2,965 matches
-
V. Relațiile dintre goți, purtători ai culturii Sântana de Mureș-Cerneahov și populația daco-romană (vezi mai sus) sunt puțin cunoscute. Goții au avut rolul politic dominant asupra populației daco-romane, în schimburile dintre alogeni și autohtoni a existat și o reciprocitate (ceramică, podoabe) și complementa ritate.3 Gepizii-după prăbușirea puterii politice și militare a hunilor, în urma bătăliei de la Nedao (454), s-au extins treptat spre Câmpia Tisei și s-au așezat statornic, spre sfârșitul secolului al V-lea, în vestul Banatului, Crișana și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Câmpia Tisei și s-au așezat statornic, spre sfârșitul secolului al V-lea, în vestul Banatului, Crișana și Transilvania de nord și centrală. Aici s-au descoperit așezări, cimitire de înhumație (la Morești, Noșlac, Bratei), morminte și tezaure (Someșeni, Apahida), podoabe de aur și argint, unele cu semnul crucii și alte elemente de civilizație specifică. Urmele lăsate de gepizi (vezi mai jos) lipsesc în sudul și estul Transilvaniei, în Oltenia și estul Banatului. Împrumuturile și influențele reciproce între populația romanică (autohtonă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pământ). Practicile funerare sarmatice erau de o mare diversitate. Inventarul mormintelor sarmatice era diferit pentru bărbați și femei, la primii se aflau arme, săbii și pumnale, vârfuri de săgeți, piese de harnașament, iar la femei, accesorii vestimentare și obiecte de podoabă. Istoria sarmaților din teritoriile dacice de la est și sud-est de Carpați (Basarabia și Muntenia) s-a schimbat odată cu migrația goților în regiunile de la nordul Mării Negre și Dunării de Jos. În scurt timp, în secolul al III-lea, ei au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romană și extracarpatică -descoperirile arheologice dobândesc o importanță aparte. Însă este dificil de stabilit componenta etnică a descoperirilor, a purtătorilor culturii (civilizației) respective. Civilizația hunică poate fi cunoscută exclusiv pe baza cercetării mormintelor acesteiahunii practicau inhumația, iar bunurile, armele și podoabele erau arse și se înmormântau separat. Elementele de civilizație (cultură materială) aduse de huni din Asia sunt puține, arcul hunic din plăci de os, săgeți de fier, sabia dreaptă, cazane pentru sacrificii, numeroase obiecte de podoabă din aur, din care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar bunurile, armele și podoabele erau arse și se înmormântau separat. Elementele de civilizație (cultură materială) aduse de huni din Asia sunt puține, arcul hunic din plăci de os, săgeți de fier, sabia dreaptă, cazane pentru sacrificii, numeroase obiecte de podoabă din aur, din care unele primite sub formă de tribut sau subsidii. Piesele somptuoase descoperite ilustrează puterea și bogăția aristocrației militare hunice. Pe teritoriul Daciei s-a descoperit doar un singur mormânt hunic sigur, însă se cunosc descoperiri hunice din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
României și Ungariei, ca și necropolele descoperite sunt dovezi în acest sens. Nu mai este însă o lume pur germanică, ca înainte de 567, deși s-au păstrat elemente tradiționale de civilizație, credința creștină și legăturile cu Imperiul, monede, obiecte de podoabă și arme, ci o lume gepidă contaminată de influențe nomade. Care a fost soarta gepizilor, după 567? După înfrângerea lor, nepotul regelui se refugiază cu tezaurul tribului, împreună cu episcopul arian, la Constantinopol. Un număr mic de familii gepide îi însoțesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în multe locuințe. Așezarea nu era fortificată în secolul al VI-lea, ci ulterior, fiind întărită cu șanțuri și valuri de pământ, iar locuitorii erau agricultori și crescători de vite. Din inventarul cimitirelor descoperite, remarcăm vestimentația, arme, unelte, obiecte de podoabă la femei, produse ceramice și cruci. În cimitirul de la Bandul de Câmpie, într-un mormânt, s-au aflat unelte de argintar-autorii lor erau meșteri locali. Alte descoperiri din perioada stăpânirii gepizilor în Dacia (454-567) s-au făcut la Cipău, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
importante sunt mormintele de la Șpălnaca (jud. Alba), unde s-au aflat morminte de războinici avari, înmormântați împreună cu caii lor, o monedă de aur de la împăratul Justin (565-578). Din prima jumătate a secolului al VII-lea s-au descoperit tipare pentru podoabe la Dumbrăveni (jud. Sibiu) și Corund (jud. Harghita), tezaurul monetar de la Firtuș (jud. Harghita) și Vădaș (jud. Mureș), ce conțin monede din vremea împăratului Heraclie (610-641). Aceste descoperiri nu pot fi atribuite cert avarilor, dar ei dominau regiunea în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ceramică lucrată la roată, de factură provincial-romană, care se generalizează în detrimentul celei de proveniență slavă sau avară, din ce în ce mai rară, dispărând apoi cu totul încă din secolele VIII-IX. În acest proces, elementele slave, ce se mai conservaseră în unele domenii (unelte, podoabe), se pierd treptat apoi dispar, ca o consecință a asimilării lor etno-culturale. Mai puțin afectate de schimbările politice și demografice, regiunile nord-dunărene aflate la sud și est de Carpați au cunoscut, în aceste secole, o perioadă de liniște și prosperitate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sare de la Ocna Dejului, Sic, Cojocna, Uioara, Turda, Ocnele Mari (Vâlcea), Slănic (Moldova) sunt o dovadă că acestea erau folosite (active). Așezări numeroase se aflau și pe văile bogate în nisipuri aurifere, de unde (cernut) se obținea aurul pentru obiecte de podoabă. Se pare că zonele din Transilvania bogate în aur și argint, aramă, plumb erau exploatate (active), în secolele VII-X, s-au descoperit tipare pentru turnat obiecte de metal în așezări și cimitire, dovadă a existenței unor ateliere, a unor meșteri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și creștini-românii, nici una din populațiile migratoare (alogene) sau nomade nu s-au ocupat cu mineritul. Numai populația locală, autohtonă, care cunoștea de secole locurile de exploatare a minereurilor și tehnica de prelucrare a metalelor, putea să producă unelte, arme și podoabe. Meșteșugurile erau practicate, în această perioadă, pe meleagurile noastre. Pe primul plan, se afla prelucrarea metalelor, în special a fierului, metalul cel mai însemnat pentru societatea medievală. Din acest metal erau făurite uneltele agricole, armele, piesele de harnașament, obiectele de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romanică) de la Dunăre și Carpați era antrenată cu produsele sale în relațiile de schimb-grânele, animalele, pieile, mierea și ceara făceau obiectul comerțului din această zonă. Din afară pătrundea în nordul Dunării o serie de produse (mărfuri) bizantine: ceramică superioară (amfore), podoabe de aur și argint, țesături fine, arme, obiecte bisericești. În secolul al X-lea, pe artera economică a Dunării de Jos circulau mărfuri renumite. Circulația monedei bizantine acoperea o arie largă, Dobrogea, linia Dunării, Banat, sudul Moldovei, Transilvania. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unde predominau locuințele de suprafață, dar numărul lor e mai redus față de bordeie. Locuințe, precum cea de la Udești (jud. Suceava), care data din secolul al VII-lea, au inventar bogat: cuptoare de tradiție daco-romană, ceramică, unelte din metal, obiecte de podoabă. Locuințele de suprafață mai numeroase s-au aflat în așezările de la Spinoasa și Hlincea (jud. Iași), Vădeni (jud. Vaslui), Șirna (jud. Prahova), Dăbâca (jud. Cluj), Biharea (jud. Bihor), Seliște-Orhei (Basarabia), Kodân și Hliboca, (nord Bucovina). Aceste realități arată că societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Procopius specifică că "sclavinii își au sălașurile dincolo de Dunăre, nu departe de țărm".4 Dar precizări importante în legătură cu prezența reală a slavilor în regiunile carpato-dunărene au adus cercetările arheologice. Vestigiile slave arhaice, alcătuite din ceramică, unelte, obiecte de îmbrăcăminte și podoabă au putut fi separate de cele autohtone-de cele mai multe ori fiind descoperite împreună. Repartiția geografică a vestigiilor slave arhaice arată (indică) faptul că din regiunile Niprului superior și mijlociu, al râurilor Pripet și Bug, traversând cursurile Nistrului, Prutului și Siretului, dinspre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei sub formă de bordeie parțial adâncite în pământ sau construite la suprafață sub formă de colibe. Locuințele slave erau simple, destinate unei folosiri de scurtă durată. În interiorul lor au fost descoperite fragmente ceramice, unelte și piese vestimentare și de podoabă. Uneltele sunt, în general, rare, modeste, fiind destinate agriculturii, creșterii vitelor și meșteșugurilor casnice. Agricultura (la slavi) era puțin dezvoltată, principala unealtă era plugul de lemn cu brăzdar de fier, cu o rentabilitate scăzută față de plugul de tip roman, folosit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aflat și săgeți de fier cu trei muchii de tip "avar", apoi râșnițe de mână, ustensile de lut pentru tors, obiecte de îmbrăcăminte (vestimentare), rare, catarame de fier, verigi de cingătoare, fibule de bronz. S-au descoperit și obiecte de podoabă, pandantive, de metal sau os, aplice, mărgele, cercei și inele din metal. Obiectele de podoabă descoperite nu sunt creații slave, ci piese de import originare din mediile germanice sau romanice. Ritul și ritualul de înmormântare la slavi-în acest sens o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ustensile de lut pentru tors, obiecte de îmbrăcăminte (vestimentare), rare, catarame de fier, verigi de cingătoare, fibule de bronz. S-au descoperit și obiecte de podoabă, pandantive, de metal sau os, aplice, mărgele, cercei și inele din metal. Obiectele de podoabă descoperite nu sunt creații slave, ci piese de import originare din mediile germanice sau romanice. Ritul și ritualul de înmormântare la slavi-în acest sens o mare importanță o are marele cimitir cu peste 1000 de morminte de la Sărata-Monteoru (jud. Buzău
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În ceea ce privește meșteșugurile, fierul era prelucrat în ateliere de fierărie descoperite la Bucov-Prahova, Bârlogu-Argeș, Garvăn-Tulcea, Lozna-Botoșani, Dăbâca-Cluj, Vladimirescu-Arad, Biharea-Bihor, Comana de Jos-Brașov. S-au aflat obiecte de prelucrare a fierului precum nicovale, ciocane, clești, cârlige. Era prelucrat argintul pentru obiecte de podoabă: brățări, inele, coliere. Lemnul și piatra erau utilizate la construcția fortificațiilor și bisericilor, au fost supuse prelucrării osul și cornul din care se obțineau piepteni, străpungătoare, cârlige. Alte meșteșuguri erau: torsul, țesutul, cojocăritul, cusutul, prelucrarea țesăturilor, a blănurilor și a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din jurul Anului 1000, predomina moneda de bronz, măruntă, dar și cea de argint, precum la Tichilești (jud. Brăila) și Xolma-Adamclisi (jud. Constanța). Un tezaur aflat la Răducăneni (jud. Iași), cuprinde monede de argint ale califilor arabi (757-809) și obiecte de podoabă. După mijlocul secolului al IX-lea, moneda bizantină accede mai lesne (frecvent) la Dunărea de Jos s-au făcut descoperiri numeroase cu monede de bronz ale împăratului Leon VI, monede legate de prezența flotei militare bizantine la gurile Dunării. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
așezări rurale ce alcătuiau un complex teritorial de obști-de pildă, la Dăbâca, Moldovenești, Cluj-Mănăștur, Bucov, Slon, Fundu Herții, Dersca. Suprafața acestor localități (fortificații): la Dăbâca era de 16 m2, dar la Mircea Vodă erau adevărate "palate", unde s-au aflat podoabe, bijuterii, monede, ceramică, arme. Prezența acestor obiecte indică faptul că fortificațiile, însoțite de locuințe bogate, aparțineau acelor fruntași (căpetenii de obști), unei categorii sociale suprapuse, față de care locuitorii satelor din jur se aflau în raporturi de dependență. Fortificația era un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvaniei, în secolele XI-XII. În aceste "urbs" medievale pulsa o vie activitate economică, meșteșugurile și negoțul înfloreau. În ceea ce privește dezvoltarea meșteșugurilor, la Păcuiul lui Soare și Dinogetia-Garvăn existau ateliere de fierărie, olărie, prelucrarea lemnulu, a osului, iar la Capidava, obiecte de podoabă: cercei, inele, aplice. La Păcuiul lui Soare, schimbul de mărfuri era intens-între nordul și sudul Dobrogei se practica un negoț activ. Comerțul extern era la fel de vioi-produsele descoperite la Dunărea de Jos erau aduse din centre ale Europei, precum Scandinavia, Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Skylitzes. Lui i-a urmat la conducerea themei dobrogene Simeon, cel care îl înștiința pe toparhul (căpetenia locală) de la Dinogetia-Garvăn. La Capidava și Dinogetia, la începutul secolului al XI-lea, erau, cf. descoperirilor arheologice, locuințe numeroase, ceramică și obiecte de podoabă, ceea ce arată că cele două orașe de frontieră aveau o mare importanță economică, militară și administrativă. De pildă, la Dinogetia, au fost descoperite 120 de monede de aur, cu efigiile împăraților Vasile II și Constantin VIII. Populația numeroasă aflată în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de localnici, căci, în zonele de câmpie precum cele din preajma Dunării expuse raidurilor migratorilor, își ducea traiul populația autohtonă. S-au aflat urme de incendiu și distrugere la Garvăn-Dinogetia, datate după 1160, unde au fost îngropate tezaure și obiecte de podoabă, ca și la Păcuiul lui Soare, toate acestea legate de invazia uzilor aici. Aceste urme sunt o dovadă că uzii au pătruns în Paristrion (Dobrogea) prin Bugeac (sudul Basarabiei). Informațiile contra dictorii din izvoare nu permit stabilirea exactă a datei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acest sens, dar se presupune că erau dări din produsele vegetale și animale. Relațiile autohtoni-alogeni (migratori) n-au fost mereu războinice, erau și legături comerciale între ei. Nomazii erau mai curând păstori, dar ei practicau și activități meșteșugărești, confecționau arme, podoabe, echipament de luptă. Deși neamurile turce au locuit o perioadă îndelungată în regiunile extra-carpatice, acestea viețuiau separat de români, deosebirile radicale de sistem economic și social, ca și cele etnice și religioase, au împiedicat asimilarea și chiar apropierea între autohtoni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apanaj exclusiv al prințului, marcat, cum am spus, de concepte și habitudini feudale, care continuă, de regulă, cu aceleași instrumente, vechi direcții în relațiile internaționale, direcții pretins naturale, inexorabile, încât influența noului orizont ideatic al epocii rămâne, în fond, o podoabă a spiritului cultivată în saloane sau în exercițiul epistolar, timid tradus în viață pe plan intern și ignorat de practica raporturilor internaționale, în ciuda recunoașterii etniilor „antice” sub influența umanismului și iluminismului (Dacia romană, în cazul românilor). Oamenii de stat ignorau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]