3,131 matches
-
femeie în vârstè sè-și dea jos geamantanul, mè roagè s-o ajut cu geamantanul pânè pe peron, acolo o așteaptè cumnatul ei, oferindu-mi amènunte despre cumnat, despre sora ei, despre nepoți, despre pisică rèmasè singurè acasè, Bine! acceptând, pe peron trebuie sè mè întâlnesc și cu dezlegarea enigmei mele, dar am trișat, nici nu m-am mai gândit la ea, Trenul încetinește vizibil, se vèd primele case de la intrarea în oraș, podul de fier, ștrandul pustiu, parcul cu castani, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
decid, pânè la plecarea rapidului mai sunt doar câteva minute, în timp ce acceleratul pleacè abia peste douèzeci și cinci de minute, eu acceptând, n-ar avea nici un rost sè mai aștept celèlalt tren dacè rapidul e deja tras pe linie, Pe peron luându-mi un grèbit rèmas bun de la tata, el neîncetând sè-mi dea sfaturi legate de mașinè și de înmatriculare, sè am grijè cu asigurarea, sè fie plètitè, impozitul, sè verific, amândoi tècând despre conversația noastrè de asearè, ferindu-ne sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a cred cè ar fi mai bine sè nu ne mai vedem, gândul cè mașină roșie va fi a mea mè umple de o fericire lèuntricè, tècutè, Privesc pe geam cum, încet, trenul se pune în mișcare, lèsând în urmè peronul aproape gol, casele de pe marginea cèii ferate, copacii goi, îmbrècați în chiciurè albè, ștrandul Tineretului, cu bazinele de înot goale, terenurile de sport din preajma parcului, reclamele uriașe la țigèri, ultimele blocuri din oraș, noile clèdiri ale depozitelor de la marginea orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
preocupați, grăbiți. Dădeau năvală în autobuze, tramvaie, se împingeau, unii se ceartau cu șoferii, conductorii: - Măi, nene, de ce nu veniți la timp? stați și dormiți la capăt de linie! La metrou aceeași stare: pleca înțesat de lume. Uneori rămâneai pe peron cu riscul să întârzii la serviciu. Orașul meu trepidant parcă și-a pierdut ritmul... Oamenii merg aplecați de griji, sunt tot timpul în doliu, parcă în fiecare zi le moare puțin, câte puțin, speranța. Pe străzi, nici câinii vagabonzi nu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
că întâlnirea noastră improvizată i-a făcut bine, cu toate că, din punctul meu de vedere, n-a fost decât apă de ploaie. Ne vedem mâine, îi strig. Pe mâine, se schimonosește el la gândul că va da ochii cu Barney. Pe peron, văd un tip care seamănă puțin cu Patrick. Un ins brunet, destul de ciudat, care are aceiași ochi migdalați și părul strâns în coadă. Sau poate mi se pare mie că seamănă. Acum, că am rămas singură și nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în calitate de Cronicar, aveam din partea Imperiului un mic conac înconjurat de o grădină magnifică, care adăpostea înăuntrul său o impresionantă bibliotecă. Pentru raportul Baronului trebuia să fiu la Palat mâine dimineață. Acum era prea extenuant să mă duc și acolo. Pe peronul alb și întins, protejat de frigul de afară de o cupolă de sticlă, se distingea o singură persoană. Era înaltă și zveltă, doar puțin atinsă de anii care au trecut peste ea. Părul lung și negru i se revărsa în cascadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în obraji decât atunci când s-au suit în tren. Corvium îi mulțumise mecanicului că îi aduse până acolo și acesta se arătă puțin surprins să fie tratat cu respect. Îi dădu indicații să se întoarcă în Ieșiron și, pe acel peron bântuit de geruri năprasnice și de rafale de zăpadă, au luat decizia de a se descurca singuri de acum înainte. Vântul îi biciuia, dar rămaseră câteva secunde pe peron ca să se orienteze. În jurul lor nu se vedeau decât patru clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Îi dădu indicații să se întoarcă în Ieșiron și, pe acel peron bântuit de geruri năprasnice și de rafale de zăpadă, au luat decizia de a se descurca singuri de acum înainte. Vântul îi biciuia, dar rămaseră câteva secunde pe peron ca să se orienteze. În jurul lor nu se vedeau decât patru clădiri. Era gara cu peronul scurt pe care stăteau ei, o clădire administrativă, o magazie și un cămin cu două etaje. Totul era părăsit și înghețat de multă vreme. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
năprasnice și de rafale de zăpadă, au luat decizia de a se descurca singuri de acum înainte. Vântul îi biciuia, dar rămaseră câteva secunde pe peron ca să se orienteze. În jurul lor nu se vedeau decât patru clădiri. Era gara cu peronul scurt pe care stăteau ei, o clădire administrativă, o magazie și un cămin cu două etaje. Totul era părăsit și înghețat de multă vreme. Aerul mai vibră câteodată, când vântul devenea prea tare și izbea protecția înghețată a geamurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din somn În toiul nopții. Îi comanda mamei spre exemplu o plăcintă cu mere, pe care aceasta o făcea fără nici un fel de obiecție. Îl trezea pe tată și-i spunea să se Îmbrace, pentru că are chef să privească de pe peronul gării, cum vin și pleacă trenurile. Îi trezea din somn obligându-i să-i asculte ultima lucrare de literatură notată cu maximum. Aceste accese de ,,personalitate,, , cum le numeau părinții, nu făceau decât să atragă atenția asupra unui histriotism pueril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
anonime care anunță stațiile...Își cumpără din puținii bani pe care i-a primit astăzi, cartela de metrou pe care Împingând-o În fanta aparatului de taxat, acesta va ridica bara metalică lăsându-l să treacă dincolo de ea. Ajunge pe peron tocmai când curentul de aer puternic, ca o briză marină, venit din tunel anunță venirea trenului. Ușile s-au deschis, și mulțimea năvălește Înăuntru Înghesuindu-se cu disperare. Antoniu se agață de bara orizontală din dreptul ferestrelor. După două trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dintr-un vagon Într-altul, Îndelung exersate, trebuie să fie și ele perfecte. În metrou, viața cerșetorului e aspră, iar responsabilitatea față de propria condiție de milog, este mare. Valurilor de oameni care urcă și coboară incontinuu pe scările de acces, peroanelor Înțesate de oameni În așteptarea trenurilor, cerșetorul le adaugă Încrederea În puterea lui de așteptare. Când vin Marile Sărbători, situația se complică, cerșetorul trebuind să muncească dublu, chiar triplu, iar recuzita este aleasă cu grijă. Antoniu Îl privește pe țigănușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
timp. A remarcat acea Încruntare generală din privirile semenilor, ca pe un semn al neîncrederii În ei, nicidecum ca pe o risipă de energie negativă. Trenul a luat-o la goană spre stația următoare și Antoniu mai zăbovește puțin pe peron, privind În stânga și-n dreapta cu lăcomie. Scara rulantă Îl duce la suprafață. Locul În care femeia a murit, nu mai poartă nici un semn al violentului sfârșit, mulțimea s-a Împrăștiat, iar mașinile ce năvălesc din toate direcțiile, Își văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din ghetou este ,,locuința,, lui Ben. De curând, femeia pe care , acceptat-o În viața lui, a vopsit șandramaua Într-un verde țipător, și a pavat cu pietre și cărămizi o porțiune din jur, făcând o alee și un mic peron. Atunci când plouă, nu te mai afunzi În glodul lipicios.. De la oarecare distanță, ai impresia că te afli În apropierea unei cabane turistice modeste, dar curată și primitoare. Pe verdele țipător, al magherniței, proaspăt Întins cu pensula de mâna harnică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mușcat ăla unghiile, îngrijorat, dar i-a trecut repede <victor37>: la Varna nu ne aștepta nimeni <victor37>: toți ceilalți: finlandezi, suedezi, nemți... așteptați de trasnlatori, și-au încărcat bagajele în autobuze și au plecat <victor37>: numai noi am ramas pe peron, cu papornița la picioare. Parcă eram români <maria>: lol, chiar așa? <victor37>: ne-am carat bagajele în fața gării. S- a oprit unul, se plimbă cu nevasta și i s-a făcut milă de noi <victor37>: lucrător la Balkantour. A dat
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
confortabil.La trecerea prin tunelul BereștiTalașmani,în vagon a fost și lumină. A urmat obișnuita așteptare din Gara Docăneasa.Florile sălbatice ornamentau debleul. In lumina palidă a becurilor dispuse pe traseu am ajuns și în Gara Barlad. Am străbatut energic peronul și am urcat în primul autobuz din stație.” Greșeală fatală!”, ar afișa computerul.Mașina a fost luată cu asalt de schimbul de noapte pentru IRB. La coborâre am făcut o piruetă cu geanta deasupra capetelor.N am faultat pe nimeni
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
dreptul să plângi, tu nu ești logodnica celui care pleacă, ești doar micuța, slăbănoaga cumnată, nu poți decât să ghemuiești În palma transpirată batistuța pe care ai s-o fluturi atunci când trenul o să Înceapă să se miște, poate că, atunci când peronul o să-i alunece sub ochi, Hermann o să te zărească În sfârșit și pe tine și o să Înțeleagă ce ai vrea să-i spui, și eu am să te aștept, de mine poți să fii sigur, mâna lui Walter pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fost nevoite să facă “bordura “o vreme, Întrucât nu reușeam să prind un taxi care să ne ducă la gară. (Iași - Pașcani ) (După o Întâmplare reală) Vino, Doamne, să vezi... Citeam, nu știu pentru a câta oară, „Viața pe un peron”, de Octavian Paler. La un moment dat, conștientizezi prezența ta pe acest peron, rămânând o vreme nehotărât. „Quo vadis, Domine?” Și Începi călătoria spre un drum necunoscut, mereu urmărit, Încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, Într-adevăr, asemenea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
taxi care să ne ducă la gară. (Iași - Pașcani ) (După o Întâmplare reală) Vino, Doamne, să vezi... Citeam, nu știu pentru a câta oară, „Viața pe un peron”, de Octavian Paler. La un moment dat, conștientizezi prezența ta pe acest peron, rămânând o vreme nehotărât. „Quo vadis, Domine?” Și Începi călătoria spre un drum necunoscut, mereu urmărit, Încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, Într-adevăr, asemenea unui peron. De aici Începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Octavian Paler. La un moment dat, conștientizezi prezența ta pe acest peron, rămânând o vreme nehotărât. „Quo vadis, Domine?” Și Începi călătoria spre un drum necunoscut, mereu urmărit, Încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, Într-adevăr, asemenea unui peron. De aici Începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul unui drum ne așteaptă fericirea, cu brațele pline de azur și culoare sau abisul flămând. Am participat la cursul festiv de absolvire a unei clase de a XII-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce mă urmărește de multă vreme: mama, de mână cu fiul meu, care avea În jur de șase anișori. Eu urcasem În trenul care ducea la București ( mă Întorceam la cursuri, fiind studentă În acea vreme). Ei au rămas pe peron, urmărindu-mă cu privirea. Nu pot uita chipul fiului meu, care Îmi spusese Înainte să mă urc În tren: Mamă, ia-mă cu tine, te rog! Nu mai vreau să stau aici. Vreau să merg cu tine... I-am promis
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
țărmuri, aud plânsul celui ce m-a pierdut În negura timpului. „Veghează-i , Doamne, nașterea gândurilor, În care muguri luminoși se deschid Într-o străfulgerare, ca o ploaie de flori neprihănite, germinând iertarea și Împăcarea!!” Eu revin mereu pe același peron, strecurându-mă nevăzută, noapte de noapte, și cu sufletul ars de remușcări, caut privirea nevinovată, Înlăcrimată, a celui ce mă striga cu ani În urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna Întinsă Într-o gară pustie; și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
doar niște umbre În mișcare care scoteau niște sunete ciudate sau mai degrabă niște gemete Înfundate, căutând mereu ceva... o rază de lumină... Dintr-o dată, În această confuzie de gânduri mi-a apărut În fața ochilor Alex... Se afla pe un peron pustiu, cu hainele rupte și pline de sânge. Parcă Încerca să șoptească ceva... Mi-am Încordat auzul și fiecare murmur al lui devenea din ce În ce mai perceptibil. „Diana! Diana! Iubirea vieții mele! Așteaptă-mă! Vin cât pot de repede... Trebuie să-mi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lăsa aici... Măcar un singur drum... e tot ce-ți mai cer! Trebuie să mi Îmbrățișez măcar o singură dată copilul!” A căzut În genunchi și scuturat ca de friguri, și a pus fruntea pe piatra rece, surdă, nepăsătoare a peronului. Diana! Mai vrei puțină șampanie? Ce-i cu tine? Ești albă ca varul! Parcă ai fi văzut o nălucă... Și tremuri toată! draga mea, dragă. Mama m-a prins de mijloc și mia așezat capul pe umărul ei , mângâindu-mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de așteptat cel puțin o oră. A Început să ningă și să bată vântul. Nu găseam un loc unde să mă adăpostesc. În sala de așteptare erau destui boschetari și cerșetori( nu lipseau nici țiganii). Am preferat să rămân pe peron, undeva În spatele unui chioșc. Eram destul de Îmbrăcată, dar nu suficient. Vântul se făcea simțit până la piele și am Început să dârdâi de frig. Sunt o friguroasă, recunosc, și frigul (ca și canicula) Îmi creează o stare neplăcută de disconfort. Trenul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]