lucrurilor. În Londra lor, poți să-ți scuturi apa de pe umbrelă și să intri într-o ceainărie Lyons, unde, fete palide îmbrăcate în uniforme alb cu negru, servesc prăjituri la fel de grele și îmbibate ca și pajiștile lor, alături de ceaiul maroniu cu lapte care este aproape singurul lucru din oraș, nu prea diferit de omonimul său indian. Se numesc „nippies“ aceste fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Gertler îi curge sângele pe față, încă li se pare că n-a fost decât un vis. Când ajung înapoi la Chopham, bărbatul de la Service, îmbrăcat în hainele sale de duminică, se uită uluit la ei. Doi băieți loviți rău, palizi, prăpădiți. Par răniți. Lasă mașina și înconjoară zidul dărâmat al școlii, căutând un loc pe unde să-l escaladeze. Duminica dimineața la țară. Păsările cântă cu volum amplificat, ca o orchestră de jazz, cu voci ascuțite. Jonathan a apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acolo, în 1893. Tot acolo, înalt și mătăhălos, în pantaloni albi, cu fața ca o jumătate de cărămidă brutal spartă, este FMV Bridgeman. Tatăl. Se îndepărtează grăbit, așa că nu observă lângă alte unsprezece chipuri îmbrăcate în uniformă albă un băiat palid, cu o carte mare, legată în piele. Conform legendei este RA Forrester, marcator. Dacă te-ai apropia, ai putea vedea că ochii îi sunt apoși din cauza febrei fânului. Pagină de dreapta , cu spate alb BRIDGEMAN J.P.(BARAB.) ( centrat, în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
masa cu rotile. Nu se mișcă, încrederea ce mi-o acordă este de neconceput. Cum ar fi viața mea fără un suflet atât de nobil? Înfiorări lirice Umbrele asfințitului pătrundeau pe ferestrele salo nu lui, făcând galbenul încăperii deodată mai palid. Dintr-o cameră alăturată, Ioana veni cu câteva albume în brațe și, punându-le cu grijă pe masa de cristal, mă invită să le răsfoiesc, dând timpul vieții ei înapoi. Într-una dintre foto grafii, alături de fetița zburdalnică, i-am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în care pelicula s-a rupt pe ici, pe colea... parcă nici nu mă văd la 85 de ani, murmură ea după un timp. — Povestește-mi ce s-a întâmplat cu tine după ce ai aterizat la Paris, prin 1946. Chipul palid al Ioanei se însufleți. — Mătușa mea milionară, remăritată cu Tudor Litt mann, mă aștepta cu unchiul la aeroport. Cum nu aveau copii, au fost fericiți să-și revadă nepoata. Au vrut chiar să mă înfieze. Unchiul era frumos, blond, cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
prin care cei mai în vârstă au trecut și pe care ni le-am dori uitate. Deși știm că este imposibil! Mă cauti zici, dar oare, această căutare,/Dorești să fie leagăn, iubirii ce iți port?/ Pe chipul tău cel palid, nu văd decât uitare!/ Cum poți iubi, nălucă, când sufletul ți-e mort? Vasile Crețu, Luceferi. Cu evidentă inspirație eminesciană dar cu vers curat și bine construit poate fi un model de scris poezie în dulcele și cam prea mult
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pecețile calde și zorii unde cornul omizii de prun te adulmecă-n voia ninsorii de flori albe ca lingura ceții puneam caii să freamăte cald prin columna fântânii ce ți-i aromită de voci care scald m-a topit umbră palidă luna în șuvoiul cuvânt centrifug pe când ultima creanga de-alun a lăsat urma pe unde să fug sau să curg sau să mișun cu ora pe la porți înecate cu var sau sa cred că-i duminică or`a rupt filele-alt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un veac, Să mă îmbăt de tine, să îmi întind aripa, Cu setea ta de viață, o mantie să-mi fac. Mă cauti zici, dar oare, această căutare, Dorești să fie leagăn, iubirii ce iți port? Pe chipul tău cel palid, nu văd decât uitare! Cum poți iubi, nălucă, când sufletul ți-e mort? Ești fără de-nceputuri, și fără de sfârșit, Răsari o clipă-n suflet, dispari în asfințit, Te știu de-o veșnicie și totuși nu te știu, Ești nemurirea însăși
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
culori din cupele de peruzea. Aș vrea s-adăpostesc urgia Și s-o transform în mângâieri, S-o fac să spună basme sfinte Pictate-n flori cu primăveri. îngăduie să port pe umeri Polenul florilor de mai, Să oblojesc albastrul palid Pe suflete - plăpândul strai. Să pot să mângâi firul vieții Când disperatul galben s-ar împrăștia Și-n cochilia dimineții Să rostuiesc vremelnicia mea. Neliniști Distinsă Toamnă, lasă-mă să cânt pe glasul meu, Să mușc din crug ceresc cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
drumul mântuitor. Versul meu e liniștea dincolo luminătoare a sufletului, dăruit creștinului frate, spre bucurie duhovnicească. Te caut Te-ai afundat în umbrele din noapte ... Te caut rătăcind pe lungi poteci, în luna mută cuibărită-n șoapte Și-obscure stele, palide și reci. Trec pașii tăi pe-alei însângerate De visul tău, devreme asfințit Și în sclipiri de gând îndurerate O lacrimă de jar mi-a încolțit. Te caut peste munți și-adânc de mare ... De dorul tău mi-e sufletul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]