14,398 matches
-
manuscrisul, ar fi sosit și un pașaport pentru prelungirea vizei pentru America Latină. În parte, de acord cu această ipoteză, dar considerând că M. Agheev nu este pseudonim, istoriograful generației pierdute, V. Varșavski, consemnează laconic în cartea sa din 1985, Generația pierdută: „Agheev a dispărut fără de urmă“. A intervenit în polemică D. Volchek cu articolul său din Rodnik, 11, 1989, Misteriosul domn Agheev, precum și cu prefața la ediția romanului din 1990, scoasă la editura moscovită Terra. Doi ani mai târziu, B. Ravdin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
acum, spune-mi, băiatul meu, zise părintele luându-și ochii de la scară și privindu-mă în ochi. De ce-ai vrut să faci asta? Și la cuvântul „asta“, mâinile lui îmi strânseră ușor umerii. Dar, potolit fiind și, de aceea, pierdut, nu-mi mai găseam cuvintele. - Taci, băiatul meu! Nu-i nimic. Permite-mi, atunci, să răspund eu în locul tău și să spun că nu puteai concepe ca, în timp ce prietenul tău se sacrifică pentru adevărul lui Hristos, tu să nu suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
doar de zece copeici. O sută de ruble schimbate nu mai sunt o sută de ruble, mă lămuri el, pierzându-și, evident, răbdarea și, nu știu de ce, arătându-mi palma întoarsă. Banii schimbați sunt bani începuți și, prin urmare, bani pierduți.“ „Desigur, desigur“, i-am răspuns eu, zâmbind și dând din cap vesel. Încercam, din toate puterile, să-mi ascund supărarea, simțind că, dacă mi-o manifest, mă ofensez pe mine însumi și mai mult (câtă dreptate a avut Sonia!). Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
locul lor. Avusese grijă să le umple cu petrol încă de când intrase la început în subteran. Intră înapoi, în mină și porni cu grijă spre galeria unde lucra. Și aici totul era în regulă, nimic neobișnuit nu se întâmplase. Lanterna pierdută zăcea pe jos, încă aprinsă. O ridică și o băgă în buzunar. Așeză lada jos, chiar la baza peretelui pe care îl spărgea. Se urcă pe ea și privi din nou prin gaura de sub tavan. Simțea pe ceafa transpirată curentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
erau sfâșiate și nici nu simțea sânge. Era murdar de noroi și plin de frunze veștede și ude, dar nu-și rupsese nimic. Se ridică în capul oaselor gâfâind. Privi în jur, căutând să zărească raza de lumină a lanternei pierdute. Întunericul era de nepă truns, nu vedea nimic, era înconjurat de o beznă neagră ca smoala. Se auzea doar zgomotul picăturilor rare ce se scurgeau de pe copaci, căzând pe covorul de frunze uscate de pe jos. În rest, liniște de mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i-a speriat de moarte, din moment ce au hotărât să nu mai rămână nici o clipă. Ileana nu-i răspunse, privea înainte fără să scoată nici un cuvânt. Mi-au spus că astă noapte au mai pierdut... da, chiar acesta a fost cuvântul, pierdut, pe încă doi dintre dânșii, continuă inspec torul. Vor să se oprească la secția de poliție să anunțe cazul, după care merg mai departe. Nu-mi place de loc situația asta. Vrei să ne întoarcem? Nu știu nici eu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar trebui să mergem la poliție să spunem ce am găsit? Eu sunt poliția, îi explică Cristian, ai uitat? Parcă spuneai că nu ai jurisdicție aici. Nu vreau să merg la secție. Domnul comandant va avea grijă să facă probele pierdute, ori le va lăsa uitate pe undeva. Parcă îl aud spunând că toate astea nu înseamnă nimic, că nu putem dovedi că aparțin zlătarilor dispăruți și așa mai departe. În concluzie, nu cred că acum trebuie să îi informăm. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Când au început comuniștii să aducă încoace oameni din toate părțile țării ca să muncească în mine, aceștia umblau pe aici și se întâmplau o mulțime de nenorociri. Urcau pe Muntele Rău și nu se mai întorceau. Îi găseau cu mințile pierdute, rătăcind în păduri, ori nu-i mai găseau de loc. Unul dintre localnici, Bolea îl chema, s-a hotărât să stea aici și să-i împiedice pe străinii aceia să treacă mai sus. Până la pârâul Bolii, poate să urce fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lovitură de imagine, onoarea îi fusese terfelită, iar în lumea în care se învârtea el acum, asta nu putea să rămână așa. Vestea că suferise un asemenea afront urma să se răspândească cu viteza luminii printre traficanți și, odată prestigiul pierdut, se deschidea o adevărată cutie a Pandorei. Oricărui tâlhar prăpădit îi putea trece prin minte să-l atace ca să-i sufle afacerea știind că nu va păți nimic după aceasta. Nu, acest lucru nu avea voie să se întâmple, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceva ca acest lucru să nu se întâmple. Se întoarse și îi puse din nou mâna pe umăr: Nu stai aici mai mult de două ceasuri, rosti el. Dacă n-am revenit până atunci, te întorci acasă! Cu aceeași privire pierdută, Pop înclină din cap ascultător, rămânând mai departe tăcut. Cristian era mulțumit, mai verificase o însușire a toiagului. Până acum, nu se folosise niciodată de ea. Își amintea de întâmplările de demult, atunci când Ileana și Calistrat încercau să-l determine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șeful? Situația era deosebit de gravă însă el nu părea să își dea seama de acest lucru. Liniștește-te! rosti Vlad cu glas ferm. Ia o cafeluță, aprinde-ți o țigară și hai să judecăm lucrurile la rece! Nu-i totul pierdut, dimpotrivă, cred că putem să ne folosim de această situație și să întoarcem totul în favoarea noastră. Hotărât lucru, Vlad era în stare de șoc, se gândi Godunov. Grozăvia la care asistase îl afectase profund iar acum nu își mai dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unitate de infanterie staționată la Maribor; numele ofițerilor și subofițerilor cu gradele lor, totul era notat, ca și numele camarazilor din dormitorul lui, calitatea hranei de la cantina militară, vătămătura de la genunchi, după un mărșăluit noaptea, carcera făcută pentru o mănușă pierdută, numele cafenelei unde a chefuit cînd se afla detașat la Požarevac. La prima vedere totul e banal, ca orice stagiu și orice detașare, numai că acel Požarevac sau cele șapte luni În cazarmă, din perspectiva realizatorilor Enciclopediei, reprezintă un eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
chiar iadul, unde ajunsese trupul pentru a fi ars și sfîrtecat, poate rugăciunea lui, cîntarea-i pioasă, lumina aceea și purtatul pe umeri, pe aripile Îngerilor, or fi ultime ispite ale sufletului păcătos, tocmai ca sufletul să-și amintească de paradisul pierdut, de grădinile raiului și de minunățiile raiului, de care el nu era vrednic, poate de aceea Domnul Îl purta pe aripile Îngerilor peste acele grădini, tocmai ca sufletul să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămîii și adierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
căile de comunicație. în satul Lunca, datorită instabilității solului îmbibat de apa ploilor, s-a produs o alunecare de teren în 23 martie 1970, cu urmări nu numai asupra solului, ci și a oamenilor, rămași fără locuințe și cu avutul pierdut. Fenomenul a fost descris cu lux de amănunte de Toader Gh. Miron Boca, care dă și tabelul cu numele celor cu casele distruse. Ca urmare a alunecărilor de teren, vatra satului Lunca s-a mutat spre sud. Pe dealul Runcului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care știa carte: Pisarul satului, Ion Dumitru Corniță, lasă mărturie despre bejenarii veniți din Bucovina, așa cum a aflat de la conducătorul bejenarilor, Petru Furcaru, și de la oamenii mai în vârstă din ceata bejenarilor. însemnările lui Ion Ciuchi s-au pierdut și pierdute ar fi rămas dacă n-ar fi fost copiate cu alfabetul latin de învățătorul Gheorghe Iacobeanu care a încercat s facă o monografie a satului, rămasă în manuscris. De asemenea, textul lui Ion Ciuchi a fost folosit de învățătorii de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-l cunoască și de a cărui existență afla datorită ultimelor cuvinte rostite de mama sa pe patul de moarte. Povestea acelei căutări se transforma Într-o odisee fantasmagorică În care protagonistul lupta ca să-și recupereze o copilărie și o tinerețe pierdute și În care, Încetul cu Încetul, descopeream umbra unei iubiri blestemate a cărei amintire avea să-l urmărească pînă la capătul zilelor lui. Pe măsură ce avansam, structura povestirii a Început să-mi amintească de una din acele păpuși rusești care conțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scurt, criticii Își vărsaseră tot năduful și Îi recomandaseră Începătorului Carax să nu-și părăsească slujba de pianist, Întrucît În literatură era limpede că nu avea să nimerească nota. Monsieur Roquefort, căruia i se Înmuia inima și buzunarul dinaintea cauzelor pierdute, s-a decis să investească o jumătate de franc și a luat cu el romanul numitului Carax, dimpreună cu o ediție aleasă a marelui maestru, al cărui moștenitor se simțea la drept vorbind, Gustave Flaubert. Trenul spre Lyon era ticsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
După toate indiciile, americanii au să ne invadeze Într-o zi, cînd nimeni nu se va gîndi, iar lui Franco au să-i fută un post de lăbăreală În Melilla. Iar eu am să-mi recuperez slujba, reputația și onoarea pierdută. — Cu ce vă Îndeletniceați dumneavoastră? — Serviciul de inteligență. Spionaj de Înalt nivel, spuse Fermín Romero de Torres. Vă voi spune doar că eu eram omul lui Maciá la Havana. Am Încuviințat. Încă un nebun. Noaptea barceloneză Îi colecta cu toptanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lungul anilor, Între ei se Înfiripase o oarecare prietenie. Se numea Nuria și mi se pare că ea era singura persoană din editură, și probabil din Întreaga Barcelonă, care citea romanele lui Carax. Nuria suferă de o slăbiciune pentru cauzele pierdute. De mică aduna animăluțe de pe stradă și le aducea acasă. Cu timpul, a Început să adopte romancieri blestemați, poate pentru că taică-su Încercase să devină romancier și nu izbutise niciodată. — Se pare că o cunoașteți foarte bine. Isaac Își vîntură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
piața va impune crearea de servicii de ordine, armate, sisteme judiciare private, corpuri de mercenari și arbitri. Orice timp consacrat unei alte activități în afara consumului - sau pentru acumularea de produse destinate unui alt fel de consum- va fi considerat timp pierdut; se va ajunge la desființarea sediilor sociale, uzinelor și atelierelor, pentru ca oamenii să poată consuma la ei acasă lucrând, jucându-se, informându-se, învățând și având grijă de ei; vârsta-limită a pensionării va dispărea; mijloacele de transport vor deveni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
din Pakistan până în Indonezia. De altfel, acolo vor ființa foarte multe școli religioase extremiste. Pe de altă parte, numeroase culturi naționale vor utiliza religia pentru a se apăra și, așa cum fac astăzi tibetanii, pentru a-și redobândi o identitate națională pierdută. în sfârșit, diverse secte cu origini difuze - cum ar fi cea fondată de Moon în Coreea, Falun Gong din China sau Biserica Scientologică din Statele Unite - se vor dezvolta grație vidului spiritual și moral creat de hiperimperiu. Falun Gong îal cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
că soarta lui, după ce aproape atinsese soarele, avea să fie aceea de a se îneca în mod nefericit în helespont, dar o altă idee, bruscă precum fulgerul care luminează noaptea, îl făcu să se ridice din nou. Nu era totul pierdut. Dădu ordin să se întoarcă la baze agenții repartizați la munca de teren, îi concedie fără menajamente pe cei angajați pe termen, trase un perdaf celor din poliția secretă aflați în cadru și se apucă de treabă. Era clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sunt decât adversarii noștri, să nu se transforme în inamici ai patriei. Dumnezeu să vă însoțească și să vă călăuzească în misiunea dumneavoastră sfântă pentru ca soarele concordiei să lumineze din nou conștiințele și pacea să restituie conviețuirii concetățenilor noștri armonia pierdută. La aceeași oră la care prim-ministrul apărea la televiziune anunțând stabilirea stării de asediu, invocând rațiuni de siguranță națională rezultate din instabilitatea politică și socială survenită, consecință, la rândul ei, a acțiunii unor grupuri subversive organizate care, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
transcris, tremurul vocii, mâhnirea din gesturi, apa ocazională a unei lacrimi abia reținute, Vă vorbesc cu inima deschisă, vă vorbesc zdrobit de durerea unei îndepărtări de neînțeles, ca un tată abandonat de fiii săi pe care i-a iubit atât, pierduți, dezorientați, și ei și eu, în fața producerii unor evenimente insolite care au sfâșiat sublima armonie familială. Și să nu spuneți că am fost noi, că am fost eu însumi, că au fost guvernul națiunii sau deputații aleși cei care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sau resentimente ale unui imbecil, Cred că aveți dreptate, am luat prea în serios un șir de prostii și v-am făcut să pierdeți timpul, cerându-vă să veniți să vorbiți cu mine, N-are importanță, domnule președinte, timpul meu pierdut, dacă vreți să-l numiți așa, a fost mai mult decât compensat de faptul că ne-am pus de acord, Îmi face multă plăcere s-o recunosc și vă mulțumesc, Vă las cu treburile dumneavoastră și mă întorc la ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]