KorAP: Find »[drukola/base=pica & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...107 108 109 ...161 >

4,013 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

ține dragă, gagica lui de inimă. Pentru ea fură, s-o îmbrace. Da muierea, a dracului. Mai dă și pe de lături. Umblă Bozoncea orb după ginitori, să-i prindă și să-i scalde-n sânge, dar n-o prinde! Pică la casa ei, la așternut, noaptea, pe neașteptate, doar o dovedi-o. Dacă o să cadă starostele, tot de la Didina o să i se tragă... Sorbi câteva fumuri, cu sete. Paraschiv nu spunea nimic. - Altfel e băiat cumsecade. Cam iute, când îl

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
bănuiai. Era un băiat bălai, blând după priviri. Avea o voce subțire, de fată, parcă nu mânca decât miercurea. Se scărpina într-una în cap și mesteca. Dacă era vorba de-o taină, știa s-o țină, chit că-l picai cu ceară. Dar copiilor putea să le spună. Ce știau ei? Și, pe urmă, era rost de țuică, de câte... Lăsa să treacă o vreme. Ceilalți, numai ochi. - Băi, și mi-adunați chiștoace? Și mi-aduceți bani și țuică? 122

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
îngriji. Femeile îi ocărau: - O să vă rămână gura strâmbă, păcătoșilor. Supărați pe Dumnezeu. A trecut iarna și, prin mai, din capul Filantropiei au sosit vreo douăzeci de căruțe cu nisip și vreo alte douăzeci cu cărămizi. Până 130 seara, au picat și niște meșteri tocmiți de primărie, cu sculele lor, toți țigani, veseli, de-au umplut cârciuma. A doua zi, au ridicat o gheretă de lemn și-au întins desagii la umbră, așteptând materialele. Într-o săptămână făcuseră o șosea lată

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
făcea, cum dregea, nu -lau dovedit. Călca și prin casele ălor măritate. Doar Gogu a prins-o pe-a lui. O știa rea de muscă. A pîndit-o, s-a nimerit, nu se știe. Când făcea ea bezele prin ferestre talianului, pică și omul în ușă. A lăsat-o să se scălâmbăie și, când i-a dat una, s-a auzit până la bina. O lovi cu mâna lui grea pe față și pe spate și-o fărâmă în picioare. Țipa Florica, degeaba

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de glasul lui Domnu-lDum-nezeu. Să faci încă douăzeci de mătănii pentru asta. - Fac, sfinția-ta. - Stai, să-ți citesc dezlegarea... Și iar se ruga popa pentru păcatele ei. Baba Marghioala asculta înspăimîntată făgăduielile făcute păcătoșilor pentru lumea cealaltă și-i picau lacrimi din ochi. Părintele o descosea mai departe: - Da case de oameni ai stricat? - Nu, sărut dreapta. - Să nu strici, că mânii pe Dumnezeu. - Nu stric. - Argintu-viu îl trimeți? 139 - Nu, părintele, nu. - Bine, să nu-l trimeți, că-i

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nesfârșit. În urmă, hoții râdeau cu munile pe burtă. - V-a plăcut? i-a întrebat Florea. - Măi, ai dracului mai sîntem! se mira singur Oacă. Au stins focul și-au plecat pe furiș înapoi la gazda lor. După o săptămână picară și ceilalți doi: Gheorghe cu ucenicul. Trebuiau să stea ascunși, să nu scoată nasul afară, că umblau poterele primprejur. Codoșul se uita pe geam și ofta: - O, nu mai vine ea vremea aia bună, să trecem pe la simigii, să le

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mânca, nu dormea. Semăna cu un gândac de gunoi, așa cum Q știau oamenii, verzui la față, cu dinții căzuți, tot căutîndu-se prin buzunarele pline de polițe și chitanțe. Împrumuta bani. Îți dădea cinci, îi înapoiai șapte. Nimeni nu știa de unde picase. N-ar fi iertat nici pe tat-său pentru un leu. Bun în socoteli, știa țifrele și jocurile lor, avocat să fi fost, și nu-l dovedeai. Cum făcuse, cine -lo fi sfătuit, cumpărase o curea de pământ la rampă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nouă nu ți-ar fi intrat în gura Filantropiei. Lăsa și ceferiștilor o sută de bucăți și apuca spre groapă cu marfa rămasă. De franzele și de cornuri nu s-atingea. Astea erau pentru pricopsiții de dincolo de Tarapana. La ei pica tocmai pe la unsprezece, unsprezece și jumătate, când făceau cucoanele ochi, că astea dormeau mai mult, de, obrazuri subțiri, nu puteai să le scoli cu noaptea-n cap! Vara și iarna era mai ușor. Iapa trăgea, era o plăcere să te

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
luat-o și el de lunea! adăugase Aglaia. Tinca, de față și ea, își pusese mână la gură: - Nu-i adevărat! Nu bea Mielu. Parcă nu-l cunoașteți? Umblă ca ceasul. Cine știe ce i s-o fi întîmplat... Și până să pice droaga de fier, se strânseseră muierile deoparte, bărbații, câți erau, de alta; pe cimentul din fața cârciumii lui Stere, copiii. Ei n-aveau altă trebă. Cei mai mari erau duși la școală, dar ăștia, nerăsăriții, scoteau dambiluștile și biciul - și țin

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
înșelat eu! v La al doilea cinzec, ochii i se aprindeau de plăcere, băutura îl fericea. N-ar mai fi plecat. Nu-și lua mâna lui frumoasă de pe măsura rece, de sticlă. Avea niște degete de domnișoară, albe și prelungi. Pica vreun necăjit. Cerea dorobanțul lui și-l sorbea îngîndurat; nea Fane se da-n vorbă cu el: - De unde vii, tată? - De la muncă, răspundea Chirică, ștergîndu-și barba țepoasă. - Osteniși? - Ostenii. Ce, e ușor? Dau drumu la douăzeci de trenuri pe zi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
a băut mult", îizic Iu Vasile. La cîte-o baborniță-i găsesc fierea, o arunc într-un lighean: "Na! De-acu n-o să mai fii a dracului! Cel puțin te faci înger, n-o să te mai viseze rudele." Și-mi mai pică §i cîte-o fetișcană. O, p-astea să le vezi! Abia le-a-mbobocit țâțele. Unele nici n-au știut ce-i aia bărbat. Stau albe, frumoase în fata mea. "Uite, Fane, îmi spun, asta-i tinerețea!" Și-i mângâi părul lung și-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
S-a făcut o dată galben la față, de ziceai că moare. Abia și-a tras sufletul și s-a pus pe țipat: - Să vă luați calabalâcul de aici. Ce, ați început să ne împușcați? Vecinii alergară să vadă ce-i. Pică tocmai atunci și sifonarul. Era plin de troscot și afumat, după munci. - Ce-i, nene Chirică? Ce s-a întîmplat? îl întrebă apropiindu-se. - Ce să fie? Mi-au omorât nepricopsiții ăștia cîinele! - Aoleu! Și asta o auziră și ceilalți

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
vrură să oprească, dar glasurile din spate erau atât de amenințătoare, încît se rugară în gând să ajungă mai repede la poarta cimitirului, să scape de răposat. - Uite-l, râde de noi! strigă o femeie. - S-a desfăcut capacul. Acuși pică în stradă! - Stă cu mâinile pe piept și pare liniștit... Nu se știe cine, mâniat pe neașteptate de nepăsarea mortului, ridică un bulgăre de gheață și îl aruncă în ușa de cristal a dricului, peste capetele rudelor, care se aplecară

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
starostele. De mult pusese el geana pe negustori. - Să-i scuturăm nițel, adăugă și ăl bătrân. - Numai să iasă și Nicu din pușcărie, să se întoarcă și Oacă de la Filaret... Erau puțini, și asta cerea îndrăzneală. A treia noapte, au picat poterele. Jandarmii au înconjurat groapa. Căutau pe dezertorii fugiți de la armată. Trei camioane s-au deșertat la rampă. Soldații și-au stins țigările și n-au mai vorbit. Un căpitan i-a împărțit în plutoane și au coborât. Nu cunoșteau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
câte ceva dacă n-o să mai poți, dar să nu-i faci cântarea lui Bozoncea, că degeaba mai ieși de aici... Te omoară... Or să ne întrebe: Da stăpînu vostru pe unde este?" "Nu știu, n-am văzut!" Dacă te-ar pica... - Bine, mormăi ucenicul. În pivniță era umezeală și frig. Abia se vedea. Peste vreun ceas, a intrat un sergent și i-a chemat sus la comisar. Gheorghe și-a făcut repede o cruce: - Țin-te, Paraschive! Suiră într-o odaie

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
în fire, trimiteau afară după țigări și mâncare bună, bani aveau. Gardienii luau bacșișuri grase, dar îi serveau. Sâmbătă seara, mai făceau și câte un chefuleț, să le treacă urâtul. Nu era așa de rău la pușcărie dacă cunoșteai. Mai pica vreunul, începător, îl puneau la probe, mai dădeau în el, sluga lor îl făceau. Mula, care avea oameni în poliție, i-a cercetat pentru ce sânt în pârnaie și le-a spus că dacă ung osiile pe unde știa el

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
stat un an la liceu și-a fugit. Nici palmele tatălui, nici lacrimile coanei Marioara n-au hotărît-o să se întoarcă. - Ne pune să ne facem coadele, spuse ea într-un suflet acasă, și pe mine mai bine să mă pici cu ceară decât să-mi zbengui părul. - Arde-i-ar focul de neisprăviți cu școala lor, zisese în cele din urmă și domnul Aristică, te dau la croitorie dacă ție nu-ți place. Eu nu-mi chinui copila pentru niște

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Florica! Baba Marghioala, care fusese de față la slujba preotului, adăugă: - Păcat că nu -lați văzut pe domnu Gogu cum s-a posomorit când i-a citit sfinția-sa Stîlpii! - Cum o să se mai posomorască? se miră Chirița. Aglaia, atunci picată din curte, se amestecă și ea: - Sigur că se posomorăște mortul, pentru că o dată ce-i citește Stflpii știe c-a luat-o pe drumul său! - Ce zice? Ce zice? se hlizi iar Lixandra. - Nimica nu zice, surdo! răbufni Tinca. - Da, da

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-l facă strigoi. Clopotele de la cimitirul Sfânta Vineri se auzeau de departe. Au ocolit puțin, au trecut pe Grivița, în cele din urmă au ajuns la locul de veci al croitorului. Când au început să cadă bulgării, femeia răposatului a picat grămadă la pământ. Preotul se ruga pentru odihna tuturor nelegiuiților morți fără spovedanie: "...și iartă-le lor, Doamne, cele ce-au greșit și ascultă-i, că, de-au făcut strâmbătăți, au plătit, pentru că nu se află bucurie nedesfătată de griji

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
urmă tăie cărțile cu mâna stingă. Coana Marița întrebă: - Cum e al dumitale? Ce fel de ochi are? - Căprui. - Aha... Întoarse pe rând cărțile și spuse repede: Craiul de tobă cade într-o adunare, la drum. Uite aici, și-i pică câștig și un dar de bani. Numai că dumneata te ții într-un necaz și ai o supărare, așa cum ar sta o apă coclită sub inima dumitale, ptiu, să dau la spate! Aruncă o carte peste umăr... că văd o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
numai cu niște floace albe călătoare, ca spuma mării. Pe poteci, dinspre groapă, sosea-sosea și baba Mița, în fusta ei de astăvară, numai flori, cu un batic negru legat sub bărbia ascuțită. Să se fi înțeles, și nu credeai că pică tocmai acum. Drumurile bătute, cum treceai de circiuma lui Stere simțeai un fum înecăcios de gunoaie, dulce-iute, parfumat ca para putrezită, tot ai fi tras pe nas! Ușa veche, șuie, abia ținută în țîțînele ruginite, neunsă cu gaz de când lumea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și duminicile. Așa că, dacă s-au trezit cu unul înalt și bun de gură, la răspântie, în fată la Stere, ce și-au zis: ăsta cine-o mai fi și ce-o vrea de la sufletele noastre amărîte? Nu ziceți că picase și unul c-o tobă de-o bătea ca perceptorii, de s-au speriat oamenii. A ieșit frizerul, a ieșit afară cârciumarul, Goșnete cizmarul, mahalaua - ciucure. Lunganul a băut mai întîi o cinzeacă, băgîndu-l pe cârciumar înăuntru, a dat din

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pietrele pline de praf. Li se făcuse somn și scârbă. Era ultima lor seară. Gheorghe strânsese bani și avea de gând să-i lase. I-a spus lui Paraschiv: - Haide cu mine, ia-o și pe Didina, că vreau să pic și eu o dată la zar, să dau de pileală! - Da ce-ti veni? - Uite-așa m-a apucat pe mine, că cine știe... Pungașul s-a uitat bănuitor la el: - Treantă... - Ce-i? - Mă, nu cumva... Codoșul fluiera de unul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ochii verzi ai șutului, neslăbindu-l de loc. - Nu bei un pahar de vin cu noi? îl întrebă Paraschiv. Ce era să facă? A mers la masa lor. . . - Astă-seară plătește Treantă, că i-a venit de la moșie. Taman bine ai picat, că o dată-i pomana golanului! Codoșul i-a șoptit celui tînăr: - Ce vrei să faci? - Vezi de treaba ta, nu-{i băga nasul... Și-a chemat armonistul mai aproape: Cântă, puișorule, și pentru dumnealui... Gheorghe a mai cerut vin și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
circiumă s-a făcut liniște. Mușteriii au ieșit afară, pe rând, se cheme sergenții. Caramangiul rîdea: - De ce să nu te omor? Tu n-ai vrut să mă-nfunzi la ocnă? Da uite, am scăpat și-am venit să te caut. Picași singur, ce să-{i fac?! Și s-a încruntat la armonist: Cîntă-i de moarte! Lăutarul, vangă. Îi clănțăneau dinții. - Cântă, că mandea-ti plătește, ce te uiți?! Cântă de sufletu lui Sandu, că m-a dat presărilor, la pârnaie... 359 Și-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]