3,569 matches
-
dacă ne protejează cu adevărat, ne ia de mână și ne conduce În acel „loc” unde ne putem privi chipul pentru prima oară! Adevăratul, realul scop al vieții! Da, ce-aș fi fost fără „ea”, fără acele „obstacole absurde”, acele „piedici răutăcioase” care-mi secerau pașii și uneori Încrederea În mine și În existența unei justiții, a unui noroc pe acest pământ? Sigur, pot „să’ntorc foaia” și să vorbesc În locul celor secerați de moarte În plin avânt, În plină creație
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din Ungaria). Transilvania avea Însă altă strălucire. Era o țară frumoasă și bogată. Dăduse românilor o pleiadă de cărturari și tot aici Începuse mișcarea națională românească. Sufletul românilor era cu Transilvania. Moartea lui Carol I (octombrie 1914) a Înlăturat o piedică. Neavând copii, i-a succedat nepotul său de frate, Ferdinand. Tot un prinț german, dar care nu a ezitat să Îmbrățișeze opinia majoritară din țara de adopție. În plus, regina Maria era englezoaică, nepoată a reginei Victoria. Rolul ei În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
meu. Mi-a fost elev și ajutor de secretar la Șc. Normală. Cunosc bine atmosfera Folticenilor și cred că nu s-a schimbat prea mult. Am avut de luptat cu mulți obtuzi și mai ales cu acea Canalie, care punea piedici la tot ce se făcea bun fără să se pună sub „firma” sa. Treci peste răuvoitorii de acum! Câinii latră, caravana trece. Ai muncit prea mult și cu succes, dragă domnule Dimitriu, ca să nu ți se recunoască meritele. Ești omul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
-l pomenește. E cu putință? Felicitări pentru calificativul „foarte bine” obținut de „Galerie” și de frumoasele rânduri scrise de personalități, care au vizitat-o. Da, e păcat de colonelul Gheorghiu . Ne străduim, să-i ducem mai departe moștenirea; dar sunt piedici ale unor oameni meschini. Totuși nu ne lăsăm bătuți. Dragă domnule Dimitriu, umblând deunăzi prin cele hârțoage ale mele, căutând ceva, dau peste anexatele hârțoage, care, poate, interesează pentru mentalitatea, atmosfera, care era odată la Flt. Oprește ceea ce socotești mata
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Vă gândiți și la această formulă, iar eu aici la Centru voi fi reprezentantul Dstră și voi face tot ce va trebui ca această lucrare să apară. În privința tezei de doctorat a Romildei Persiani despre Nicu Gane, nu văd nici o piedică. Dl. Balaci va fi Încântat să mai găsească o relație româno italiană. E vorba să vină În București. Eu mă voi interesa exact, pentru a-i scrie. Dacă mai aveți ceva date relative la această chestiune, Vă rog să mi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
istoria lor recentă, față de vestul Europei, act unic care îi unește încă o dată pe acești oameni vii și mândri și le dă o statură în fața istoriei și a propriului lor destin. Să fie tirania, orice tiranie, tirania „în sine”, o piedică atât de gravă încât să astupe toate izvoarele, să frângă toate pârghiile creației și voinței umane?! Dacă e așa, cum se explică uriașa, inegalabila școală de filozofie, literatură și muzică care a apărut în statele, în ducatele germane ale secolului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
orașului, despărțind comunitățile de măicuțe catolice (Notre-Ddame-des-Douleurs, Saint-Vincent-de-Paul, pasioniste și comboniene) care servesc ca școli pentru orfanii palestinieni și ca centru de primire pentru pelerini; interdicția pentru arabii creștini din Betleem de a veni să se roage la Sfântul Mormânt; piedicile care împiedică buna funcționare a spitalelor și dispensarelor înființate și gestionate de creștini sentimentul general este acela al unei ostilități surde și tenace din partea administrației evreiești, mai ales acolo unde dreapta este la putere. "Nu sunteți evreu, n-aveți decât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ceva înconjur, dar care poate fi străbătut cu mai puține greutăți. Omul care ne întovărășește de la Probota cu cei doi căluți ai lui cari ajută la tragerea ambulanței, necontenit aleargă pe drumul plin de praf în urma noastră, la văi pune piedica, la deal mai pune umărul și-și mai îndeamnă căluții, și ne face cunoscut că animalele lui așa cum sunt, mici, dar trag, îs voinice, și iuți cum nu le găsești pereche. Tot drumul lung și greu, prin prăpăstioase locuri, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bine de acest adevăr în aceiași măsură trebuie să ne silim a sfărma robia calapoadelor ș-a rânduelii logice. Poetul, dacă-i poet, apoi trebuie să înțeleagă că trebuie să fie liber să facă poezie. Cea mai mică atingere și piedică adusă liberului avânt trebuie înlăturată. Forme gramaticale, clișee, sintaxă, înțeles al cuvintelor, rânduieli gramaticale n-au ce căuta în această disciplină nouă poetică. Ce zici disciplină? Nu-i nici o disciplină, nu trebuie să fie nici o disciplină, fiecare face cum îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de poezie. Inteligența și rațiunea n-au ce căuta acolo unde forța aceasta misterioasă are rol întreg. Natural este să le izgonim și să lăsăm subconștientului, care e stăpân adevărat și firesc al sufletului nostru, dreptul să se producă fără piedici și restricții. Așa încât poezia devine un lucru simplu. Spui ori scrii ce-ți trece prin minte, așa la întâmplare. Aceasta este exteriorizarea celuilalt, care reprezintă adevărul și arta în noi. Ar fi bine ca lucrurile acestea să fie numai spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
poate face decât poetul, nepunându-se unei inspirații naturale, după metoda lui Freud, Tristan Tzara, André Breton și alții. Însfârșit, unii bănuiesc deși nu sunt siguri că simpaticul nostru compatriot la Paris ca și simpaticii noștri compatrioți aici, au înlăturat piedicile vechilor discipline numai din pricină că le sunt o piedică reală. Disprețuiesc sintaxa franceză și română din pricină că nu prea știu franțuzește și românește. Dar asta nu-i adevărat. ADAOS Acești inovatori ne disprețuiesc nespus. Și pe noi rămășițele literaturii tradiționale, adică scrisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
naturale, după metoda lui Freud, Tristan Tzara, André Breton și alții. Însfârșit, unii bănuiesc deși nu sunt siguri că simpaticul nostru compatriot la Paris ca și simpaticii noștri compatrioți aici, au înlăturat piedicile vechilor discipline numai din pricină că le sunt o piedică reală. Disprețuiesc sintaxa franceză și română din pricină că nu prea știu franțuzește și românește. Dar asta nu-i adevărat. ADAOS Acești inovatori ne disprețuiesc nespus. Și pe noi rămășițele literaturii tradiționale, adică scrisă ca să fie pricepută, și pe cei dinaintea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tuturor căilor comerciale care uneau Europa cu Asia, prin intermediul porturilor care înfloriseră pe malul nordic al Mării Negre. Supunerea Moldovei mai însemna libertatea de acțiune spre centrul Europei. Ștefan cel Mare, prin politica sa de nesupunere față de Poartă, se dovedea o piedică serioasă pentru planurile sultanului. Prin așezarea Moldovei și a Țării Românești, românii puteau să atace din flanc orice desfășurare de forțe otomane în regatul ungur. De aceea, trebuia asigurată aripa dreaptă a stăpânilor turcești și a expedițiilor de cucerire, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din piatră, de formă dreptunghilară cu bastioane la cele patru colțuri. În anul 1470, este menționat pentru prima dată un pârcălab al acestei cetăți. Așezată într-o poziție bine apărată și de natură, cetatea avea drept scop să prezinte o piedică în calea năvălirii tătarilor. O activitate susținută s-a desfășurat și în domeniul arhitecturii civile, fiind refăcute sau ridicate curțile domnești. Pomenită într-un document din 1491, curtea domnească de la Bacău a fost ridicată atunci când Alexandru, fiul lui Ștefan cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sălbatice, tinerii trebuiau să îndure pe o durată variabilă privațiuni și chinuri, să se supună la probe primejdioase și să experimenteze prin intermediul recuzitei terifiante din scenariul inițiatic iluzia morții, reînvierii și a contactelor cu lumea spiritelor”. Zdrelirea pe drumul cu piedici (bulgări, bușteni, tulpini cu țepi) imprimă efortul inițiatic în trupul pe cale să sufere o mutație și, în același timp, sugerează luarea de la început a capacităților locomotorii, la fel cum neofiții din comunitățile primitive învață din nou să mănânce: „în cultul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
decodeze metamorfozele cuplului evadat de pe tărâmul infernal, sau să intuiască sexul real al presupusului voinic. Protagonistul este mâncat de mama zmeilor atunci când dublura cu fratele geamăn (basmele din Ciclul celor doi frați, A, Tipul Dioscurilor) implică moartea temporară, specifică inițierii. Piedicile magice o întârzie temporar, sfârșitul bestiei se află în însăși natura ei, răul se autoanihilează: „e aprigă și de un temperament incoercibil și la supărare plesnește în sensul propriu al cuvântului”. Antidotul maleficului se află în natura negativă intrinsecă, personajele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o altă ipostază a bâtei puterii, în opinia lui Petru Caraman. Bogăția venită fără efort este adusă de nuca vulturului, de căpăstrul calului și, cel mai frecvent, de metonimii ale banilor (de exemplu, punga). Intruziunea în sacru trebuie să depășească piedicile rituale și, de aceea, eroul primește de la maestrul inițiator obiecte securizante. Într-un basm din Scheiu de Sus, Dâmbovița, Dumnezeu dă flăcăului o serie de obiecte ce adaugă protecția magică la spectrul ideatic al drumului istovitor către dincolo: „Da’ uite
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe dolari adversarilor noștri, din punct de vedere ideologic, ce producem mai prost vindem pe ruble aliaților noștri. Concluzia: prin realizările noastre îi ajutăm pe adversarii noștri să devină și mai buni, și mai performanți, iar între noi ne punem piedici în dezvoltare... Mi-am amintit, atunci, de o întâmplare din 1982: Se convenise un contract de vânzare în U.R.S.S. a unui mare număr de autobuze fabricate în România. Partea sovietică a cerut părții române să trimită pentru probe trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
neclaritate. Era, practic, prima acțiune foarte oficială cerută de ministrul Totu; am insistat să fie foarte bine pregătită. Ambasadorul nu avea nimic altceva de făcut decât să învețe textul sau măcar să-l citească, deci în sinea mea nu vedeam vreo piedică să nu îndeplinim corect misiunea expresă a ministrului nostru. Cât de inocent, ca să nu zic mai rău, puteam să fiu! Marți dimineața, după ora de spaniolă, l-am întrebat pe ambasador ce părere are despre textul dat, dacă era clar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
locului: România dorește eliberarea tuturor teritoriilor locuite de români aflate sub stăpânirea Austro-Ungariei, Transilvania, Bucovina, Banat. Concomitent, tratativele Paris-Londra-Petrograd se purtau sub semnul urgentării intrării României în război și a presiunilor ce se făceau asupra Rusiei de a nu pune piedici aprovizionării cu armament a României. La 25 iunie 1916, Aristide Briand semna o Notă a guvernului francez adresată Marelui Cartier General rus în care solicita guvernului imperial „să dea dispozițiile necesare pentru ca în cel mai scurt timp, transportul de muniții
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
români. Există, într-adevăr, câteva grupușoare de simpatie care își mai scriu sau dacă locuiesc aproape, se mai vizitează. Fiecare-și are cuptorașul unde-și coace pâinițele și le trimite ba unuia, ba altuia care (trebuie să recunosc) cu multe piedici și lipsă de fonduri mai publică. Dar unde nu-i cititor, de ce creație? Comunicarea constă în unele întâlniri mici de tipul cenaclurilor, grupuri restrânse, care la urma urmelor nu aduc mai mult decât mahmureala de a doua zi. Sunt multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de la Milostivul Dumnezeu. S-a Îndurat de Moise, de rugăciunile lui. I S-a arătat În vis să ia poporul evreu și să se Întoarcă În țara lui. Egiptenii n-au vrut să le dea voie și le-au pus piedici. Atunci Dumnezeu i-a spus lui Moise să adune imediat poporul evreu și să fugă cât mai repede din Egipt. Și așa a făcut. Când au ajuns la Marea Roșie, Dumnezeu a făcut minune. I-a zis lui Moise să dea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
așa este Înlăturat de a sluji la Sfântul Mormânt de către greci. Acum ce facem? Și noi Îl părăsim? Are mare nevoie de sprijinul nostru al tuturor. Părintele a fost Înlăturat pentru că a făcut un lucru bun. Vrăjmașul Îi pune multe piedici. Dar Dumnezeu nu-l va părăsi. Poate se va găsi o soluție de a-l ajuta, a-i trimite bani s-o termine. A ajuns aproape la capăt și acum se oprește. Nu, nu se poate! Cu Mila și Ajutorul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Huși, contribuind la sporirea numărului populației. Târgul, așa cum am văzut deja, dispunea de o apărare naturală deloc neglijabilă: locul era înconjurat cu dealuri și codri pe de o parte, iar pe de altă parte se afla Prutul, care era o piedică în calea năvălirilor cazacilor și a tătarilor. Cu numele de astăzi, Huși, orașul este menționat în hrisovul scris de Toader diiac în Suceava, la 15 octombrie 1491, păstrat numai în traducerea românească, nu și în originalul slavon. Ștefan cel Mare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Ștefan cel Mare și-a concentrat atenția în această parte a Moldovei datorită așezării târgului Huși în centrul țării, protejat natural de dealuri și codri de o parte, iar în partea estică de vecinătatea cu râul Prut, care era o piedică în calea năvălirii turcilor și tătarilor. De la Huși, domnul putea supraveghea posibilele mișcări ale dușmanilor în sudul țării și pe Valea Prutului, pentru a interveni la vremea potrivită, căci era mai ușor de parcurs drumul care ducea, cu mai multe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]