241,339 matches
-
așa, e foarte bine, deși uneori aparențele pot înșela. Avem dureri, avem imperfecțiuni, tensiuni, fragilități pe care nu întotdeauna le lăsăm să răzbată în afară. Cred însă că faptul că am încercat să fiu atent la esențial, dacă-mi pot permite o formulă mai mult sau mai puțin pretențioasă, m-a salvat de unele neplăceri. Nu am memoria lucrurilor rele. Ele au existat, dar am ajuns la o vîrstă în care sînt mai degrabă tentat să relativizez acest fel de evenimente
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
lexicale (exemplul tipic e al grecismelor și al turcismelor folosite o vreme ca termeni la modă, apoi marcate depreciativ). Trebuie totuși să recunoaștem o anumită ambiguitate a situației: deși valorile stilistice suplimentare reprezintă o îmbogățire a limbii, iar codurile ironice permit constituirea de mesaje complexe, aceleași mijloace se pot transforma ușor în ofense, în insulte, producînd o extindere a agresivității cotidiene. Uneori se constată acumularea mai multor "cuvinte ironice" în anumite cîmpuri lexicale sau serii sinonimice. Una dintre aceste zone semantice
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
și mai departe, trecînd prin umanismul renascentist, pînă la personajele lui Dostoievski și eroii kafkieni; faptul că nu admite existența unei fisuri propriu-zise între concepția antică și cea creștină asupra "vinei tragice"și nici între acestea și viziunea modernă, îi permite să se miște nestingherită într-un cîmp cultural extrem de vast, stabilind necontenit paralele și analogii și mai cu seamă îi îngăduie să identifice în fenomenul tragic o constantă a spiritului uman. Revenind la analiza Cărții lui Iov, căreia Mircea Ciobanu
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
Unele fapte par să nu aibă nici o legătură cu firul principal al romanului, viața lui Visariuc. Apare, spre exemplu, povestea dragostei dintre un D.J. la radio și o ascultătoare în vîrstă - întîmplarea intră forțat în vertijul incestuos-narativ, joc de cuvinte permis de subtitlul romanului: "Încercări narative despre Autor, Opera sa & relația lor incestuoasă". Într-adevăr, diverșii naratori care intră în scenă par ghidați de o forță supremă, de o lege nescrisă, în care incestul este oricînd posibil. Visariuc, acest Don Juan
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
ați fost bună cu mine în trista perioadă pe care am petrecut-o în România ca ministru al Austro-Ungariei. Să-mi iau rămas bun și să vă spun că n-am cuvinte ca să vă mulțumesc încă o dată că mi-ați permis să mă aflu atît de des în preajma dumneavoastră. M-a pus să jur că voi păstra secretul asupra acestei despărțiri". O vizita, desigur, și Poklevski-Koziel, ambasadorul Rusiei la București, acesta din urmă rămînînd aici, și după revoluția bolșevică din 1917
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
n-are nimic din fanatismul unui Ion Ianoși, de pildă, Kamceatka lui e una pretextuală, "un simbol al necunoscutului, îndepărtat, o himeră atrăgătoare". Adevăratul cititor al textelor care compun această carte e un cititor plin de răbdare, care-și poate permite zăbava de a descifra semnificații niciodată servite de-a dreptul, un hedonist care se poate bucura în liniște și încet de o mulțime de arabescuri și ciudățenii crescute, totuși, din solul purei realități. Și, de asemenea, un cititor care nu
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
de critică" ce s-ar cuveni a omologa dorita intrare a românilor în istorie. Observațiile negative pe care și le îngăduie Cantemir la adresa unor defecte ale neamului său, în Descriptio Moldaviae (1715), sînt taxate, intempestiv, drept "excese". Ceea ce și-au permis un Schopenhauer sau un Nietzsche, vorbind despre germani, nu i se permite lui Cantemir cînd îi probozește pe moldovenii săi, cărora le-a arătat de altminteri decisive dovezi de prețuire și dragoste: "Din setea de a fi obiectiv în judecata
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
în istorie. Observațiile negative pe care și le îngăduie Cantemir la adresa unor defecte ale neamului său, în Descriptio Moldaviae (1715), sînt taxate, intempestiv, drept "excese". Ceea ce și-au permis un Schopenhauer sau un Nietzsche, vorbind despre germani, nu i se permite lui Cantemir cînd îi probozește pe moldovenii săi, cărora le-a arătat de altminteri decisive dovezi de prețuire și dragoste: "Din setea de a fi obiectiv în judecata asupra neamului său, Cantemir sfîrșește chiar la excese. În orice caz, în
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
de doamna Andronescu însăși din propuneri I.Ș.E.) conține o greșeală. Da, cum citiți! Versul al treilea din strofa a doua nu este "tresar din somn", cum apare pe buletinul de examen, ci "tresar prin somn". Așa ceva nu e permis. Nu e doar o minoră... aproximație în transcriere. E o chestiune de sens. Și de respectul ce se cuvine arătat, și pe care elevii trebuie să-l deprindă, voinței autorului. Și acum, întrebările. între altele, s-a cerut elevilor să
Bacovia la bacalaureat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16009_a_17334]
-
spirituală, chiar dacă printre adepți se numărau mai ales aceia influențați de o doctrină cu ambiții scientisto-universaliste-interdisciplinare: structuralismul. Între universitarii literați bucureșteni am auzit deseori argumente pro-autonomia literaturii legate în primul rînd de o insecuritate a statutului disciplinar și instituțional: dacă permitem filozofilor sau istoricilor să ne învețe cum să analizăm un text literar, ori dacă importăm noi înșine metode și concepte din alte domenii, nu subminăm inevitabil "autonomia" disciplinei și astfel a instituțiilor pe care le reprezentăm (Facultatea de Litere, profesia
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
deputați, Tomescu era negustor. De ambele eram legat pentru probleme de sexualitate. Dumneata îi spui dragoste. Dar să vezi în ce s-a transformat dragostea mea pentru Anișoara. La început, n-aveam nici o legătură cu ea, dar mie mi se permitea să intru în curte și să mă joc cu ăia micii. Și, într-o bună zi, parcă s-au topit toți. Ultimul care a rămas cu noi, cel de vîrsta mea, Mircea, fratele Anișoarei, a dispărut și el. S-a
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
ordinul "să curețe" metroul de cerșetori a declarat unui post de televiziune că acești oameni ar trebui ajutați, nu vînați. Să sperăm că inimosul polițist nu se va alege cu vreo mustrare sau cine știe ce altă măsură punitivă pentru că și-a permis să comenteze inițiativa șefilor săi. * Tot mai multe ziare fac pronosticuri asupra viitoarelor schimbări din prefecturi și ministere anunțate de premierul Năstase în cadrul așa-numitei remanieri de primăvară. Pînă una, alta în județe au reînceput luptele din organizațiile locale ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15598_a_16923]
-
de lumi "Trebuie să scriu o sută de rânduri și nici un cuvânt în plus" scria Anton Pavlovici redactorului șef al publicației " Cioburi" despre colaborarea lui la acea măruntă revistă umoristică, devenită celebră abia datorită scrierilor cehoviene. "Și nu-mi pot permite să câștig mai puțin de 150-180 de ruble pe lună." O tentație a regulei de trei simple: o mie cinci sute, o mie opt sute de pagini lunar. Așa se face că A.P. Cehov (deși a trăit doar 44 de ani
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
Oprescu. Spiritul ludic, inventivitatea lexicală în care excelează Zazie în metrou nu lipsesc nici din acest roman din 1948. Opoziția dintre limba și obiceiurile celor două zone de civilizație la care se referă romanul, 'Urbea Natală' și 'Orașul Străin', îi permite autorului să amestece inteligent și seducător elemente identificabile în realitate (Sacra Silvă unde se fac filmele este desigur Hollywood-ul) cu altele situate în fantasticul cel mai pur (aparatul de alungat norii, datorită căruia în Urbea Natală nu plouă niciodată). Presiunile
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
pe deșteptul' (ridiculizarea valorilor societății contemporane se face de altfel în acest pasaj prin paradoxuri facile și printr-o diversitate de figuri al căror caracter previzibil ajunge să obosească ' așa cum nu ne-am aștepta de la Queneau...). Interesant că autorul își permite atitudini etice față de civilizația contemporană, dar nu intervine în discursul opresorilor, al celor care nu s-ar da în lături de la nimic pentru a impune lumii adevărul lor. Discursul lui Pierre cel evident atins de paranoia, cu care se deschide
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
se întîmplă peste tot și cu o frecvență mai mare decît s-ar crede, sînt de natură să dea de gîndit, și cu siguranță că aceasta a fost intenția primară a autoarei, dacă ținem să descoperim una. Dincolo de asta, cartea permite numeroase lecturi, iar stilul este elegant în ironie și de o subtilitate a analizei admirabilă atunci cînd e 'pliat' pe ceea ce personajul exprimă și/ sau sim-te. Directețea și aparenta simplitate a discursului, ca și elementele de senzațional fac din acest
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
tipul latin cel mai străin firii sale, transformând pe eternul seducător 'într-un Werther german'... Gândul acesta nu mai este al lui Goethe: semnificativ este însă că el a fulgerat imaginația cuiva care nu era nimeni. Referințe încrucișate ' muzica le permite. Încerc să rămân fidelă gândului meu inițial față de care creionul o poate lua razna. La Opera din București am învățat imediat ' Răpirea din Serai, 'Nunta lui Figaro', mai târziu 'Don Giovanni', 'Flautul fermecat'. Mozart și nu numai el ne arată
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
16mm, cel mai bun film de ficțiune a fost considerat Zbor de Geanina Grigoraș, o mică piesă de virtuozitate înfățișînd degringolada unui puști pistruiat ce locuiește într-o casă rău famată și privește cu jind la pasărea ce-și poate permite să-și părăsească colivia. Marele premiu a plecat anul acesta în Germania , la München, urmînd ca regizorul Gert Weidenfeld - membru în juriu - să-l remită lui Christian Ditter, cel care împreună cu Carmen Stozek a avut curajul să-l "reediteze" pe
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
încep demersul dintr-o altă direcție, plastică sau muzicală, pretext fiindu-le Magritte sau Vivaldi etc. Demnă de semnalat însă la final este o afirmație temerară făcută de către Daniel Constantinescu, student de la Universitatea de Arte din București - pe care îmi permit să o retranscriu din cauza unor neglijențe de redactare: "Computerul a devenit cam decadent fiindcă nebuniile fără limite pe care ți le permite te fac să-ți pierzi abilitatea de a-ți folosi mîinile"! Prin extensie - aș adăuga eu - creierul.
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
este o afirmație temerară făcută de către Daniel Constantinescu, student de la Universitatea de Arte din București - pe care îmi permit să o retranscriu din cauza unor neglijențe de redactare: "Computerul a devenit cam decadent fiindcă nebuniile fără limite pe care ți le permite te fac să-ți pierzi abilitatea de a-ți folosi mîinile"! Prin extensie - aș adăuga eu - creierul.
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
ce suntem: prin ce ne distingem...? Mai întâi, prin faptul că suntem atei și imorali, dar sprijinim înainte de orice religiile și sistemele morale ale instinctului de turmă... Întreaga forță aplicată la dezvoltarea capacității de a voi, o artă care ne permite să purtăm măști, o artă de a înțelege dincolo de sentimente...' Exagerări, am putea spune astăzi cu toată gura. După un secol și jumătate, după 11 septembrie mai ales, se vede limpede că Europa a rămas morală și tolerantă, că, în
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
o "discuție"". Vorba, în continuare, a d-lui Alexandru George: "Un exemplu, așadar, dar unul grandios". Dar să trecem acum la cealaltă față a interlocutorului nostru, cea a obiecțiilor ce ni le face, în raport de care să ni se permită a avea, la rîndul nostru, obiecții. Îi gustăm ironiile, căci sîntem de părere că pînă și persiflarea unui om inteligent e mai interesantă decît lauda unui condei anost, evident pînă-n pragul etichetării contondente, sub pragul onorabilității, ce s-ar cădea
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
eforturi despre care nici nu vreau să-mi aduc aminte. Sînt acum sigur doar de un lucru: că am făcut cu adevărat tot ce-am fost în stare ca să fac față concurenței primului volum. Mai mult nu mi s-a permis. Apoi, aștept și publicarea unei cărți "pentru copii", firește și pentru copii mari, scrisă de mine și ilustrată de Tudor Banuș, carte care, dacă nu vrea să se vîndă ca Harry Potter, ar vrea în schimb să poată plăcea, fără
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
lui Bucur", cum o numește excelent Iordan Chimet. Perspectiva lui Chimet este șocantă - pentru că propune un ton moderat, de bun-simț, cum de prea puține ori am auzit în jurul acestui Jurnal - în anii '96-'97 era aproape o blasfemie să-ți permiți ton echilibrat în chestiuni atît de grave. Ce păreau să omită mulți comentatori de atunci, era faptul că lucruri atît de simple vorbeau despre evenimente petrecute cu peste 50 de ani în urmă, făceau istorie, discutau perioada interbelică. Un astfel
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
care răspundere devine sursa angoasei sale. Jean Paul Sartre, amalgamînd nuanțe ale existențialismului unui Jaspers sau Heidegger cu tradiții mai vechi ale filozofiei abisale, le remodelează într-o formă bine structurată. Primul demers al existențialismului, scrie el, este de a permite fiecărui om să intre în posesia lui însuși și să-și asume răspunderea totală a existenței sale". O existență încărcată de incertitudini, un deșert fizic, metafizic și moral, un univers în care omul, văduvit de iluziile veșniciei, se simte străin
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]