3,249 matches
-
axiale ale poeziei lui G.: celebrarea unei lumi mirifice și sentimentul elegiac, adesea sumbru, al timpului devastator. Glas de ceară (1972) continuă evocarea cu prohodirea tatălui dispărut (prezență tutelară și în alte cărți), a mamei, a tuturor „rădăcinilor”, într-un perpetuu balans între viața mirabilă, în armonie cu cosmosul, și amenințarea morții. În Masa de mire (1975) predomină starea de comuniune cu universul: „A fi prieten cu un arbore, / Mirele unei flori. / A avea întâlniri secrete cu sorii.” Poetul se „aburește
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
degradarea societății (Altă doină) și nedreptățile (Vaiet și tăcere, Midas, Arhivarul, Frații ș.a.). Doar povestirea Mâna moartei, prezentând ordinea logică prin ochiul deformant al patologicului, găsește cheia unui fantastic înrudit cu cel din proza lui I.L. Caragiale, subminat însă de perpetua deslușire realistă. Gradația psihologică subtilă și meșteșugul stilistic constituie elemente de esență pentru romanul - ce se vrea doar o simplă povestire - Robinson în țara românească (1904). Utopie sămănătoristă în felul ei, scrierea, apropiată ca subiect de drama Năpasta a lui
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
prin reprezentările propuse - este ușor de detectat. La Jean Echenoz o ploaie monotonă, tânguitoare, se transformă pe nesimțite Într-o ploaie cu sânge (În finalul romanului Nous trois). La Chevillard moartea produce guturai Mourir m’enrhume sau reprezintă o prezență perpetuă prin preluarea obligatorie a zestrei vestimentare a defunctului Boborikine de către personajul narator În romanul Préhistoire. Les Champs d’honneur este un roman ilustrativ pentru toate aceste dominante amintite. Aproape la fiecare sfârșit de capitol cineva moare. Un Întreg capitol este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
obțin programatic, prin repetiții verbale, în special substantivale ori adjectivale, mai totdeauna în serii triale, scenariile bazându-se pe suprapuneri de tonuri înalte, din același registru semantic. Titanismul, tendința inepuizabil augmentativă, fervoarea structurală (aceasta e „neastâmpăr iscoditor”) relevă un voluntarism perpetuu, lipsit de orice trufie, vizând cauze ale nației. Polivalent și contradictoriu, nici o formulă totalizantă nu-l cuprinde. Cu mai mult patos social-istoric decât Coșbuc și Goga, de un energetism whitmanian foarte prizat în epocă, rapsod și novator al sintaxei poetice
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
preferă și sau afișează solitudinea - tulburările de personalitate de cluster A și TP evitantă, provocările recurente - TP antisocială, TP borderline, TP obsesiv-compulsivă, o atitudine plictisită - TP narcisică, TP obsesiv-compulsivă sau una de sprijinitor al terapeutului - TP histrionică, TP dependentă. Nemulțumirea perpetuă este apanajul TP narcisice și TP borderline. Acestea ș-au dovedit și cele mai rezistente la efectele pozitive terapeutice ale grupului în ambulator (TUTTMAN, 1990Ă. Sunt descrise și aplicate câteva variante psihoterapeutice de grup. Astfel terapiile de scurtă durată, nu
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Asemănătoare până la un punct, așa cum s-a remarcat, cu romanele lui Camil Petrescu și Anton Holban, această carte descrie drama morală a sculptorului Emil, care, pornind de la premise false în privința femeii iubite, suferă că acestea nu se confirmă. Într-o perpetuă stare de suspiciune, el își inventează argumente pentru a-și întreține gelozia, dar faptele, puține câte sunt, par a contrazice sau în orice caz a diminua dimensiunea halucinantă pe care el le-o dă, astfel încât impresia ultimă este că eroul
DAMIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
productivă ca expresivitate. La debutul lui D., Nicolae Manolescu îi asemuia demersul cu „o calotă polară” și, pe de altă parte, identifica în poet un concettist atipic, nu baroc, ci clasic. Impresionează, în versul lui, o tulburătoare descompunere și regenerare perpetuă a visceralului în cerebral și invers, ca și un proces omolog de deconstrucție-recuperare, care implică, pe de o parte, umanul, viul în general, iar pe de alta, materia inertă, inanimată. Importantă e o anumită „deschidere de viziune”, semnalată de Marin
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
prin definiție structurilor schizomorfe și tipologiei schizoide „descoperite” firesc. Esențiale, însă, sunt amploarea perspectivei, ca și faptul că această poezie - aparent poezie-jurnal, în orice caz deloc narativă, deloc discursivă - este una a „melancoliei metafizice” (Nicolae Manolescu), a sfidării și recuperării perpetue a abisului (se instituie aici ceea ce se poate numi, cu subtitlul unui poem de Leonid Dimov, „o eternitate iterativă”), a „vorbirii de după tăcere” (Bogdan Ghiu). D. i se adresează, într-o serie de poeme, direct „Zguduitorului” - divinității -, cerându-i, de
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
Cam toți naratorii romanelor semnate de C. au același ton și aceeași viziune asupra vieții; se poate presupune că acestea sunt tonul și viziunea autoarei. Tonul e unul sapient-glumeț, convențional „isteț” și pe alocuri prea „săltăreț”, marcat de o sprinteneală perpetuă, al cărei tonus egal obosește în cele din urmă. Procedeul e menit probabil să „mascheze”, din pudoare, o - reală - gravitate de fond, dar e aplicat cu prea multă insistență. Uneori toate personajele par că vorbesc și gândesc „ca din carte
CATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286142_a_287471]
-
pe ceea ce O interpretare a purgatoriului (1982), dar mai ales Lamura și Omul nețărmurit (1987) vor impune ca definitiv în scrisul lui C.: palimpsestul. Deschiderea aglutinantă ce definea „heracliteismul” (conceptul e preluat de la Anton Dumitriu, care opunea „eleatismul” static devenirii perpetue însemnate de Heraclit) ajunge să copleșească suflul liric. Drept pentru care poetul se va orienta către proză. Impasul în care l-a adus conceptualizarea excesivă, preocuparea deosebită față de construcție, de structurarea etajată a discursului, laolaltă cu pofta de noi spații
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
pusă în actul rostirii simultan cu voința de autoproiecție nelimitată a eului. Multe poeme din Faruri, vitrine, fotografii (1980), debutul editorial al poetului (Premiul Uniunii Scriitorilor), tatuează organismul imaginativ cu stimulii realității, exaltă o mitologie barocă a destrămării și recombinării perpetue, pe care o spulberă din nou prin ironia parodică, foșnesc la tot pasul aluziile culturale, imediat caricate, golite de miez, invadate de referințele la tehnică, informatică, design, sport, rock and roll, suprarealism și motociclism, poetică de stroboscop deopotrivă exultantă și
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
lit. (1941), 874-875, Ist. lit. (1982), 960-961; Ion Biberi, Mihail Celarianu, „Noaptea de fericire”, „Democrația”, 1945, 16; Perpessicius, Alte mențiuni, III, 322-337; Mihail Diaconescu, Un simbolist întârziat, ARG, 1967, 2; Manolescu, Metamorfozele, 46-47; Negoițescu, Însemnări, 157-164; Boris Buzilă, Acel Macedonski perpetuu. Cu Mihail Celarianu despre autorul „Nopților” și „Rondelurilor”..., „Magazin”, 1970, 684; Ieronim Șerbu, Itinerarii critice, București, 1971, 48-50; Alexandrescu, Confesiuni, I, 92-101; Philippide, Considerații, II, 240-248; Crohmălniceanu, Literatura, II, 354-358, 622-623; Firan, Macedonski-Arghezi, 103-105; Corbea-Florescu, Biografii, II, 38-48; Fanache, Întâlniri
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
și astfel să arătăm cum se amesteca ea cu mintea în tainele vieții și ale morții)”. Logofeteasa gândește în spiritul vechilor filosofi imanentiști din Renaștere, pentru care moarte și naștere nu sunt două realități opuse, ci momente egale ale vieții perpetue, în continuă devenire. Așa se face că repetatele acumulări de vechituri, reziduuri, substanțe degradate, supuse infestării și putrefacției sugerează surprinzătoare conexiuni și nebănuite acorduri între elemente care încep chiar să cânte, precum „cutia de conserve” din capitolul consacrat „colecționarului de
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
imagini sau cuvinte pentru reprezentarea memoriei, aceștia funcționează drept ghizi pentru refacerea și reproducerea răspunsurilor ulterioare. Formarea imaginativă se presupune că apare printr-un proces de condiționare senzorială. Aceasta constă, în timpul perioadei de expunere, în modelarea stimulilor solicitați în răspunsurile perpetue ale observatorilor, care devin ulterior asociate și integrate central pe baza alăturării. În condițiile în care evenimentele stimulatoare sunt strâns legate, ca atunci când un nume este asociat cu o persoană dată, este imposibil să auzi numele fără experiența imaginară a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
XIX-lea (1971), iar cu Mihai Nasta, Poetică și stilistică (1972). Face traduceri din literatura anglo-saxonă (George Meredith, John Ruskin, René Wellek), scrie eseuri despre Shakespeare. În Paradoxul român (1998), primul volum publicat în România după 1990, A. examinează decalajul perpetuu - reiterat în forme variabile în spațiul românesc - între limbaj și realitate, între evenimentul istoric și narațiunea istorică. Obiect constant de interes al cărții sale, acest clivaj ar putea să fie denumit generic paradoxul inadecvării. Autorul insistă asupra rupturii existente în
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
A. Soarta scrisului inegal, de aspect pluriform, al lui A. („literat complet și nespecializat”, cum îl caracterizează Arghezi) pare să fi fost legată de o antinomie structurală a omului. Sălășluiesc în firea lui un insurgent, un nonconformist în stare de perpetuă veghe, pledant neostenit al libertății individului și al ideii de personalitate ireductibilă, mișcându-se cu repeziciune și aplomb spre orice spațiu de dispută, tentat să dinamiteze coerciții și tabuuri, prezumțios, dornic de afirmare belicoasă și, deopotrivă, un sceptic malițios, care
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
Kornbluth. SF-ul este pus astăzi în fața industrializării comunicării și a virtualului pe care scriitorii cyberpunk* și le imaginaseră deja (cf. Neuromancer / Neuromantul, William Gibson, 1984)5. Într-adevăr, inspirată de dezvoltarea tehnoștiințelor*, realitatea contemporană devine un proces, o creație perpetuă, în asemenea măsură încât SF-ul fiecărei perioade a fost obligat să inventeze noi abordări. Philip K. Dick, după Howard P. Lovecraft, a inventat un univers în care fantasmele personale se întrupau cu adevărat și se hrăneau din fărâmele de
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Constantin Noica 2.1. Circumscrierea traumei și a suferinței. Scurt istoric 2.2. Sindromul de stres posttraumatic 2.3. Trauma în lectură ontogenetică 2.1. Circumscrierea traumei și a suferinței. Scurt istoric Cronica vieții oricărei ființe umane este o oscilație perpetuă și imprevizibilă între lumini și umbre, bucurii și dureri. Iar dintre toate talentele sale, cel mai prețios se referă probabil la capacitatea de a-și domina spaime, pierderi, deziluzii, suferințe sau, altfel spus, de a metamorfoza acest antracit existențial peremptoriu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
anumite activități; diminuarea atașamentului față de alții și cristalizarea unui comportament de detașare, alienare; restrângerea paletei de trăiri afective, care conferă alura unei anorexii în plan sentimental; proiecție sumbră în viitor, pe toate planurile (personal, profesional, social). D. Instalarea unei stări perpetue de agitație, care se manifestă în minim două ipostaze, din cele inventariate mai jos: insomnie; pusee de iritabilitate și furie; carențe ale capacității de concentrare; hipervigilență; răspuns exagerat la sperietură. E. Simptomele notate cu B, C, D durează mai mult
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cardiovasculare, neurologice, gastrointestinale, dermatologice etc. PTSD rezonează și la nivelul relațiilor familiale și a celor profesionale. Prin alura sa de insensibilitate afectivă, egoism și dezinteres față de toate activitățile care îl atrăgeau înainte, dar și prin puseele de iritabilitate și nemulțumire perpetuă, el își prejudiciază armonia și stabilitatea familiei. Fluctuația de dispoziție, asimetrii frecvente de nervozitate, lipsă de concentrare etc., îi perturbă serios randamentul la serviciu, prilej de noi tensiuni și insatisfacții. Uneori, victima unei traume se refugiază în muncă, o muncă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cărora el, Vodă, le-a zis: „Să fie carele cu pește cu boi cu tot a voastre, și veniți după mine să vă fac cărți de scuteală să nu dați nimica în zilele mele”. Scuteala a devenit tipică și parcă perpetuă, pentru unii: „Io Ștefan Petru Voievod, dau de știre tuturor slujitorilor câți veți îmbla cu toate slujbele domniei mele pe catastiv, pe cislă ori pe scrisoare să lăsați în pace de dajde, de zloți, de taleri, de galbeni, de sulgiu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
înghită fiindcă le stăteam piedică în cale. De aceea și politica generală în trecut a constat în a ne face aliați, azi pe unguri, ca să luptăm împotriva turcilor, mâine pe poloni, ca să rezistăm ungurilor și tot așa mai departe. Un perpetuu echilibru instabil în care politica vremii își căuta neîncetat punctul său de reazem”. „Alăturea de trufia polonă și de viclenia maghiară, dominatiunea turcească a impus pe vremuri, multe și grele jertfe principatelor române, de-a lungul veacurilor - sacrificii de oameni
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
fost unul prea mic, iar publicul abundent din week-end nu a fost suficient pentru a acoperi „gaura“. Suma alocată de AER anul acesta a părut mai mică decât cea de anul trecut, când târgul a „beneficiat“ și de un scandal perpetuu între președintele de atunci al Asociației, Gabriel Liiceanu, și Ioan Onisei, secretar de stat în Ministerul Culturii și Cultelor. Unul care, sunt sigur, a adus și mai mulți curioși dornici să vadă pentru ce eveniment a făcut atâta caz la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
verifică prin lectura fiecărei generații. Valoarea lui Eminescu și a lui Caragiale, a lui Arghezi, Blaga sau Bacovia s-ar măsura după reacția pe care lectura operei lor o stârnește în publicul de azi. Dacă aceasta este entuziastă, actualitatea, adică perpetua tinerețe a clasicului, e asigurată. Dacă nu, nu... În ce mă privește, n-aș acorda atâta credit teoriilor receptării, renunțând la imanentismul valorii estetice. Să nu uităm că sunt poeți mari, dar ermetici, ori vizionari ale căror fantasme creatoare s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
care sunt, în felul lor, eterni străini, mereu sfâșiați între excludere și includere; Gregor Samsa din Metamorfoza va deveni parazitul și exclusul familiei sale, Karl Rossman din America sau K. din Castelul sunt "personaje în exil, dezrădăcinate, aflate într-o perpetuă rătăcire". O povestire precum Ispită în sat prezintă ambivalența și ambiguitatea relației între oaspete și indigeni, în povestea călătorului ajuns într-un sat necunoscut, seara și care prin căutarea unei cazări, stârnește suspiciune, ostilitate, angoasă. Cum Kafka este un evreu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]