5,114 matches
-
umplu și acuma sufletul și mă fac vrednică să le apăr, să le înteleg și să le fac nepieritoare taina frumuseții. Eu vin din copilăria mea, iar Yon cu ochii lui sălbatic de negri vine tot din copilăria mea, fiind paznicul credincios al zidurilor ei, peste care și-a depus încet-încet privirile de dulceață, scrutậnd eternitatea. Fiecare dintre noi suntem mereu în căutarea purității pierdute! Eu am regăsit-o într-o lacrimă omenească, tu o vei regăsi poate într-un zậmbet
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Și vîrfu-ncununează surguci împărătești [Să semene cu-o mândră crăiasă din povești; Ș-astfel împodobindu-l, el rădăcina-adapă Cu o mult prețioasă, mirositoare apă. Spre a-și păzi mireasa de orice ochiu obraznic Străjeri el pune-n poartă, epitrop pune paznic. Iar despre-un alt se spune, că mult au îndrăgit P-un chip pe care singur cu mîna-i l-a cioplit: Sărută, -mbrățișază el propria făptură Și l-ale ei genunche-și dă sufletul pe gură. El singur se jertfește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să te am pentru eternitate, Iar dacă nu, mă bucur să te am acum. Vrei să ne jucăm și să ai grijă de mine, Latri dacă cineva e pe scară. A nu știu câta oară, am observat Că ești un paznic minunat! Nu poți vorbi dar ne vorbești oricum, Și știi să prețuiești Mult mai bine decât toți oamenii din lume Prietenia pe care ne-o oferi Nu se compară Cu un suflet pierdut de vară! SUFLET DE ARTIST Am un
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
o roage pe Nuțișor să-l coclească pe portar să o cheme jos, că mai repede o vedeam înghesuită în vreun pal de cineva, decât croșetând ca Penelopa jos în hol, așteptând să mai sun eu și făcând conversație cu paznicul. Auzeam totul și nu-mi venea să cred. Nuțișor asta merită Premiul Oscar pentru actoria telefonică, așa l-a făcut pe portar, care numai că nu și-a cerut scuze că a durat atât până a adus-o la telefon
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
într-un imobil vechi de pe malul Dâmboviței, cu un portar surd sau adormit încerdnd aproape toate mijloacele de semnalizare sonoră, în duet sau solo, fiecare încerdnd să fie genial, în speranța că zgomotul făcut de el îl va aduce pe paznic la noi și o dată cu el și eliberarea noastră. înțepeneam, doar când liftul o mai lua din când în când în jos, câte zece-cincisprezece centimetri, transpirând rece amândoi, deși nici nu făcusem cunoștință încă. Credeam și eu, și el că vom
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
insuportabil de trist. Nuova Guardia Am copilărit în Ștefan cel Mare, destul de aproape de stadionul "Dinamo". De multe ori, cu doi-trei prieteni, săream gardul ca să-i vedem pe fotbaliști antrenîndu-se. De obicei nu apucam să-i vedem însă, pentru că ne prindea paznicul, ne trăgea câteva șuturi îndesate și ne dădea afară. Duminicile, pe când mâncam în familie, holbîndu-ne la "Planeta giganților", auzeam deodată cîte-un răcnet uriaș, îndepărtat, ca un talaz marin. Știam atunci că se mai dăduse un gol pe "Dinamo". Când am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
neam decât ei. Și totuși știa să vorbească la fel ca ei, fără deosebire. Asta îi făcu mai bănuitori. Căpetenia nu-i răspunse. Auta își dădu seama că a greșit. Era mai bine să tacă. Iahuben stătea tăcut între câțiva paznici cu lănci. Dar când străinii veniră să-i lege mâinile, ca și lui Auta, și îl împinseră din spate făcîndu-i semn să pornească, îi fu greu să se supună. El era soldat într-o armată căreia nu i se putuse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rome, ori de câte ori n-avea nimic de făcut (și Tefnaht aproape că îl uitase, avîndu-și îndeletnicirile sale în cetatea atlantă de pe țărm), Auta hoinărea singur. Alteori îl întovărășea Iahuben. O dată izbutise să-l ia cu sine pe Mai-Baka, pe furiș, mințind paznicii. Fostul arcaș umblă aproape tot timpul tăcut și chinuit de îngrijorarea intrării lui într-o lume necunoscută și atât de nouă. Îl muncea și dorul după oaza din care fusese smuls. Iar a doua oară nu-l mai putu lua
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
om să vadă dacă este vreo corabie în micul liman din apropiere. După vreo două ceasuri, omul se întoarse cu răspunsul că o corabie este, una singură, dar cam șubredă și fără corăbieri. Numai un bătrân mai stătea în ea, paznicul ei, un fost cârmaci. Slujbașul regesc scrâșni din dinți. Nu mai voia să trimită și pe alții după sutaș, ca să nu mai piardă soldați. Într-un târziu îl liniști însă un gând, care îi făcu chiar plăcere. Dacă sutașul pierise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în genunchi ridicând brațele spre cel pe care-l credeau zeu și care le strigase. Părea să aibă chip de pasăre de foc și argint. Și atunci auziră același glas: - Robi care nu mai sunteți robi, luați armele aruncate de paznicii voștri, luați-vă topoarele și plecați sus pe Muntele de Foc! Strigați acolo numele omului negru Mai-Baka, plăcut zeilor cerești. Acolo, pe Muntele de Foc, zeii cerului vă apără de moarte și de primejdii! Toți cei din luntre priviră apoi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la țărmul unde altădată altă corabie îl adusese pe Auta, trimis să afle dacă în câmpia de la miazăzi coborâseră cu adevărat zeii. Același glas tunător le porunci corăbierilor să aștepte, și luntrea zburătoare se opri deasupra unei tabere de măgari. Paznicii asinilor, cutremurați de groază, fură bucuroși că zeii nu le cereau mai mult decât să adune toate frânghiile câte le aveau și să mâne cele câteva sute de măgari încotro voiau zeii. Drumul dură destul de mult, dar nerăbdător părea Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a putut juca cu ea, dar fiindu-i milă de spaima pe care i-o ghicea, îi dădu drumul. Repetă joaca asta de câteva ori, până-ntr-o zi. Erau coapte cireșele și plouase puțin. Ca de obicei, era singurul paznic al grădinii. Voind să ia din nou pupăza, se cățără pe tulpina groasă. Când reuși să prindă pasărea, picioarele îi alunecară pe trunchiul umed, corpul rămânându-i atârnat de mâna prinsă în scorbură. Se înfioră, amintindu-și pocnetul pe care
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
lăcomia care caracterizau perioada în care a trăit, el s-a retras din viața publică la o vârstă înaintată și a plecat spre munții din vest călare pe un bivol. Când a ajuns la ultima trecătoare care marca granița imperiului, paznicul l-a recunoscut pe faimosul înțelept și l-a implorat să lase un document cu învățăturile lui pentru posteritate. Refractar, spontan și cu un oarecare simț al ironiei, Lao Zi a făcut o pauză în pelerinajul său spre uitare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Sângele este responsabil pentru transportarea elementelor nutritive și a oxigenului către fiecare celulă din corp și trebuie să transporte în afară și reziduurile toxice de la celule, pentru eliminarea realizată la nivelul rinichilor și al plămânilor. De asemenea, sângele este și paznicul imunologic al organismului, prin el circulând globulele albe, enzimele și alți factori imunitari, având misiuni permanente de „depistare și distrugere” a invadatorilor. Este pur și simplu imposibil pentru sângele impur să îndeplinească în mod adecvat aceste funcții. Ca rezultat, apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cu mâna pe spatele lui, În stilul polițailor. — Terry! urlă soția lui. El se răsucește Înspre ea, Îmi surprinde puțin privirea și mă imploră. Bărbatul ăla o să vă spună, e ofițer de poliție... — Îmi pare rău, Îi spun eu unui paznic, tipul e puțin țicnit. L-a apucat și cu mine În avion. Pare un picuț cam confuz, mă bat eu ușurel pe cap. Cei din securitatea aeroportului Îl târăsc pe măscăriciul ăla buimăcit și plin de proteste, În timp ce soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Acoloncercând să arate un pic de interes, În esență nu există hrană. Aici Înăuntru estece zi a săptămânii este. Împuțitu’ de peste tot În jurul meu. Mănâncă mănâncă mănâncăut super tupeu. Măcar Toal are puținăSă crești mare, să devii mai puternic, e paznicul de la ușă a fost văzut Împreună cu Estelle, iarsă crești În grosime, să crești În lungime.m cu micuța aia futabilă Într-un minut n măsa. Pe00000000000000 Gazda acum Îmi fac un târg cu curvulița aia că cunoaște prezența. Mănâncăac tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
face un semn Încurajator. — Sentințe mai aspre! spun eu. — Mai multă poliție! râde Ray. — Și mai multe promovări, Îmi frec eu palmele una de cealalta. Asta mai Înseamnă și mai mulți pușcăriași, mai multe Închisori, mai mulți gardieni, mai mulți paznici. Încurajarea economiei, economie de bază Keynesiană! Apoi o s-o avem pe Maggie Înapoi peste zece ani și o să ne spună că am cheltuit prea mult! — Dar putem să mai tăiem de la educație, ajutoare sociale, sănătate și toate rahaturile astea, Încuviințează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Asta mă face să zâmbesc. Haide mă, doar pentrun singur păhărel de rahat, se răstește Dougie Gillman. Ray Își termină berea și aruncă halba Înspre camionul cu nisip al primăriei. Se sparge de caroserie. — Bulangii! țipă el. Intrăm În club. Paznicul ne aruncă o privire pătrunzătoare, dar intrăm de Îndată ce Îi vindem pontul că suntem polițai. E un club unde se bea, plin de tot felul de poponari patetici. Sunt de genul băieți efeminați, actorași fițoși și foști gangsteri care au prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care l-a Înmormântat În buncăr. Însă nu poți să vezi nimic. Încerci să-ți recapeți simțurile pe când te cațeri din cărbune spre lumină. Ți se pare că ți-a umplut plămânii, praful ăla negru și gros, dar urli STEVIE! Paznicul de noapte vine În timp ce tu apari Înnegrit din mormanul ăla de cărbuni. Țipă la tine, dar tu te menții pe poziții și Îi spui că frățiorul tău e acolo Înăuntru. Te Întorci În morman, săpând, urlând: Du-te spre lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
om minunat. Cu toate că a plecat, ăia cumsecade mereu fac așa. Doar lepădăturile rămân. Dar pe cei cumsecade care pleacă Întotdeauna Îi urăști mai mult decât pe cei răi care rămân. Actualul rău care stătea era Joe Caughey, care lucra ca paznic de noapte la supermarket. Joe se Întorcea la bunica după ora de Închidere vineri și sâmbătă noaptea. Mirosea a loțiune după ras și a alcool, dar tu Îl asociai Întotdeauna cu mirosul de căcat, căci se ștergea la cur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
călduț. După circa zece minute am cotit pe un drum de țară și, nu după mult timp, am zărit lacul lung de circa patru kilometri. Ne-am apropiat de o căsuță. Nu era prima dată când poposeam pe aceste locuri. Paznicul ne-a întâmpinat, am schimbat cuvinte de salut. L-am aprovizionat cu mâncare, o sticlă de rachiu și câteva pachete de țigări Mărășești. - Puteți merge unde doriți, dar ar fi mai bine să vă așezați mai în coada barajului, căci
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
vitele spre pășune. Puține, căci așa erau timpurile. În jurul orei zece supărat și obosit, zic: - Cred că e timpul să plecăm și să încercăm în altă baltă. Am început să strângem undițele. Preocupați de acest lucru nu am observat că paznicul ajunsese în spatele nostru și ne întreabă: - Dar ce ați gătat așa de repede? Eu supărat și cătrănit, chiar pus pe harță răspund: - Un chitic de pește nu am prins, o roșioară, un bibănel sau măcar un porcușor. Apoi resemnat mă
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
în fața colibei făcându-ne semne cu mâna. Peste două luni, dorul de el, de locurile minunate și, nu în ultimul rând, de lecția de pescuit din acea parte a județului ne-a purtat pașii din nou spre revedere. Dar bătrânul paznic și pescar, nu cu mult timp în urmă, plecase spre alte locuri, spre eternitate și la judecata supremă. Am simțit ca o apăsare, o durere și o părere de râu, o suferință pentru pierderea lui. Viespile Era într-o minunată
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
primă fază a existenței sale, omul n-a fost conceput spre a împlini o misiune foarte rafinată, ci pentru a lucra și supraveghea roadele pămîntului, pentru a fi grădinar (la fel de bine am putea spune lucrător al pămîntului, cultivator, agricultor) și paznic. În ce măsură își va fi împlinit el cea dintîi îndatorire nu ni se spune în textul biblic; în schimb, după cum derularea scenariului biblic o va consemna, din cea din urmă îndatorire adamică va rezulta pentru omul de apoi o pragmatică învățătură
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dintîi îndatorire nu ni se spune în textul biblic; în schimb, după cum derularea scenariului biblic o va consemna, din cea din urmă îndatorire adamică va rezulta pentru omul de apoi o pragmatică învățătură: aceea de "a nu pune niciodată lupul paznic la oi". Procesul facerii omului însuși este, așa cum textul biblic consemnează, o facere de tip "artefactual": "Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu... " [Facerea, 1:27]. Structurarea fizică a ființei umane este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]