10,871 matches
-
atunci când numele ei constituie subiectul gramatical), nu o persoană cu voință și atitudine, reprezintă, ca de altfel și celelalte donne angelicate, o idee, este unidimensională, îi lipsește libertatea și puterea de alegere. Povestirea doftorului are în plan central acest „sacrificiu pasiv”848 al unei martire caste, victimă a justiției sociale, dar și a propriului părinte. De altfel, comportamentul tuturor personajelor pare ilogic, de neacceptat într-o societate modernă: tânăra trebuie să-și piardă viața pentru a-și menține castitatea. Fecioria reprezenta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
simpatie de narator, caracterizarea sa cuprinde numeroase aspecte pozitive: tinerețea, educația, inteligența, virilitatea, aderarea la un hedonism al plăcerilor, pe când rivalul său, Avesalon, se dezvăluie un naiv exhibiționist și narcisiac.910 Femeia nu poate fi catalogată ca un simplu obiect pasiv al dorinței, în relația cu Neculai se dovedește la fel de activă, cu spirit de inițiativă, își impune propriile condiții, ea fiind cea care dorește să-și petreacă noapte alături de tânărul chiriaș. Este implicată decisiv în gluma pe care se hotărăște să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
feminin adoptă o poziție rezervată, căci știe că este fiica unui trădător. Are toate atributele unei victime, deoarece societatea în care trăiește poate dispune de ea după bunul plac. Cresida vorbește despre rolul femeii în actul iubirii ca fiind unul pasiv, inactiv, inferior.1000 Statutul unei femei îndrăgostite era și mai precar, reputația constituia un factor foarte important, însă poziția de văduvă o avantaja, pentru că îi oferea o anumită autonomie pe care femeia nu ar fi vrut să o piardă. Chiar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a ajunge până la ochii noștri. Zeul dovedește și demonstrează, desigur, propriile sale concepții, dar, pe de altă parte, (E) le prezintă confuze datorită trecerii lor printr-un corp muritor și un suflet omenesc. Este peste putință ca sufletul să fie pasiv și să rămână imobil și liniștit față de cel care-l pune În mișcare; În propria sa neliniște, el răspândește tulburarea În sine Însuși Întocmaicape o mare agitată, datorită mișcărilor și pasiunilor care-l frământă până În străfunduri. Observă corpurile În cădere
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
aproapele tău ca pe tine Însuți” sintetizează viziunea avansată despre om (toți oamenii rezultă dintr-o singură creație). Aproapele este omul, toți oamenii sunt semenii noștri, căci cu toții am rezultat din aceeași suflare. Viziunea despre om nu este o imagine pasivă despre „ceva”, ci are un rol generator de atitudini, comportamente, acte orientate spre un scop. Dacă sclavul este „unealtă vorbitoare”, atunci te poți purta față de el ca față de orice unealtă. Dar omul este o creație supremă a Domnului; fiecare om
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
nu are semnificație existențială pentru noi. A cunoaște Înseamnă a produce nu numai răspunsuri, ci - cu deosebire - a formula Întrebări, a „inventa” posibile soluții. Cunoașterea nu ni se mai pare a fi doar o „reflectare” a ceea ce există, o dezvăluire pasivă a unei imagini asupra lumii, „așa cum este ea”. Cunoașterea (ca și arta) este o creație, În adevăratul sens al termenului, care stabilește o concordanță (nu o reflectare) Între imaginile produse de noi și ceea ce este „În afara” cunoașterii. Prin cunoaștere se
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
explicarea Întregii vieți sociale doar prin cultură - este o simplificare reducționistă care autonomizează cultura și o transformă În unicul factor activ În societate. Dar la fel de eronată este și poziția care neagă culturii orice rol generator, transformând-o Într-un efect pasiv. Unul dintre primii specialiști care au folosit sintagma „cultura Întreprinderii” a fost Bernard Chester (l886-1961). Vorbind despre lucrările sale, Bernard a subliniat că el „este unul dintre primii interesați, În egală măsură, de natura conducerii (...), cât și de cultura Întreprinderii
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
complex de viață În care oamenii se comportă pe baza unor interese și motivații diverse (ceea ce Selznick denumea „recalcitranța” mijloacelor umane).<footnote Selznick P., TVA and the grass-roots, Berkeley 1949, University of California Press. footnote> Organizația nu este un instrument pasiv, capabil a „servi” orice obiectiv. Organizația nu se comportă ca urmare a imperativelor sale funcționale. Dimpotrivă, rezultatele depind direct de numeroși factori interni organizației. Așa s-a format, treptat, conceptual de „mediu” al organizației. Organizația nu mai apare ca un
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
o zonă largă de activitate, dar și o mare responsabilitate, impunând (așa cum vom vedea la altă lecție) un tip nou de pregătire a managementului. Modelele centrate pe om consideră omul ca o „ființă activă” ce nu mai răspunde automat și pasiv la stimulul muncii (redus, În general, la câștig), el având exigențe deosebite asupra mediului integrator, putând modifica acest mediu și intrând În raporturi de cooperare (prin negocieri, conflicte, sindicate, apel la organisme ale societății civile și ale statului și bazându
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
obligat să o presteze. Acțiunea de valorificare a dreptului de întreținere poate fi introdusă și de către procuror (art. 45 C. proc. civ.). Din caracterul personal al obligației se nasc următoarele consecințe: obligația de întreținere este inaccesibilă, atât activ cât și pasiv, nu se poate realiza o schimbare a debitorului; obligația de întreținere este netransmisibilă, atât în ce privește dreptul de întreținere; ea nu se transmite nici la moștenitori, nici activ nici pasiv, cu o singură excepție, aceea a trecerii îndatoririi de întreținere la
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
următoarele consecințe: obligația de întreținere este inaccesibilă, atât activ cât și pasiv, nu se poate realiza o schimbare a debitorului; obligația de întreținere este netransmisibilă, atât în ce privește dreptul de întreținere; ea nu se transmite nici la moștenitori, nici activ nici pasiv, cu o singură excepție, aceea a trecerii îndatoririi de întreținere la moștenitorii debitorului care a fost obligat să întrețină un minor sau care 1-a întreținut fără să fi avut o asemenea obligație (art.95-96 C.fam); creanța de întreținere
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
3 Decretul nr.31 din 1954). * Obligația de întreținere este divizibilă Ca și în dreptul comun, și în dreptul familiei, obligațiile cu mai mulți creditori sau mai mulți debitori sunt supuse, cu unele excepții, regulii divizibilității atât sub aspect activ cât și pasiv. Art. 92 C. fam. referindu-se la cazul când mai multe persoane sunt îndreptățite la întreținere, în același timp, din partea aceluiași debitor, care nu o poate presta în toate cazurile prevede că instanța judecătorească, ținând seama de nevoile fiecăruia dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
1 C. fam. referindu-se la cazul în care mai multe persoane sunt obligate sa întrețină aceeași persoană prevede că acestea vor contribui la plata întreținerii proporțional cu mijloacele care le au. De la regula divizibilității obligației de întreținere în mod pasiv, legea aduce două excepții de solidaritate și anume: în caz de urgență, părintele îndreptățit la întreținere poate porni acțiunea împotriva oricăruia din copiii săi, urmând ca cel care plătește să se întoarcă împotriva celorlalți obligați pentru partea fiecăruia (art.90
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
întreținere, datorează întreținere față de acel minor după părinții firești ai acestuia (art. 96 C. fam.), respectiv după părinții adoptatori; * situația în care mai multe persoane sunt obligate să presteze concomitent și în aceeași ordine întreținere aceleiași persoane. Important este aspectul pasiv 261 din divizibilitatea de întreținere (art. 90 alin. 1 C. fam.). Se pune problema contribuției acestora la întreținerea creditorului comun. Modul de împărțire al întreținerii nu se face însă după numărul persoanelor obligate să o presteze, ci proporțional cu mijloacele
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
totuși acțiunea este îndreptată numai împotriva unuia sau a unora dintre debitori, chemarea în judecată și a celorlalți debitori nu poate fi impusă, dar instanța va stabili contribuția fiecărui obligat ținând seama exclusiv de partea ce revine acestuia. Principiul divizibilității pasive comportă două excepții, când obligația de întreținere revine în solidar mai multor debitori și oricare dintre aceștia poate fi acționat pentru întreaga creanță, urmând ca debitorul plătitor să se întoarcă cu o acțiune în regres împotriva celorlalți obligați pentru partea
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
îndreptățit să ceară întreținere de la mai mulți copii și poate, în caz de urgență, să pornească acțiunea numai împotriva unuia dintre ei (art. 90 alin. 2 C. fam.). Cum s-a precizat în literatura de specialitate această ipoteză de solidaritate pasivă se întemeiază pe ideea de urgență în care se găsește părintele aflat în stare de nevoie, prin urmare condiția urgenței trebuie verificată de instanță; pe de altă parte, solidaritatea este facultativă pentru părinte, care poate urmări pe unul dintre copiii
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
solidum" al obligației de întreținere a părinților față de copiii lor minori Obligația de întreținere are, in principiu, caracter divizibil atât activ cât și pasiv (art. 92 și 90 alin. 2 C. fam.); prin excepție, legea reglementează două cazuri de solidaritate pasivă în art. 90 alin. 2 și art. 96 alin. 2 C. fam. Fără a putea fi calificată obligație solidară întrucât solidaritatea nu se prezumă, fiind necesară o prevedere legală în acest sens (art. 1041 C. civ.), obligația de întreținere a
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
de-a lungul unui tronson de autostradă, în timp ce în mod simultan discutăm cu altcineva, mâncăm sau bem, ascultăm sau ne concentrăm asupra unui lucru la radio sau plănuim ceea ce vom spune la întâlnirea următoare. Dar condusul nu este un comportament pasiv, el necesită evaluare continuă și adaptare a răspunsurilor în lumina altor comportamente din trafic, a condițiilor de drum, a vremii și a unei mulțimi de factori diferiți și neplanificați. Putem afirma că a conduce reprezintă un comportament de rutină care
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
râmnic 1 de pește (este sigur că existau mai multe, ca cele aparținând lui Lehănceanu, Ciuche Crețu). Existau mai multe metode de pescuit: cu mâna, cu măciuca, cu ostia, cu prostovolul 3, cu undița sau cu minciogul, iar pentru pescuitul pasiv se foloseau cotețele de stuf și de papură simple și duble, pripoanele, coșurile și vintirile. Fig. 1 Unelte și ustensile de pescuit (după C-tin Popescu): 1- minciog; 2 - ostie; 3- prostovol; 4 - vintir (reproducere după „Zona etnografică a Colinelor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
tradiția misogină a gândirii medievale poziționa femeile într-un abis, convențiile dragostei curtenești, ca și cele ale cultului Fecioarei Maria, au fost mereu privite ca dăruindu-le un loc elevat, pe un piedestal, însă, percepându le mereu într-o atitudine pasivă, le-a limitat la simplul rol de obiecte frumoase a căror unică funcție era să inspire forța activă în bărbați.”21 În romanele cavalerești, personajul feminin, idealizat și venerat, ocupa un rol marginal în acțiune, pierzându-și autonomia și puterea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
femeii să nu i se acorde posibilitatea exprimării dorințelor personale.59 Bărbatul și femeia erau contrastanți și evaluați inegal, principiul masculin fiind asociat cu intelectul, acțiunea, rațiunea, controlul de sine, judecata și ordinea, pe când femeia era corelată cu trupescul, spiritul pasiv, iraționalitatea și emoția, pofta, îngăduința și dezordinea.60 Limbajul era destinat bărbaților, reprezenta o caracteristică masculină pentru cultura târzie medievală. Femeii din această epocă i se recomanda tăcerea, semn al unei subordonări totale, al unei claustrări aproape imposibil de acceptat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Twayne Publishers, 1987, pp. 53 100, passim. 77 „Femeile sunt devalorizate prin gen și prin sexualitatea pe care o dețin.” Priscilla Martin, op. cit., p. 226. 37 conduce și se dorește superior. Femeia era mereu privită ca fiind imperfectă, o forță pasivă, pe când principiul masculin reprezintă forța activă, însă această concepție vetustă este răsturnată de scrierile celor două mari spirite prerenascentiste, Boccaccio și Chaucer, pe care ne propunem să le dezbatem, chiar dacă unele ecouri misogine nu au putut fi, pe deplin, eludate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
chiar de-l înțelege, să știe să-i răspundă; și-i spre rușinea noastră a tuturor aceasta.”164 I se cere unei doamne să fie spirituală și spontană, iscusită și inteligentă, un partener receptiv de dialog, nu doar un interlocutor pasiv și obedient. Părerile personale trebuie afirmate cu tărie și demnitate, ca semn al nobleței și al virtuții intelectuale, nu doar casnice: „căci tot ce-a fost virtute, cu sfiiciune tăinuită în sufletul doamnelor de odinioară, azi se preface la noi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ceea ce întreprinde, ea divide, diferențiază, scoate în evidență conflictele atunci când este posibil.359 Destinul ei este pus sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând carnalul, atitudinea pasivă, feminitatea inefabilă, enigmatică. Viciile feminine erau frecvent incriminate în literatura medievală: dorința necontrolată, voluptatea, luxuria, vanitatea, locvacitatea, nesupunerea. „Diferența consta în faptul că în timp ce păcatul comis de un bărbat era prezentat ca un exemplu al slăbiciunii umane în general sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mai de cinste nouă”382, astfel ajungând să trăiască „numan bucurii”383. Căsătoria nu mai reprezintă o instituție a iubirii și respectului reciproc în viziunea târgoveței, ci se transformă într-o afacere. Alison refuză ipostaza de soție devotată, servilă și pasivă, dominată de un soț posesiv și egoist.384 Prin limbuție, trădare, răutate, minciună, cicălire, atitudine fioroasă, prefăcătorie, putere de invenție uimitoare, femeia se înscrie în categoria maleficului.385 Face rău, e conștientă de acest lucru, se bucură când partenerul suferă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]