7,468 matches
-
amurguri, vise și stele-ngândurate Mi-ai dăruit tu mie... mă regăsesc în toate. Am acostat o clipă la țărmul slovei tale. E ușa încuiată, dar am găsit o cale. În fuga-mi clandestină, cu roua în cuvinte Îți mulțumesc, poete, prin slova mea fierbinte. ALERGARE Alerg în sus, alerg în jos, Alerg prin tot ce e frumos. Printre ninsori sau flori de mai, Alerg prin colțul meu de Rai. Acolo, unde toate-mi sunt “Precum în Cer și pe pământ
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
ochi de apă,/ Mai visez un cer albastru și o lume să mă-ncapă...”( Trestie gânditoare), simte mai acut această chemare căreia încearcă să-i răspundă. Natură poetică prin excelență, receptivă la romantismul care i se potrivește universului său interior, poeta se simte bine și sub influențele expresionismului, prin teme și motive predilecte precum: tristețea și neliniștea metafizică, disperarea, absența, neantul, moartea, dezagregarea eului, etc. Câteva caracteristici ale expresionismului din poeziile Domniței Neaga ne amitesc discret de poezia lui Lucian Blaga
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
Nu știi, că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”). Asemenea poetului-filosof, Domnița Neaga, prin bogăția spirituală și gândirea subtilă, răscolește prin mistere și adaugă din propria-i strălucire la “corola de minuni a lumii”. Gustul rafinat al poetei și aplecarea ei pentru metafora rară au dat titlul volumului, “Floare de lotus”, emblematic pentru întreaga sa creație. Floarea de lotus are multe semnificații, dar Domnița l-a ales pe cel mai cunoscut, simbolul spiritualității și al purității, simbol unic
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
sa creație. Floarea de lotus are multe semnificații, dar Domnița l-a ales pe cel mai cunoscut, simbolul spiritualității și al purității, simbol unic și uimitor al naturii, care atinge o perfecțiune pe care cu greu ne-o putem imagina. Poeta a avut în vedere caracteristicile acestei flori de lotus pentru că ele reprezintă o analogie perfectă a condiției umane: chiar și atunci când rădăcinile sale se află în cele mai murdare ape, lotusul dă naștere celei mai frumoase flori din lume, motiv
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
acest “adânc”, se află provizia subtilă a viețuirii sale. Dragostea este singura cale spre a accede în cunoaștere, în aspirația spre Absolut și de aceea, iubirea, cel mai nobil dintre toate sentimentele, este de o frumusețe unică în poemele autoarei. Poeta se revoltă împotriva caracterului contradictoriu al vieții noastre. Această dihotomie o răscolește: “Amintirile, grădina fermecată,/ Sunt strigătul neputinței mele/ De a deveni lumină/ Din lumină adevărată” (Istorie). Ea crede că dragostea are putere nemărginită: “Tot plumbul meu din suflet s-
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
strigătul neputinței mele/ De a deveni lumină/ Din lumină adevărată” (Istorie). Ea crede că dragostea are putere nemărginită: “Tot plumbul meu din suflet s-ar topi,/ De ți-aș simți pe-aripi de vânt chemarea!” (Desfrunzire). Atingerea absolutului este pentru poetă fericirea dată de împlinirea în dragoste, la care nu a ajuns, cu toate eforturile făcute: "Mările tale m-au strivit între ape/ Și m-au aruncat într-o lume nepământeană,/ Am cutreierat pustiuri și zări,/ Având drept călăuză Fata Morgană
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
e ritm/ Sub norii ca tropi prevestitori/ De frumoasă furtună...// Acolo, departe de forfota pământeană/ Și golite de hainele lor/ Maculate,/ Mi-am trimis gândurile,/ Spre a deveni flori de lotus/ Adevărate...(Furtună). Setea de absolut în iubire o trăiește poeta și acum, când se apropie de anii mai târzii ai vieții. O nuntă împărătească, ce i-ar fi scăldat chipul în lumină și i-ar fi învestmântat gândurile în alb, ca o împlinire a idealului iubirii, încă mai este așteptată
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
diametral opuse acelor autori care alungă Absolutul din noi. “Deși aproape, mi-ai rămas departe,/ Cu tot suavul clipelor dintâi,/ Iar în povestea scrisă-n nopți cu lună/ Am vrut să fim dar... n-ai putut să fii!”(Dar neașteptat). Poeta nu obosește așteptând să soarbă măcar din când în când trăiri sfințite în crâmpeie de dumnezeire. Simte că "Vrejul nopții/ Leagă în ochiul meu/ Râuri de lumi/ Bătute în așteptare." (Contemplare), iar “Pentru dorințele noastre imposibile,/ Cineva grijuliu ne-a
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
Vrejul nopții/ Leagă în ochiul meu/ Râuri de lumi/ Bătute în așteptare." (Contemplare), iar “Pentru dorințele noastre imposibile,/ Cineva grijuliu ne-a dat cerul,/ Să putem încolți și rodi/ Și, la nevoie, să recompunem misterul...” ( Suntem). Primăvara o face pe poetă să simtă că renaște spiritual: “Îmi umblă-n trup un zeu fără astâmpăr,/ Mă poartă-n zări suave spre tării,/ Sub pași îmi pune doar covoare roșii,/ Iar sub aripi, celeste herghelii”(Un foc ascuns). În frumoase și profunde versuri
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
să simtă că renaște spiritual: “Îmi umblă-n trup un zeu fără astâmpăr,/ Mă poartă-n zări suave spre tării,/ Sub pași îmi pune doar covoare roșii,/ Iar sub aripi, celeste herghelii”(Un foc ascuns). În frumoase și profunde versuri, poeta ilustrează aspirația spre desăvârșire și împlinire ca om, acea dorință nobilă de a-și păstra verticalitatea. Dar, conștientă fiind că suntem alcătuiți din lumini și umbre, știe că doar sufletul poate rămâne vertical: "De mai multă vreme,/ Iubesc/ Doar lucrurile
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
vie/ Sentimentele aprinse,/ Iar furtuna să o transform/ Într-o nesfârșită liniște/ Interioară...// Și astfel, în casa nebântuită,/ Să aștern curată/ Fila zilei/ De mâine..." (Pagină albă) Fire sensibilă, suavă și delicată ca o floare de lotus, în fața realității agresive, poeta își caută protecție și tămăduire adâncindu-se în consolare: “Și să pornim spre neștiute țărmuri,/ Departe de-astă lume-surogat.../ Frumoși și triști, asemeni unor îngeri,/ Senini și blânzi, ca mieii la tăiat!”(Țărmuri). Scurgerea timpului îi creează o profundă neliniște
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
este înfiorată de „valuri de speranță” și de „doruri pământești”, în timp ce, paradoxal, țintește Înaltul. Poemele sunt precum meteoriții gravitând în jurul planetei mamă - atrași irezistibil de Lumina neîncepută, cea care aprinde tăcerea în mii de steluțe uituce să se mai stingă. Poeta a ales versul clasic și, în cadrul acestuia, specia sonetistică, atât de riguroasă structural, dar cu atât mai inefabilă, un act curajos, într-o vreme când tinerii se lasă învinși de noile structuri apoetice, un fel de bâiguieli confuze, licențioase și
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
pune în valoare în plenitudinea lui, străduindu-se să-și găsească filonul propriu din care extrage pepita prețioasă care-i va aduce recunoașterea și consacrarea. Acest suiș continuu, sisific și perseverent, îi configurează statura morală și spirituală.Tot ce dorește poeta în demersul său este „Să-mi promiți că zborul nu se frânge” (Valuri de credință). Structural, poeta folosește versul endecasilabic, cu rimă 1-4; 2-3, aranjamentul strofelor în forma clasică a sonetului 4-4-3-3, pe care le respectă cu strictețe, iar la
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
prețioasă care-i va aduce recunoașterea și consacrarea. Acest suiș continuu, sisific și perseverent, îi configurează statura morală și spirituală.Tot ce dorește poeta în demersul său este „Să-mi promiți că zborul nu se frânge” (Valuri de credință). Structural, poeta folosește versul endecasilabic, cu rimă 1-4; 2-3, aranjamentul strofelor în forma clasică a sonetului 4-4-3-3, pe care le respectă cu strictețe, iar la ultimele 2 strofe, rima e 1-3-5 și 2-4-6. Una din temele care mereu revine este plecarea, absența
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
mistuie nespus” (A câta oară...) Fiecare om își cântă iubirea în felul său. Uneori, fără cuvinte. Câți oameni, atâtea voci care ilustrează sentimentele în mod sincer, curat. Aici nu încap minciuni, falsuri, mistificări. Se poate lesne constata la această tânără poetă un stil deja format, o siguranță a rostirii, expresivitate, nuanțare, folosirea iscusită și generoasă a mijloacelor de expresie artistică. Versurile curg limpede ca un „râu în lumina care-n suflet sapă” ( Am nevoie de tine). Doar iubind poeta se simte
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
această tânără poetă un stil deja format, o siguranță a rostirii, expresivitate, nuanțare, folosirea iscusită și generoasă a mijloacelor de expresie artistică. Versurile curg limpede ca un „râu în lumina care-n suflet sapă” ( Am nevoie de tine). Doar iubind poeta se simte adânc cufundată în veghea divină. Și ca o contrapondere a liricii feminine, Alexandra Mihalache își revendică un destin androgin, rostind în locul bărbatului cuvinte de iubire în poeme tulburătoare. Ori, sunt mesajele pe care ar dori să le audă
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
o eufonie fără cusur, tonul nostalgic, elegiac, toate la un loc nasc un poem tulburător. Până și termenii sunt eminescieni: cu-al tău amor, își cată putere, răsari în al meu gând, lumea-i trecătoare, ș.a. Între etern și efemer, poeta caută ceva să se agațe, dar nu găsește decât o frunză care zboară-n vânt: „Doar o petală s-a desprins din soare/ Și a căzut pe umedul pământ,/ S-a odihnit și cerul lângă mare// Ca un copil în
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
cerul lângă mare// Ca un copil în leagăn de cuvânt./ Am înțeles că lumea-i trecătoare/ Iar omul zboară ca o frunză-n vânt” (Floare de argint). Orice poveste cu lacrimile ei. Sau orice lacrimă are povestea ei. Ne convinge poeta: „În lacrimi o poveste se ascunde”: „În serile târzii, pe calde unde,/ Un cântec sacru al iubirii mele/ Doinește înălțându-se la stele,/ În lacrimi o poveste se ascunde.// Și noaptea se strecoară prin inele/ Iar cerul în văpăi ne
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
depărtări albastre tot străbate/ Și-n drumul ei a scris eternitate,/ Inimii noastre cerul îi vorbește” (O amintire-n negură răzbate). Calde, luminoase, adeseori strălucitoare, poemele Alexandrei Mihalache induc o stare de liniște și pace interioară, ca o binecuvântare. Pentru poetă, „clipa e o candelă cerească” (Pe brațe de lumină). Autoarea folosește cuvinte specifice elegiilor: alean, făgăduințe, pe veci, cuvântă, aievea, năzuință ș.a. Și, ca să mai diversifice aria tematică, poeta a avut inspirația să scrie și un „Sonet patriei”; Din ochii
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
o stare de liniște și pace interioară, ca o binecuvântare. Pentru poetă, „clipa e o candelă cerească” (Pe brațe de lumină). Autoarea folosește cuvinte specifice elegiilor: alean, făgăduințe, pe veci, cuvântă, aievea, năzuință ș.a. Și, ca să mai diversifice aria tematică, poeta a avut inspirația să scrie și un „Sonet patriei”; Din ochii însetați de biruință/ Căzură două lacrimi peste vreme,/ Aici e vatra dragostei supreme,/ Aici pământul a rodit credință.// Privește către munți și nu te teme,/ Căci patria înseamnă năzuință
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
noastră// Un dor intens prin care respirăm./ Iubirea e a cerului fereastră/ Fără de care noi nu existăm”. O sumă de sonete sunt aniversare sau omagiale, ori pur și simplu ocazionale, dedicate unor autori: Ilarion Boca, Mariana Mihai, artistului Aidan Andon, poetei Georgeta Resteman, maestrului Traian Vasilcău (3 poeme), maestrului Petre Rău, umoristului Mihai Frunză, lui Anatol Covali, cantautorului Traian Chiricuță, poetei Maria Ieva, sau unor colegi de condei internetistic, cu care se intersectează adeseori pe site-uri. „Cuvântul mi-a fost
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
sonete sunt aniversare sau omagiale, ori pur și simplu ocazionale, dedicate unor autori: Ilarion Boca, Mariana Mihai, artistului Aidan Andon, poetei Georgeta Resteman, maestrului Traian Vasilcău (3 poeme), maestrului Petre Rău, umoristului Mihai Frunză, lui Anatol Covali, cantautorului Traian Chiricuță, poetei Maria Ieva, sau unor colegi de condei internetistic, cu care se intersectează adeseori pe site-uri. „Cuvântul mi-a fost leagăn și-alinare/ Iar casa mea e însăși poezia/ Pe prispa ei veghează veșnicia/ În doine și lumini strălucitoare” - își
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Ieva, sau unor colegi de condei internetistic, cu care se intersectează adeseori pe site-uri. „Cuvântul mi-a fost leagăn și-alinare/ Iar casa mea e însăși poezia/ Pe prispa ei veghează veșnicia/ În doine și lumini strălucitoare” - își declară poeta Crezul artistic în „Sonetul luminii”. După care, întreabă omenirea: „Există oare, floare mai frumoasă/ Ori cer curat atât de cristalin/ Cum este poezia luminoasă// Care aduce mărilor senin?/ Nicicând nu intră noaptea-n a mea casă/ Căci lampa mea e
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
atât de cristalin/ Cum este poezia luminoasă// Care aduce mărilor senin?/ Nicicând nu intră noaptea-n a mea casă/ Căci lampa mea e versul din suspin”. E normal ca la vârsta întâia să-ți fie sufletul ca o primăvară. Dar poeta, în „Sonetul primăverii” nuanțează locul ei în această primăvară: „Mă iartă, sunt o floare de credință,/ Petale se răsfiră în eter,/ Am învățat că omul prin căință// E-o lacrimă ce suie către cer./ În zborul meu mai am o
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
neasemuită: „Când inima îmi cântă la vioară/ Pulsează un fior dumnezeiesc,/ Lumini de aur care mă-nconjoară// O doină în priviri îmi împletesc,/ Apoi din ceruri îngerii coboară/ Și raiul meu la viață îl trezesc.” (Sonetul regăsirii). Sub auspiciile cuvântului, poeta aduce ofrandă propriile gânduri și simțăminte. Dar și tăcerile, durerile, rima, nevoia de lumină, de iubire, de taină. În sunete de clavir și de harfă, în arpegii de doruri, Alexandra Mihalache își declină Crezul artistic în „Sonetul unui vis pe
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]