155,605 matches
-
astăzi există vorbire în alte limbi ca la rusalii"; "Vreau sa precizez faptul căci"...; Văd căci doriți din toata inima..." (scrisori și jurnal pe teme baptiste); "nu cred căci contează așa de mult unde anume stau sau unde muncesc" (pagină personală a unui student); Ce nu-i place tovarășului D. să recunoască este faptul căci a compara ajută la aflarea adevarului" (scrisoare, în Forumul România liberă, februarie 2001). în exemplele pe care le-am găsit, căci apare după un substantiv - "faptul
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
numai că Italia, o mare putere economică, are un cuvânt mai greu de spus decât detestații tenori din țara lui Ronsard! E un gest de curat antipatriotism să dai cu piciorul contactelor realizate în Italia prin eforturi individuale, prin șarm personal și prin competență intelectuală verificată în sistem de concurență occidentală a unor oameni precum Marian Papahagi, Theodor Baconsky și Ion Bulei. Acum, când universități prestigioase și instituții culturale din Roma, Veneția, Padova, Milano, Napoli sunt pregătite să primească douăzeci de
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
temperată și evitînd să arunce gaz peste foc. În Ungaria, însă, implicarea Europei Libere a fost alta și datorită faptului că staff-ul postului era altul: nu vestici capabili să-și controleze reacțiile, ci partizani unguri pentru care miza era personală și deci mult mai mare. Am atins astfel cele două probleme importante pe care le semnalează autorul în legătură cu implicarea occidentală în eliminarea comunismului din Europa de Est. În condițiile în care se ducea un război rece, deci nu se putea pune problema
O istorie a Europei Libere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16022_a_17347]
-
Caranfil, ajuns la al patrulea film în nouă ani - dintre care două încă inedite pentru publicul românesc, Dolce far niente, Filantropica - și dumneata. Care crezi că ar fi, să zicem, primele trei enunțuri sau atu-uri de pe cartea de vizită personală sau pariuri dintr-un manifest prin care - asemeni celorlalți doi coechiperi ai ștafetei salvatoare - ai brava neșansa istorică, "falimentul" și "moartea" filmului românesc? Filmul ca reportaj asupra autorului său Cristi Puiu: Nu știu nici eu dacă pot să-mi numerotez
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
de devoir choisir la réalité". În momentul cînd a pus camera pe ceva și prin modul cum a pus-o, cineastul a eliminat implicit altceva, a făcut o selecție, a manifestat o opțiune, susține un discurs și întreprinde o investiție personală. Iar în măsura în care m-am investit eu în film, s-a investit Răzvan Rădulescu în scenariu. Cumva, un anumit manifest, la care înțeleg că v-ați gîndit, s-a cristalizat între noi. Nu este pus pe hîrtie, dar funcționează. În primul
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
într-un procent important de idei preconcepute. În mediul acela, am reconsiderat o mulțime de lucruri pe care le dobîndisem aici, în România și care în mod cert m-au pus în situația de a asimila o prefacere: experiența mea personală, lecturile și nu în ultimul rînd ceea ce am trăit în decembrie '89 - la armată fiind eu atunci. Am reconsiderat în primul rînd rolul și funcția artistului. Ca pictor începător, cu unele succese totuși, sufeream și eu de boala asta, pe
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
foarte mari: Kant, Nietzche, Wilde, Pascal, nume care abundă la Octavian Paler. În al doilea rînd predomină automistificarea: personajul nu este un individ, ci un exponent. Deșertul pentru totdeauna este un exemplu de automistificare. Autorul își prezintă o groaznică experiență personală (un infarct) în termenii generali ai fricii omenești de moarte - găsim prea puțin experiență personală, deși aveam de-a face cu un jurnal. O situație limită prilejuiește considerații asupra destinului. Apare chiar o distincție între destin și biografie - urmele destinului
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
rînd predomină automistificarea: personajul nu este un individ, ci un exponent. Deșertul pentru totdeauna este un exemplu de automistificare. Autorul își prezintă o groaznică experiență personală (un infarct) în termenii generali ai fricii omenești de moarte - găsim prea puțin experiență personală, deși aveam de-a face cu un jurnal. O situație limită prilejuiește considerații asupra destinului. Apare chiar o distincție între destin și biografie - urmele destinului sînt căutate cu încăpățînare. Fiecare amănunt biografic capătă greutate, este suprasaturat de semnificații, accidentalul, gratuitul
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
I-ar lipsi și voința de a deveni o figură publică. Nu poți să nu te oprești asupra acestor rînduri și să nu observi mistificarea retorică: nimeni nu te face lider de opinie împotriva voinței - dimpotrivă, este necesar ceva efort personal. Determinismul pătrunde în biografie și simplifică, "univocizează". Am fost un hedonist, am vrut să fiu un stoic, sînt un ratat așa cum sînt toți cei cu idealuri mari, sînt un romantic, un sentimental incurabil etc. - ce relevanță au astfel de rînduri
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
să ne amintim și de gustul pentru parabolă din alte scrieri) este cu atît mai ciudat cu cît Octavian Paler nu este la prima carte de confesiuni. El și-a făcut un stil din a-și "vicia" metafizic amintirile, experiența personală (să ne gîndim la Drumuri prin memorie sau la Mitologii subiective). Însă această găselniță s-a transformat treptat în neputința de a scrie memorii sau jurnal, autentice. Autorul și-a pierdut simțul realității (al autenticității, de fapt), iar retorica agilă
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
semn de slăbiciune: minciuna Alei că l-a înșelat cu Edek. Din păcate, Vlad Zamfirescu nu are suficientă experiență pentru acest rol complicat. Artur, în interpretarea lui, este exterior. Și în frămîntări, și în angoase, în revoltă, în drama lui personală care pune capăt teribilului experiment. Dă mult din mîini, explicînd pleonastic ce spune textul. Pare să n-aibă forță în revolta lui. De aceea nu se observă modificări de stări, schimbări clare de ritm, de registru, de ton, deși vrea
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
cai, angajați la mânăstire, soldați, pețitoare, acordori de pian, pompieri, judecători de instrucție, diaconi, profesori universitari, ciobani, avocați - ar umple o stradă largă și ar produce o teribilă înghesuială" (criticul literar Kornei Ciukovski). În orice caz, ar umple un tren personal, fiecărui personaj și celor 100 de rânduri revenindu-le intervalul dintre apropiatele stații. Alături de Miticii lui Caragiale, cehovienii slujbași mărunți din obosita birocrație țaristă, protipendada politică sau din corupta și nu mai puțin obosita aristocrație rusească /așteptând parcă, sinucigaș, o
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
cuvintele inventate în demență de către urbinatalieni pentru a ține pasul cu civilizația, cît și prin micile teorii protestatare pe care aceiași, simțindu-și amenințat modul de viață, le compun neîncetat. Copiii Nabonide au ajuns fiecare la maturitate cu o ideologie personală bine individualizată dar care totuși nu este construită fără fisură. Contribuția 'celui care scrie' la părerile personajelor sale este nu de puține ori neașteptat de stridentă; cu cît gradul de stranietate crește, Queneau pare a-și pierde capacitatea de a
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
and Friends. Suma energiilor de pe scenă nu mai are același impact. Vorbesc acum despre un spectator care cunoaște drumul lui Puric. Este limpede că spațiul nostru teatral are nevoie de această dimensiune. Care a fost alimentată din experiența și truda personală a lui Dan Puric. Cred că este nevoie acum să privim în jur, să vedem ce se întîmplă la ora asta în lume, din acest punct de vedere, ce se poate aduce nou, pe această construcție care și-a creat
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
ici-colo, la vreun roman mai necunoscut, dar să citești povestea Buneivestiri sau a Orbitorului, asta-i cam prea de tot. Inversiuni emfatice, efecte retorice pompoase, tonul din alte vremuri, cînd literatura însemna nefiresc de mult. Osificare, încremenirea în scheme critice personale. Cam aceasta ar fi concluza tristă a periplului prin raftul ascuns al criticii contemporane. Cei doi reprezintă o clasă consistentă de critici, prozatori, poeți, care umplu, parcă din obligație, sute de pagini din sutele de reviste culturale fără cititori. Analiza
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
putea uita că unii din corifeii sus-numiți ai ideologizării au sucit mințile multor promoții de studenți, că au rămas, vorba frumoasă a basmului, "pînă la adînci bătrîneți", la catedre universitare, că s-au bucurat nu numai de condiții de confort personal, ci și de măgulitoare poziții în viața culturală? Unul din ei a trecut cu arme și bagaje în tabăra putrefactului Occident, după ce se străduise a-și șterge amplul trecut propagandistic, așa cum fac anumiți indivizi cu amprentele lor de pe clanțele ușilor
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
că ar fi momentul să acceptăm că sîntem mai degrabă deosebiți decît asemănători și să fim fericiți că nu ne confundăm unii cu alții. În sfîrșit, dacă tot sîntem dispuși să împărtășim aceleași valori, prin tradiție sau prin proprie deliberare personală, poate că ar fi momentul să nu ne mai fie frică de valorile altora, ci să vedem în ele un mijloc de îmbogățire.
Concertul pocnitorilor de Anul Nou by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15635_a_16960]
-
o anumită ușurătate, nu se feresc de a ieși în lume cu niște cărți subțirele, de cîteva zeci de pagini care le pot descalifica în ochii literaților români obsedați de cantitate și construcție. Doina Ioanid este la a doua carte personală, prima dintre ele a fost lansată la tîrgul de carte Bookarest din vara anului 2000. Se numea Duduca de marțipan, un titlu savuros, dulce, poetic și feminin, un titlu pe care îl ții minte și care era (și este) în
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
cum de-ai putut ajunge pînă la pielea mea, cum de te-ai priceput să înlături strat după strat, lăsîndu-mă numai cu strigătul pe mine." E un fel de escatologie a iubirii în toate aceste texte, o izbăvire discretă și personală de toate relele lumii și ale vîrstei grație unei înțelegeri amoroase speciale. întîlnim și imagini ciudate în aceste texte, condimentate cu un suprarealism copilăros și puțin demonstrativ, cîteodată fabula de final e prea apăsată, prea transparentă. Dar toată această carte
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
se vîndă ca Harry Potter, ar vrea în schimb să poată plăcea, fără mari pretenții, cît mai multor cititori. Îmi vor mai apărea, la anul, cîteva reeditări și cîteva traduceri. 2002 va aduce, poate, și mari schimbări în viața mea personală, despre care deocamdată n-am să spun mai mult aici. Nici nu te-aș întreba. Pentru mine viața personală e tabu, iar uitatul autohton prin gaura cheii mi se pare de neiertat. Așadar à propos de jurnal. Cum se și
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
Îmi vor mai apărea, la anul, cîteva reeditări și cîteva traduceri. 2002 va aduce, poate, și mari schimbări în viața mea personală, despre care deocamdată n-am să spun mai mult aici. Nici nu te-aș întreba. Pentru mine viața personală e tabu, iar uitatul autohton prin gaura cheii mi se pare de neiertat. Așadar à propos de jurnal. Cum se și cuvine, ai păstrat tăcerea în legătură cu sentimentele pe care ți le va fi creat receptarea lui. Dă-mi totuși voie
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
aș putea spune foarte repede zece alte nume, m-am oprit la cel al lui Ioan Es. Pop, poet minunat, care-ar merita mult mai multă notorietate, și om care în toate interviurile și articolele din presă are un ton personal, cald, un fel de înțelepciune și modestie care-i stau foarte bine. Nu-l recomand eu, pentru că se recomandă singur prin cărțile lui, dar cred chiar așa, "cu tărie", în scrisul lui. Autorii români depind în întregime de traducători... Cum
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
fundal nepotrivit. Acela al setei de "document", din anii '90. Și acest text a fost victima confuziei regretabile dintre memorialistică și document. Este clar că nu poți da drept certă o afirmație diaristică - eventual, pui sub semnul întrebării anumite certitudini personale (cum foarte sugestiv face Andrei Codrescu - își revizuiește o admirație necondiționată pentru Mircea Eliade). Ridicole sînt "semințele" de polemică! Un punct de pornire a fost, spre exemplu, articolul domnului Gabriel Liiceanu, "Sebastian, mon frère". O figură de stil mai mult
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
pe care comunismul a produs-o în imaginea identitară a fiecăreia dintre țările estice. Și, mai ales, refacerea memoriei ca premisă a vindecării identitare. Mistificările succesive pe care propaganda comunistă le-a operat asupra istoriei au repercusiuni chiar asupra amintirilor personale, particulare, ale celor care au trăit-o (așa cum demonstrează Daniela Koleva în analiza povestirilor despre 9 septembrie 1944, data-simbol a instaurării comunismului în Bulgaria). Comunismul a creat o "memory distortion" (Ștefan Borbely) ale cărei efecte se văd, printre altele, în
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
întîmplă asta. Momentele de grație sînt, prin definiție, rare. Apoi, dacă este neîndoielnic că afirmația lui Co- elho e adevărată cu privire la istoria lumii, nu sînt deloc sigură că tot astfel stau lucrurile și atunci cînd e în joc istoria noastră personală. Cred că aceasta ar fi, de fapt, întrebarea. Cred că a fi sau a nu fi înseamnă (și) a putea - sau nu - să-ți regizezi, fie și parțial, propria viață. Sau măcar să ți se permită să-ți alegi cîteva dinte
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]