3,306 matches
-
însă, fizionomia tipului de pe afiș, mărind imaginea, nu dăm nici de chipul lui Enescu, nici de cel al lui Ciprian Porumbescu. Poate fi, nu încape vorbă, unul dintre nenumărații virtuozi îndoielnici, comercianți de artă ieftină și întîmplătoare ce bîntuie bulevardele pariziene cu un ochi la strune și cu celălalt la luciul monedelor de un euro adunate în bască. În plus, costumul e și nu prea e românesc. Motivele florale atipice nouă, tunica dreaptă, gulerul cămășii răsfrînt pe dinafară, brîul lat de-
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
în lumea liberă, Adrian Marino Exil în propria țară, Constantin Ilaș (coord.) Feminin-Masculin. Povestiri de carieră-viață, Alina Hurubean (coord.) Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Mit, magie și manipulare politică, Nicu Gavriluță Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în birje... Jud.: Pe cine să iei în birje? Leanca: Clondirul... că zicea... Jud.: Cine zicea? Leanca: Dom' Toma... se sparge... Jud.: Cine se sparge? Leanca: Clondirul, dom' judecător!" Leanca este femeia de cartier, comică prin petulanță și intemperanță plebee, pariziana "comm-+-re", "țața" română. Caragiale găsește eufonii pline de delicii (diversificate uneori prin dialectalism) în împiedicarea la limbă a bețivilor: "- Eș' du'ce 'ne Iancule! - Sîn' tu'tă, Co'tică! - Tu'tă du'ce, 'ne Iancule!..." Structura tipologică există în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
entuziaste ce au legănat tinerețea veteranilor din generația mea" (Scrisori, p. 89, anul 1877), năluciri aduse din Franța! etc., etc. pentru atitudinea liberală - interesul personal 1. A fost afectat displăcut, cum s-a văzut, de orientalismul vieții, în care el, parizianul fin, era silit să trăiască - "parizianismul". Alecsandri apoi a trăit în vremea Regulamentului, când țara era într-o stare de adâncă umilire 2 - naționalismul. Și Alecsandri a fost și un om care a vibrat, măcar cât de puțin, de mizeriile
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Vremea mi-a dat dreptate: astăzi dl Sadoveanu este primul scriitor român necontestat aproape de nimene. În fața țărănismuli literar, care parodia și caricaturiza țărănia, bădărăniza literatura și arăta dispreț culturii și literaturii străine, stătea "poezia nouă", care parodia și caricaturiza artificialismul parizian și repudia elementul național. Această poezie era veche, căci începuse cu Macedonski încă de pe la 1880. Cuvântul acesta: "nou" nu e o noțiune cronologică, de aceea Macedonski, mort la vârsta de șaptezeci de ani, e numit "nou", iar dnii Goga și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
național decât dl Demostene Botez - atât de național, încît unii critici au putut să intre și în subdiviziuni, taxîndu-l drept poet moldovan și chiar "ieșan"? Ce asemănare poate fi între acest poet prin excelență al pământului nostru și imitatorii artificialismului parizian? (Vom vedea imediat ce înțelegem prin aceste ultime cuvinte.) Acest artificialism a înflorit mai ales acum douăzeci de ani: sunt versificatorii cei cu "etajere", cu "autumnale", cu ametisturi", cu "femei albastre și scheletice", dar totuși "bacanalice" etc. - versificatori cu volume fudule
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a înflorit mai ales acum douăzeci de ani: sunt versificatorii cei cu "etajere", cu "autumnale", cu ametisturi", cu "femei albastre și scheletice", dar totuși "bacanalice" etc. - versificatori cu volume fudule și teribil intitulate, dar astăzi uitate pentru totdeauna. Acest artificialism parizian e, mai ales, ceea ce definește acea poezie "nouă" pe care literatura română a expulzat-o și o va expulza mereu, pentru că (vom vedea imediat pentru ce) acest artificialism nu poate fi, la noi, decât o imitație caricaturală. Acest artificialism este
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mereu, pentru că (vom vedea imediat pentru ce) acest artificialism nu poate fi, la noi, decât o imitație caricaturală. Acest artificialism este baudelairismul: urbanismul exagerat, maladivitatea, amorul pervers - afectate, maimuțărite, nu firești și sincere, ca la Baudelaire și la urmașii săi parizieni. Astăzi acest element nu mai formează singur - naiv-exhibiționist ca atunci - materialul poetic al scriitorilor așa-numiți "noi"; acum, acest element se amestecă, numai, în poezia lor. Și cu cât se amestecă mai mult, cu atâta acești poeți sunt mai în afară de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
la țară." În Franța, urmează Taine, viața e concentrată în Paris. Și Parisul nu este numai un oraș, o capitală. Este un popor aparte: "Sunt două popoare în Franța: provincia și Parisul". Iar Musset este poetul poporului numit Paris. La parizieni, zice Taine, s-au dezvoltat în veacul al XIX-lea stări de suflet "necunoscute părinților lor... care până acum păreau străine rasei". Taine zugrăvește pe larg viața aceasta unică a Parisului, în care "visurile, teoriile, fanteziile, poftele fără noimă, poetice
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
explică, spunând că aceasta nu înseamnă că în Paris nu există și amor curat.) "O mulatresă stupidă, vițioasă, alcoolică a fost tovarășa vieții lui, inspiratoarea unora din cele mai frumoase versuri ale sale." "Baudelaire scosese pe Jeanne Duval din prostituția pariziană ca pe un idol african." "Acest poet al Parisului e un copil al Parisului... El a îndreptat lumina critică asupra lui însuși, asupra noastră, asupra orașului său, asupra Orașului, și Muza lui bolnavă, conștientă și tristă, se ridică, de pe colina
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
redea realitatea baudelairiană? Așadar, cum s-ar zice, nici obiect, nici subiect: Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază. Că unii din noi ne dedăm la (iar alții din noi se încîntă de) jocurile "pariziene" ale unora dintre poeții noștri "noi" e o grandomanie naivă, de care sufăr și cei care (și mai ales cei care) se cred grozav de pretențioși și de artiști! N-ar trebui oare să înțelegem odată că nu putem avea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de tot complexul vieții în curs de veacuri, mai ales când acea literatură e prea legată de un anumit mediu și moment, și încă de un mediu și un moment atât de deosebite - de contrare! -, cum e cazul poeziei specific pariziene, care e baudelairismul. Spuneam de curând că noi nu putem avea industrie mare. Dar cineva ar putea imagina în orele libere cataclisme sociale europene, din care să rezulte o stare favorabilă pentru o industrie mare la noi - o stare în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nouă care ar trebui introdusă la patagonezi ar fi pantalonii! Putem adăuga acuma că prima "școală literară" pe care ar trebui s-o transplanteze la ei acești frați ai noștri ar fi un abecedar cu istorioare morale. De la patagonezi până la parizieni sunt grade - și fiecare grad cu "forma lui nouă" și cu școala lui literară... Pseudobaudelairismul nostru este același snobism (foarte "specific" societăților orientale înapoiate) care face pe cucoana Zinca din Tătărași să-și înnobileze odaia de culcare (unde și mănîncă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
î.e.n. Peste această găselniță tîmpită au aranjat cu răbdare și tenacitate drăcească, pălăria latinității neamului român, bolborosită de unii în amestecul unor informații foarte subțiri falsificate și răstălmăcite după vrerea lor. În secolul XlX povestioara a fost împopoțonată cu sulimanuri pariziene iar de atunci vătafi năimiți o păzesc cu mare rîvnă și înverșunare să nu vină vreun cutezător prea curios să se uite pe dedesupturi și să vadă ce nu trebuie văzut. Pământul pe care ne-a zămislit destinul ne-a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
literar-artistică migrând spre mai elegantele restaurante Corso și Capșa. În 1931 imobilul este demolat, pentru a face loc Palatului Telefoanelor, T.O. rămânând doar un reper în tradiția boemei artistice bucureștene, comparabil cu acela constituit de mult mai vestitele cafenele pariziene Procope și Vachette. Repere bibliografice: Victor Eftimiu, Amintiri și polemici, București, 1942, 66; George Crutzescu, Podul Mogoșoaiei, București, 1986, 174-182; Florentin Popescu, Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997, passim; Narcis Dorin Ion, În căutarea micului Paris, București, 2003, passim
TERASA OTETELESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290155_a_291484]
-
un mare scriitor, dar nu îi iartă necredința. Nici pe Cioran nu îl acceptă integral: om bun, sincer, îndatoritor, inteligent, dar, ca scriitor, este „un personaj fabricat”după gustul publicului francez. Zice chiar mai mult decât atât despre prietenul său parizian: „E un mare stilist care a știut să meargă până la capătul obrăzniciei și terorismului verbal, până la capătul deznădejdii și amețelii, potrivit gustului cultural al Occidentului”. Ar fi ceva de obiectat aici și anume că s-a întâmplat, parcă, invers: gustul
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Convențiunea din 1858. De aici rezultă, cum am mai arătat, că puterile garante pot consilia, ca amice, pre guvernul român, dară că n-au dreptul, precum dorește dl Crémieux, să dea ordine ministerului din București“64. În aceeași cestiune ziarul parizian La Patrie scria tot în ziua de 8 februarie 1870 un articol din care reproducem următoarele rânduri: „Noi am fost totdauna de părere că cea mai bună propagandă ce ar putea face apărătorii israeliților în favoarea coreligionarilor lor din România ar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Manolache Costache, Lupescu Al., C. Nacu, Remus Opran, Protopopescu-Pake, E. Stătescu, Stolojan A., D. Sturd za, C.A. Rosetti, G.D. Vernescu? 77 anul 1875 273 75. Știrea - care, evident, nu s-a confirmat în concluziile sale - fusese lansată de corespondentul parizian al cotidianului englez Times, pe baza unor informații furnizate de ziarul berlinez Die Post, informații provenind din cercuri militariste germane, care, în condițiile redresării rapide a Franței după înfrângerea din 1871, cereau distrugerea definitivă și în cel mai scurt timp
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pentru pierderea aceluia care fu, în toată viața sa, apostolul libertății, susținătorul ideilor celor mai nobile, apărătorul popoarelor apăsate. Francia pierde în Michelet una din gloriile sale, România un susținător puternic“) a impresionat puternic opinia publică franceză, unul dintre ziarele pariziene reprezentative ale epocii, La République Française, făgăduind poporului român tot ajutorul moral de care acesta avea nevoie într-un moment de răscruce al istoriei sale („Nimic din ce atinge România nu poate, de aci înainte, să rămână străin pentru noi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
partidul roșu nu purta numele de 115. I.C. Brătianu a revenit în Capitală, din Crimeea, la 4/16 octombrie 1876; scrisoarea lui C.A. Rosetti către jurnalul La France este trimisă din Paris, la 7/19 octombrie 1876. Deci ziarele pariziene avuseseră timpul necesar ca să facă speculații în legătură cu tratativele ruso-române de la Livadia, purtate la 29 septembrie/11 octombrie 1876. 116. ROM., an. XX, 14 octombrie 1876, p. 917 ; în același număr e reprodusă și telegrama trimisă - înaintea scrisorii citate mai sus
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de toate relele. N-au lipsit nici efectele colaterale, deloc minore. După publicarea În 22 a textului și a răspunsului meu către directorul României literare, cititorii aveau să constate dispariția, peste noapte, din caseta revistei, a unui cuplu de mentori parizieni. Alt protest, firește. Este adevărat că, de data asta, redactora-șefă intervenise printr-un editorial intitulat, semnificativ, „Eficiența vechilor procedee”, model de jurnalism onest, demontând, calm și la obiect, noul linșaj de presă și reamintind cititorului tristele practici ale trecutului comunist
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
trecutului comunist abia trecut, Încă vii În mintea și obiceiul multora, inclusiv ale unor fervenți anticomuniști, iradiați de metehnele adversarilor. Deloc Întâmplător, revista a găzduit, și ulterior, pe toți cei care o criticaseră, ca și pe foștii și permanenții mentori parizieni, firește, ca și pe aliații lor, care erau și aliații revistei. A găzduit, Însă, periodic, și huliganul exilat la New York... Printre textele pe care aveam să le public În anii următori În 22 se află și un interviu din zilele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale realității? Asemănările dintre sisteme dialoghează, ca și deosebirile, Într-un mod deloc simplu și deloc liniștitor pentru viitorul lumii de azi. * Forfota nocturnă de pe Kudamm, veselia burlescă din jurul pieței Wüttemberger sau de la Europa-Center. Farmecul patrulaterului de la Savigny Platz. Colțul parizian de stradă și grădiniță din fața cinematografului Kurbe. Pitorescul getto-ului oriental din Kreutzberg. Liniștea distantă În care domnesc vilele din Grünewald. Trenul și vaporașele care hașurează orașul. Cadrul firesc al existenței zilnice. Un peisaj interior, până la urmă, sufletesc. Semn de adaptare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Livre, aveam să văd și prima delegație oficială românească normală, compusă din scriitori autentici, nu din funcționarii culturali ai sistemului. Tocmai seara când au apărut, grupați și obosiți, În lumina orbitoare a sălii și În lumina suavă a superbei primăveri pariziene, ar fi greu de uitat. Surpriza, entuziasmul, emoția au fost repede deviate Într-o stânjenire maladivă. Stăteam sub un șoc absurd care contrazicea cordialitatea și euforia generală. Tulburarea, panica inexplicabilă, timorarea, transpirația rece și migrena m-au azvârlit afară din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vechii prieteni. Mai ales față de Noica. Se amuza, surescitat, să descrie servilismul și flateria grotescă a Maestrului În relațiile sale cu profesorii, studenții și amicii, și nu avea vreo reținere a Împărtăși unor oaspeți aproape necunoscuți secvențe penibile din popasurile pariziene ale autorului Sentimentului românesc al ființei, titlu pe care Îl ironizase, de altfel, și În scris. În relatarea sa, mai curând condescendentă decât revoltată, Noica juca rolul de fidel apărător al Marelui Fiu de la Scornicești. „Ce ai, mă, cu Ceaușescu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]