5,084 matches
-
și mulțimea se împrăștie, lăsând în urmă focul să ardă singur. Polițaii mai rămân câteva minute, lovind cenușa cu piciorul, privind clădirile înalte, șubrede, de lemn. Apoi, pleacă. Lucrurile se liniștesc. Poate că seara va trece fără incidente. Bobby se plictisește să stea la fereastră. Simte nevoia de aer, de spațiu ca să gândească, așa că îmbracă o jachetă subțire, își înnoadă o cravată la gât și iese la plimbare. Imediat ce ajunge afară, simte diferența. Lumea se zgâiește la el și o dată sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îi este asigurată, este un arc perfect. Dar tocmai atunci, într-o după-amiază, bate un individ la ușă. — Salut, Bridgeman. Am un mesaj pentru tine. Jonathan, conștient că este unul dintre elevii mari, lasă jos cartea și oftează teribil de plictisit. — Despre ce este vorba? — Dirigintele m-a trimis să-ți spun că ți-a sosit o mătușă, sora bunicii tale. Jonathan reacționează de parcă n-ar fi înțeles. — Ce mătușă? — Sora bunicii tale, Bridgeman. Scuză-mă, am greșit ceva? Gertler zumzăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o asemenea făptură și tu o cunoști. Ei, cunosc multă lume. Oricum, ești abia la început. Caută să nu faci gafe. —Ce-am spus? Levine ridică din umeri. —Este foarte sensibilă în privința numelui. Toată lumea pune întrebări în legătură cu numele ei. O plictisește teribil. Este un nume ciudat. —Mda. E vina tatălui ei. Profesor antropolog. Cam nebun. Și numele ei este o dovadă. —Ce înseamnă? —Astarte? Ceva antic, cu semnificații antropologice. De ce nu cauți tu semnificația? Pagină separată Astarte: zeitate semitică. Zeița feniciană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nimic lui Star, abia a privit-o. Încurajat brusc se lansează într-o serie de relatări despre prietenii de facultate. Se concentrează pe ceva amuzant sau fermecător copindu-i obiceiul de a folosi doar prenumele, încercând să evite subiectele care ar plictisi-o. Îi merge o vreme, dar numele rostite de el nu par să aibă aceeași greutate ca atunci când le rotește ea. Ea începe curând să se joace cu colierul, să se uite melancolic la paharul gol. O femeie impozantă vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
feribot, Gittens discută cu profesorul Chapel, retezându-i deliberat orice încercare de implicare. Când ajung la Calais, este deja clar pentru Jonathan, că-l consideră inferior, un fel de ordonanță a profesorului și nu coleg. În port, oficialii francezi cam plictisiți abia le verifică documentele, lăsându-i să treacă prin vamă spre gara de unde iau expresul de Paris. Își găsesc vagonul prin norii de aburi și abia se așază; se și aude fluieratul locomotivei. Curând, câmpurile rămân în urmă, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
picioare superbe, un zâmbet tot mai fascinant. Am dat peste o poză adorabilă în care mătușa mea, pe la vreo cinci spre zece ani, făcea echilibristică pe bicicletă. — Văd că aveai o dexteritate de acrobat, am remarcat entuziasmată. — Da, nu mă plictiseam niciodată. Când eram la țară, îmi călăream iapa pe câmpiile domeniului, făceam sute de tururi cu bicicleta pretutindeni. Asta nu însemna că eram lipsită de preocupări intelectuale. Aveam șapte ani când deja înmuiam o pană răsucită într-un mic vas
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Te chem să vii, Deschide iute poarta, O infidelă te invită. Aici ne despărțim și visul meu ia sfârșit Fiindcă norocul, fără milă, m-a trădat. Tristă, cu sufletul greu, Îmi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
bine-venit decât o sacoșă cu cinci kilograme de roșii! — Te distrai în Argentina? — Orașul Buenos Aires e formidabil, dar viața de acolo nu era pe gustul meu, era prea mondenă, singurele distracții erau jocurile de cărți, iar în vizite conversațiile mă plictiseau la culme. Era o viață monotonă, fără cultura efervescentă de la Paris. Noroc că mă împrietenisem cu Gloria Alcorta, scriitoare și sculptoriță de mare talent, care avea o fermă cu cai, ți-am povestit despre ea. — Ai pictat ceva în Argentina
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
surprins, pe urmă indignat de intervenția mea, dar mai bine e să fii prevăzător. Îi trecea repede supărarea? — Numaidecât. Era un om așa de vesel, că puteai să râzi cu el de dimineața până seara. Cu el nu m-am plictisit nici o secundă. Apoi mă electriza căldura cu care eram primiți pretutindeni. Nu știu dacă voioșia, exuberanța veneau din preaplinul sufletelor noastre sau iradiau din prietenia pe care ne-o ofereau spontan ceilalți. Am văzut în filmul lui Miky cum le
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
chicotit. — Hai să revenim la chestionar, mă zori Ioana. — Care sunt pictorii tăi preferați? — Leonardo, Piero della Francesca, Rafael, Monet, Klee, Bissière. Mai sunt multe întrebări? — Destule. De ce? m-am mirat. — Pentru că viața este scurtă, nu avem dreptul să ne plictisim, replică Ioana. — O să sar peste câteva. În ce țară ai vrea să trăiești? — Într-o țară unde ura și invidia să nu existe. Dar tu? Într-o Românie vindecată de rău. Apoi am conti nuat: Ce detești cel mai mult
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
animăluțe din aur care poartă noroc: lilieci, dragoni cu patru picioare și chee-lin - un animal pe jumătate leu, pe jumătate căprioară, simbol al magiei. Împăratul Hsien Feng nu pare interesat să ne cunoască. Se mișcă în jilț ca și cum ar fi plictisit. Se apleacă spre stânga și apoi spre dreapta. Din când în când aruncă o privire fugară spre cele două tăvi plasate între el și mama sa. Una e făcută din argint, iar cealaltă din aur. Pe tava din argint se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sale se deschid precum mâinile unor dansatori ce țin lumina soarelui de dimineață în palmele lor. Nimeni nu a mai văzut această varietate în altă parte decât în grădina mea. Toamna târziu, plantele îmi ajung până la umăr, și nu mă plictisesc niciodată să le privesc. Când nu pot dormi noaptea, îmi vizitez grădina, unde merg să ascult sunetele copilăriei mele. Aud cum vorbesc peștii în apă. Ador să hoinăresc printre tufe, mângâind cu mâinile frunzele și florile. Îmi place la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de la eunucul-șef Shim? Au trecut șapte săptămâni de când am intrat în Palatul Frumuseții Esențiale. Nu mă mai uit la acoperișurile smălțuite în galben. Strălucirea lor s-a ofilit în ochii mei. Sarcina de a-mi alege rochiile dimineața mă plictisește până la lacrimi. Îmi dau seama încă din zori că o să mă gătesc doar ca să nu mă vadă nimeni. Nici măcar eunucii și doamnele de onoare nu vor fi aici ca să fie martori la perfecțiunea frumuseții mele. Au fost instruiți să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să apară. Și nici nu mă vizitează nimeni. Tăcerea din palatul meu devine din ce în ce mai apăsătoare. Când Zăpada vine la mine în brațe sunt mișcată până la lacrimi. Pe parcursul zilei hrănesc pisica, îi fac baie și mă joc cu ea până mă plictisesc. Citesc cărți și copiez alte poeme din vechime. De asemenea, mă apuc de pictat. Picturile reflectă starea mea de spirit. Au întotdeauna un singur copac în peisaj sau o singură floare pe o imensă întindere de zăpadă. În sfârșit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trăiască mulți, mulți ani și fie să aveți urmași cu sutele! recit eu ceea ce am fost instruită să spun. Încă un papagal! Se întoarce și își freacă fața cu ambele mâini. Papagali antrenați toți de aceiași eunuci... Voi toate mă plictisiți de moarte. — Majestatea Voastră... — Să nu îndrăznești să vii lângă mine! Ce să fac? Șansa mea s-a risipit înainte de a putea începe. Îmi dau lacrimile. Mi-e teamă să mă mișc. Bărbatul de lângă mine e absorbit de proprile-i gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
el. Ești pregătită? — Pregătită... pentru ce, Majestatea Voastră? — Nu mă dezgusta. Ridică-ți fundul. Nu asta urmărești, sămânța mea? Ce se așteaptă Majestatea Sa să spun? — Spune-ți replicile. — Replici? Ce replici? Am... am uitat replicile. Nu vreti să fiți plictisit cu ceva ce ați mai auzit spunându-se de sute de ori. — De dragul strămoșilor mei, taci! Hsien Feng se trage deoparte. Îl privesc și îl găsesc atrăgător în goliciunea sa. Aș face bine să mă bucur de asta, mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Încerc din răsputeri să nu am nici un fel de așteptări. Însă în adâncul meu îmi doresc să păstrez ceea ce am făcut să încolțească. Când împăratul Hsien Feng mă părăsește pentru alte treburi, mi se face imediat dor de el. Mă plictisesc ușor și sunt nerăbădătoare să se întoarcă. Când mă plimb prin grădină, nu mă pot gândi la nimic altceva, decât la ceea ce s-a întâmplat cu o noapte în urmă. Mă hrănesc cu amănunte din timpul pe care îl petrecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Feng în a spune ceea ce nu vrea cu adevărat să spună. Trec câteva ore, și așteptarea continuă. În curte se servește masa. Sute de oameni stau pe vine, luând orez din castroane și holbându-se în gol. Tung Chih e plictisit și nervos. Știu că a făcut tot ce a putut ca să fie ascultător, însă până la urmă se satură. Când îi spun că trebuie să stea, își iese din fire și lovește castroanele din mâinile oamenilor. Îl înșfac de guler și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
despre norocul nostru în triumful asupra lui Su Shun. Voiam să discut despre sarcinile care ne stăteau în față, despre situația neliniștitoare a răsculaților din Taiping și despre tratatele și negocierile cu puterile străine, dar prințul Ch’un s-a plictisit și a început să caște. Yung Lu și cu mine stăteam față în față. L-am privit cum a băut cinci boluri de vin. Chipul i se înroșise, dar tot nu vorbea cu mine. — Yung Lu este un bărbat atrăgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
curiozitate), întreținută cu atâta trudă și prudență de artist în cursul vieții sale, dar pe care moartea îl împiedică să mai poată interveni. Toată viața somnul său a fost populat de obsesii și neliniști ca nu cumva operele lui să plictisească, interesul pentru rodul imaginației și simțirii lui să înceteze, obstacole imprevizibile să apară în calea lecturii cărților sale. Ei bine, ceea ce a reușit el, strică alții. Opera de artă poate plictisi. Ascultați o emisiune, să zicem, despre Rebreanu. Coșbuc cică
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
obsesii și neliniști ca nu cumva operele lui să plictisească, interesul pentru rodul imaginației și simțirii lui să înceteze, obstacole imprevizibile să apară în calea lecturii cărților sale. Ei bine, ceea ce a reușit el, strică alții. Opera de artă poate plictisi. Ascultați o emisiune, să zicem, despre Rebreanu. Coșbuc cică i-ar fi spus: muncă, răbdate și încredere. Dacă nu ai astea, n-ai făcut nimic! Și apoi: un sfert de talent, trei sferturi muncă, dacă n-ai astea, iar n-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dintre ei, mai puțin ambițioși, au început să declare că n-au ei timp să scrie, că i-ar vîrî în buzunar pe toți acești scriitori ale căror nume apar mereu prin reviste și ziare de au ajuns să-i plictisească. Pe urmă manuscrisul lui Ion... care era să se piardă... Și cum se ajunge apoi la întrebarea: pe cine parafrazează Rebreanu în scena în care vechiul prim-ministru și noul prim-ministru se sărută în parlament în romanul Răscoala * Pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
rărnînea în mintea lui nici un pic de loc ca să-i mai placă și de noi și al doilea, avea mania să ne arate pe hartă locurile pe unde se petreceau evenimentele istorice, amestecând deci istoria cu geografia, lucru care ne plictisea pentru că geografia o învățam cu alt profesor. Cel de matematică era un îngîmfat și pe deasupra de o solemnitate deplasată, de parca ai fi zis că a intrat într-o biserică. Și lui îi plăcea prea mult materia. Ne vorbea mereu cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
scriitor înzestrat cu talent literar care n-are nimic de spus și care face cuvinte pe toate temele date, cu predilecție însă pentru natură și dragoste. Firește că el spoiește cu cuvinte și restul realității, dar asta o face cam plictisit și cu o dispoziție evidentă, pe care nu și-o ascunde, că îi displace această îndeletnicire de a face "analiză", sau alte mofturi de același gen, cu atât mai mult cu cât asta îl silește să constate că oamenii sânt
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]