2,867 matches
-
Cum i-ar mai fi făcut el una cu pământul pe urmăritorii lui Krog. Cât de drept era el, Barra, cu moștenirea Tatălui. Dar nu-mi spuse decât: - Las’ că-i Înfruntăm noi, odată și odată. Dar tot o să-mi pară rău că nu ne-am bătut cu ei și acum. - Și dacă ne Înfrângeau, măi Barra, măi? - Cum să-i Înfrângă pe cei ce sunt alături de Tatăl? Noi am ținut mereu legămintele. - Legămintele nu ne scapă de Umbră. Nu uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcută, căci mi-a dat prilejul să văd lumea și să aleg locurile cele mai interesante, așa Încît să știu ce-aș vrea să revăd dacă am să mă Întorc. Și totul a fost foarte instructiv. Dar n-o să-mi pară rău cînd o să se termine. De-abia aștept să ajung acasă. Mor de nerăbdare să te văd și să stăm de vorbă pe săturate cînd mă Întorc. Și să aflu toate noutățile. Ce s-a mai Întîmplat? Ted tot se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
războaie, poate că despre astea or fi scris cum trebuie, dragul mamei, dar cum Dumnezeu aveau să știe ei ce-a fost cînd Încă nu se născuseră, cînd nu se aflau să vadă cu ochii lor: le-au scris așa, ca să pară că s-au Întîmplat cu mult timp În urmă și Într-o țară necunoscută... ce știau ei, măi băiete, de ce-a fost: de felul cum mirosea fumul din curte, și cum cînta mama, și cum opărea fulgii, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce facem noi?“ „ Sigur că nu-i treaba mea“ - zice John Burgin - „dar nu-i bine ce faceți. Nu vreau să văd că dați de vreun bucluc și sînt sigur că mîine de dimineață, cînd o să vă treziți, o să vă pară rău.“ „Ei, lasă“ - zice Lawrence Wayne - „nu-ți mai bate capul cu ce-o să simțim noi mîine dimineață. Ai grijă de tine. Oameni ca tine“ - zice - „nu se mai trezesc deloc. Oricum, nu mi-a plăcut niciodată mutra ta. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu lungi cuțite între dinți, sau arăboi îmbrăcați, în loc de veste, cu bombe atent alcătuite, nici măcar un vulcan din acela, al cărui nume îți pune limba pe bigudiuri dacă încerci să-l pronunți, cum e ăla din Islanda, care scuipă fum, pară și nori de cenușă, nu avem. Și totuși agresiunea există și la noi. N-o să spun aici nimic, de agresiunea la care ne supune zilnic o guvernare tâmpă, prin Ordonanțe de urgență și legi asumate cu toptanul, fiindcă la modul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Cluj. Un țigan, Stoica, deschisese un Caritas acolo. Lăsai banii la el trei luni, apoi scoteai de opt ori mai mult. Mai fuseseră chestii de astea și înainte, dar nicăieri nu se câștigase în așa hal. Pomană curată, mană cerească, pară mălăiață în gura lu’ nătăfleață. Ce mai vrei? C X Fără îndoială că lui Leo aventura cu sorbonardul îi păruse o chestie perversă, pentru că în această perioadă jurnalul său se îndepărta de realitatea imediată și căpăta un caracter ușor idealist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fără de indivizi, și cum am putea observa indivizii Ăindiferent de calitățile sau noncalitățile lor) fără de introspecția prin care se evidențiază caracterele. Plăcerea prozatoarei este să vadă cum scapată sufletul, cum își mărturisește mizeria și suferințele, după ce a făcut totul ca să pară de viță aleasă. În opera sa de început nu există eros, doar erotism, sunt declarații, exteriorizări ale unor stări sufletești inflamate, căci Manuela iubește „donjuani” sau zburători fiind variantă a Penelopei sau Ofeliei, emanatoare ale unor stări nedefinite perpetue. În
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
luptat cu dușmanii noștri din afară, mă rog, se găsește de lucru... Si cine a hotărât toate astea?... Noi, albinele... Am să mă plâng împotriva voastră... N-ai decât... Am să mă plâng stăpânului prisăcii... O să vedeți voi. O să vă pară rău! Și trântorul, supărat, ieși pe urdiniș... Pe unde o fi umblat, n-a putut să afle nimeni. Dacă-I întâlniți cumva, explicați-i voi cum stau lucrurile cu cei care nu vor să muncească. Cerințe: 2. Scrieți două trăsături
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
acesta condamnă în cuvinte grele Mișcarea Legionară a tineretului. Biserica ortodoxă ia atitudine fățiș ostilă tinerimii românești. E dureros, e extrem de dureros!... Să lupți pentru Biserica Patriei tale la marginea lumii creștine. Focul care arde bisericile de alături își întinde para până la noi. Luptăm, jertfim, cădem, ne țâșnește sângele din piepturi să ne apărăm bisericile... și Biserica ne condamnă ca periculoși ai Neamului, ca rătăciți, ca străini de Neam. Ce tragedie în sufletele noastre! Biserica pământească, Biserica străbună ne lovește. Patriarhul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
despre Phoebe, aveam impresia că nu prea avea chef de joc. Nici eu, la început: am încercat să-l consider doar un puzzle matematic, un joc al probabilităților și al deducțiilor, dar după un timp - și știu că o să vă pară copilăresc - imaginația mea a început să se manifeste și m-a absorbit total. Ajutat de tunetele și fulgerele care brăzdau din când în când camera, creînd puternice contraste de lumini și umbre, nu mi-era greu să-mi închipui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
faci dacă tu nu vrei cu adevărat. — Și dacă o fac, o să fii fericit și totul o să fie ca Înainte și o să mă iubești? Și acum te iubesc. Știi că te iubesc. — Știu. Dar dacă o fac, o să ți se pară din nou că-s drăguță când zic că unele lucruri arată ca elefanții albi și o să-ți placă chestiile de genu’ ăsta? — O să le ador. Le ador și acum, atât că nu pot să mă gândesc la asta. Știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
foarte mult să te vadă. — Mai bine n-ai mai fi așa sigur. Și-așa mă simt destul de prost. Dac-ar fi fost după mine, ți-aș fi adus o sticlă de coniac. — „Dac-ar fi fost după mine“, repetă Para și zâmbi pentru prima oară, arătându-și dinții Îngălbeniți. Ce expresie frumoasă. Vrei niște vin? — Nu, mulțumesc. — N-are eter În el. Încă-i mai simt gustul, Își aminti deodată, foarte limpede. — Știi, nici nu mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ăsta fusese atât de evident pentru căpitanul Paravicini. Ăsta nu era un adăpost la fel de mare ca cel În care tot plutonul format din contingentul 1899, abia intrat pe front, a fost apucat de isterie În timpul unui bombardament de dinaintea atacului, când Para Îl pusese pe el să-i scoată afară pe toți, pe rând, doi câte doi, ca să vadă că n-o să li se Întâmple nimic, deși și el Își strânsese cureaua căștii peste gură, ca să nu se audă cum Îi tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Doamne ferește, spusei, ce fel de inimă-ai În tine? Nici nu vreau să te mai aud. — E peste tot În jurul meu. De-acum n-o să mai fiu niciodată supărat. Pe vremea aia cheltuia o grămadă de bani cu femeile, ca să pară bărbat În ochii lumii, da’ nu-i păcălea deloc pe cei care mai știau câte ceva despre el. Îmi datora mai mult de șase sute de peso și nu voia să-mi plătească. — De ce-i vrei tocmai acum? zicea. N-ai Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
le camion. Les hommes à côté du feu. Noaptea-l aud pe Fontan că vine să mai ia niște vin și-i zic: „Doamne, Fontan, mai lasă și pentru mâine. Mâine n-o să aveți nimic de băut și-o să vă pară rău“. — Mais nous avons tout bu, spuse Fontan. Et le lendemain il ne reste rien. — Și ce-ați făcut? — Nous avons pêché sérieusement. — Și Încă un păstrăv bun de tot. Doamne, chiar că. Două sute de grame și jumătate. — Îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din semicerc. Colosul se întoarse, dar, înainte să abată securea asupra lui, fu lovit de scutul pe care Antonius îl ridicase. Se auzi un urlet, și securea căzu la pământ. Zăpada fu stropită de sânge, iar Antonius, întorcându-se rapid, pară cu scutul lovitura de secure a celui de-al doilea adversar și-i străpunse șoldul cu sica. Din nou se întoarse, pară lovitura celui de-al treilea adversar, îi împlântă sica în piept și-și reluă fuga. Cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
auzi un urlet, și securea căzu la pământ. Zăpada fu stropită de sânge, iar Antonius, întorcându-se rapid, pară cu scutul lovitura de secure a celui de-al doilea adversar și-i străpunse șoldul cu sica. Din nou se întoarse, pară lovitura celui de-al treilea adversar, îi împlântă sica în piept și-și reluă fuga. Cu coada ochiului, îi văzu pe ceilalți quazi, care încercau să-l încercuiască. Continuă să alerge pe partea exetrioară a semicercului, astfel încât să fie întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
clipă, atacul e ratat. Proculus îl luă pe Valerius de braț; se îndepărtară de cei doi gladiatori. Acum te vei antrena ca ei... Știi ce-i un pinnirapus? Valerius clătină din cap. — Înseamnă „cel care fură penele“. O să ți se pară ușor, dar... Proculus nu-și termină fraza. Ceru un asistent mirmilon, îi dădu scutul mare, dreptunghiular, și un coif de antrenament, din piele. Pe coif, în dreptul tâmplelor, erau două pene roșii. — Acum, prietene, când acest mirmilon se va apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
hipnotizați. Spectatorii stăteau nemișcați, fără să scoată un sunet, în timp ce rețiarul și secutor-ul își reluau urmărirea. Valerius rată un atac. Furios, Skorpius se întoarse și se năpusti asupra lui, lovindu-l în plin. De data aceasta Valerius nu reuși să pareze lovitura și se prăbuși. Se rostogoli în nisip, stârnind un nor de praf. Marcus văzu cum, cu un efort, se întorcea cu fața în sus, strângând într-o mână scutul, iar în cealaltă pumnalul. Skorpius se aruncă din nou asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
epoca clasică era din fier, nu din oțel, ca în Evul mediu, și se îndoia cu ușurință la impactul cu alte lame sau cu scuturile. Din acest motiv era folosită în special pentru a lovi ținta, și nu pentru a para, funcție ce revenea scutului. Sacramentum: jurământ militar. Samniți: Samnium se afla în partea meridională a Apeninilor. Cele mai importante orașe corespundeau actualelor Avellino și Benevento. Sarmați: populație ce trăia în ținuturile danubiene. Saturnalia: una dintre cele mai importante sărbători religioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o hârtiuță. - Uite, scris chiar de mâna ei: 12 iulie 1930. Și azi suntem în 12 iulie 1931... Văzîndu-l că se uită nervos la ceas, Manole adăugă: - Fă un efort și mai stai încă cinci, zece minute. N-are să-ți pară rău... Condurachi se așeză resemnat în fotoliu și-și căută tabachera. - Numai de s-ar ține de cuvânt și ar veni, spuse. -... Îndată ce se va potoli ninsoarea, repetă Marina absentă, vin eu cu o mașină bine încălzită. Mașina unui prieten
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atât de emoționat, încît îi era teamă că în curând are să-și simtă lacrimile pe obraji, dar cu un efort izbuti să râdă. - Vasăzică, spuse, povestea începe de la început. Visez, și când mă voi trezi din vis, are să mi se pară că de-abia atunci încep să visez cu adevărat... Ca în povestea aceea din Ciuang-Tse, cu fluturele... - Ciuang-Tse? repetă în șoaptă Vaian. Povestea cu fluturele lui Ciuang-Tse? - V-am spus-o de atâtea ori, îl întrerupse, dintr-o dată foarte bine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe roate, și acum nu-mi prea venea s-o fac. Da’ fărĂ-ndoială că eram tentat, așa cum Îl vedeam Întins acolo. Pe urmă m-am gîndit că n-are rost să stric totu’ cu ceva de care o să-mi pară rău mai tîrziu. După care mi-a dat prin cap că nici măcar nu-i trecut pe lista de echipaj și c-o să trebuiască să plătesc o amendă pentru el, așa că iar nu mai știam ce să fac. Ei, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cam multe numere de telefon dacă stai prea mult În orașul Ăsta. — Dar era datoria mea. Sigur, cum să nu? Datoria e un lucru mare. — PĂi și-acu’? — PĂi, pînĂ adineauri Îți părea foarte bine, nu? Poate că o să-ți pară bine În continuare. Poate c-o să ajungă să-ți și placă treaba asta. — V-ați uitat pachetul, spuse chelnerul. Apoi Îmi Întinse carnea, Împachetată În două plicuri mari În care fuseseră aduse exemplare din Spur, ce mai Înălțaseră puțin mormanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Orbete se duse oricum lîngă aparat. Era unul care mergea cu fise de douășcinci și tînĂrul care juca Îi dădu o fisă cam În silă. Orbete o pipăi Înainte s-o bage-n buzunar. — Mulțumesc, Îi spuse. N-o să-ți pară rău pentru ea. — MĂ bucur s-aud asta, Îi răspunse tînĂrul și băgĂ altă fisă-n aparat. Trase din nou și de data asta cîștigă destul de bine și, Îngropîndu-și mîna-n fise, Îi mai dădu una lui Orbete. — Mulțumesc, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]