2,783 matches
-
New York; publică piesa Electre ou la Chute des masques; călătorii întinse în Europa, turul Germaniei; conferințe universitare 1955 52 Își petrece iarna la Var, Franța; Electra se repetă la Paris pentru a fi prezentată, dar proiectul eșuează 1956 53 Publică Pomana lui Alcippus și alte poeme 1957 54 Traducerea în engleză a Loviturii de grație 1958 55 Grace este pentru prima dată diagnosticată cu cancer la sân An Istorie Cultură 1949 Se semnează înființarea Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Se
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sont pas morts [Zeii nu sunt morți] (Paris, Chiberre, 1922). Feux [Focuri] (Paris, Grasset, 1936); cu o prefață diferită (Paris, Plon, 1957); ediție revizuită (Paris, Plon, 1968); deținător de copyright (Paris, Gallimard, 1974). Les Charités d'Alcippe et autres poèmes [Pomana lui Alcippus], (Liège, La Flûte enchantée, 1956). 5. TRADUCERI ÎN FRANCEZĂ Woolf, Virginia, Les Vagues [Valurile] (Paris, Stock, 1937). James, Henry, Ce que savait Maisie [Ce știa Maisie] (Paris, Laffont, 1947). Cavafis, Constantin, Poèmes [Poeme], în colaborare cu Constantin Dimaras
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și în afară// De a intra printr-un ochi/ De a ieși pe o nară// Există o lacrimă pe care o plângem/ Cu toții/ Noi prea-fericiții prea-hoții/ Pe toți ne mai doare o singură rană/ Cuvântul poem nu vine de la cuvântul pomană// Nesfârșit gândesc/ La un poem îngeresc/ Cu carne dulce-amară/ Precum înăuntru așa și afară" (Tatăl nostru). Spre finalul cărții, meditația asupra poemului angelic se prelungește, din ce în ce mai mult, în sfâșietoare litanie a unui spirit însetat de iubire ("Te iubesc// Aceasta este singura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu poftă (râsul lui e celebru). Nu îi plac indivizii retorici, îi oprește brutal: „Ce tot spui d-ta, acolo? Știi, doar, că eu sunt un om serios?!” - adică: Domnule, vorbești prostii, nu mă interesează ce spui, bați câmpii de pomană. Uneori este tăcut și se uită la individul din fața lui cu o privire albită, absentă. Privirea arată că nu îl interesează discuția și nu îi place compania interlocutorului. Este preocupat de altceva, are temele lui. Romanul la care lucrase în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
surorile cele mari. Imaginați-vă o fată lungă, deșirată, mult prea înaltă pentru vîrsta ei, cu mîinile și umerii lăsați, timidă de abia dacă deschidea gura și care nu putea reține mai nimic; puneți pe ea o rochie primită de pomană care nu-i venea deloc, aranjați-i pieptul în ceva foarte strîmt care o rănea pe sub subsiori; agățați-i la gît un colier din metal și bucăți de catifea maronie, împletiți-i părul și ridicați-i-l în vîrful capului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
greutatea trupului, își văzu hainele de toată ziua aruncate, ponosite, decolorate, vechi și urîte precum grămezile de boarfe de la Morgă. Și pe un scaun de paie, pălăria de mătase, singura sa pălărie care stătea căscată larg, gata parcă să primească pomana. Pereții acoperiți cu o hîrtie gri, imprimată cu buchețele albastre, aveau tot atîtea pete cîte flori, pete vechi, îndoielnice, de a cărei proveniență nu puteai să-ți dai seama, muște strivite sau pete de ulei, urme unsuroase de degete sau
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
învârtit prin lume cum am putut; de- atâta vreme nu te-am supărat... Acu... ce să-ți mai spui? Am umblat cu banii reghimentului... și de-aia am venit... să nu mă lași! Nu mai e vorba de dreptate: de pomană îmi dai [...] Tovarășul se sui în pat, luă candela de la icoane, să caute lumânarea printre lucrurile risipite pe jos. O găsi ș-o aprinse. Cum îi dete lumina-n ochi, Stavrache începu să cânte popește. (I.L. Caragiale, În vreme de
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
cel mai bine cu ceea ce includem azi în postul "cultură și loisir", era legată de combinații având ca scop "satisfacerea nevoilor sufletului, dezvoltarea inteligenței, distragerea de la oboseala muncii și păstrarea sănătății corpului". Ea se subdiviza după cum urmează: cult religios, ajutoare, pomană; educația copiilor; recreere și ceremonii; sănătate. Această sociologie a consumului (avant la lettre) se baza pe clasarea cheltuielilor pe tipuri. Ea a fost mai târziu pusă la îndoială. Când Maurice Halbwachs (1877-1944) a studiat, la rândul său, consumul muncitorilor, el
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
femeia îi este credincioasă bărbatului. Fidelitatea îi este răsplătită: "pe un pumn de bani te vei culca și pe doi te vei scula". O altă legendă are ca topos moara. Sub titlul De când au oamenii saț. De când se dă de pomană [Niculiță-Voronca] este narată următoarea istorie: după ce Dumnezeu a construit lumea, a făcut și moara cu morar. Însă morarul acela mânca foarte mult. Făcea mămăliga într-un ceaun mare și n-ar fi dat nimănui nimic. Vine un om la moară
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
e bine să poarte cineva un inel, pentru ca, dacă-l blestemă vreunul, blestemul să se prindă de inel, iar nu de om"; "ca să te aperi de orice boală, e bine să porți un inel făcut dintr-o monedă căpătată de pomană (Moldov-a)". Obiectele căpătate de pomană sau cerșite, ca și cele găsite, au o valoare mistică deosebită, nu numai la români, ci și la alte popoare. "În județul Lăpușna, li se atârnă copiilor, la gât, un inel alb, de carton sau
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
un inel, pentru ca, dacă-l blestemă vreunul, blestemul să se prindă de inel, iar nu de om"; "ca să te aperi de orice boală, e bine să porți un inel făcut dintr-o monedă căpătată de pomană (Moldov-a)". Obiectele căpătate de pomană sau cerșite, ca și cele găsite, au o valoare mistică deosebită, nu numai la români, ci și la alte popoare. "În județul Lăpușna, li se atârnă copiilor, la gât, un inel alb, de carton sau de os, legat de o
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o provocare și chiar tulburarea liniștii morților. Mai mult, posibilitatea de a "convoca" anumite spirite era un semnal clar că sufletul defunctului se află într-un spațiu intermundan și are nevoie de ajutor pentru a se desprinde. Ritualurile de înmormântare, pomenile, ritualurile de destrigoizare etc. vin să restabilească ordinea și să asigure într-un fel liniștea mortului, scopul final fiind integrarea deplină a defunctului în lumea strămoșilor. În mentalitatea populară românească, nimic nu este mai dureros decât să devii un suflet
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Antoaneta Olteanu, în Școala de solomonie, ed. cit., face o apropiere între solomonarul-ghicitor și ereticii bogomili ai secolului al XI-lea. Aceștia din urmă erau phoundaites (din latinescul funda "traistă"). Termenul desemnează o caracteristică a acestora: cerșetoria și traiul din pomană. Ambii scrie autoarea "nu sunt altceva decât niște căutători de adevăr neînțeleși, greșit interpretați de semenii lor" (p. 9). 210 Marcel Mauss, Henri Hubert, Teoria generală a magiei, ed. cit. 211 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, ed. cit
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
18 19 : „Geasta cu trepădatele, că nu-s departe satele” - posibilitatea evitării unei situații neplăcute prin părăsirea contextului ce o cauzează; r. 35 : „înțepa ca vespea” aciditate verbală cu scop moralizator; p. 39, r. 4 6 : „Decât să dai de pomană la calici sâmbăta, mai bine ceva de băut mahmurilor, marța.” -aluzie satirizantă la viciile preoților, dar și la problemele aduse în discuție, sărăcia și mahmureala; p. 41, r. 23 24 : „vai de cel ce se smintește, dar mai vai de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de a găsi sau de a pierde bani reprezintă, după caz, descoperirea în interiorul său a unei noi energii, a unei forțe nebănuite sau, dimpotrivă, pierderea mijloacelor fizice sau psihologice. Cel care visează poate, de asemenea, da bani, poate da de pomană, lăsa un bacșiș, manifestând risipă și generozitate (vezi Milostenie). Banca este locul unde se găsesc banii persoanei, și deci spațiul bogăției interioare. În funcție de scenariul visului, ea inspiră un sentiment de încredere și de securitate sau, dimpotrivă, revelează îndoielile celui care
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de societăți comerciale. Prosperul Palo Alto, între timp îmbogățit inimaginabil de noua „Goană după Aur” din Silicon Valley, plătea pe unii dintre polițiștii săi să patruleze prin East Palo Alto, mai și dădea niște „credite nerambursabile” (cum spune guvernul român pomenilor occidentale) vecinilor sărmani, făcea orice putea pentru a-i ține pe delincvenți în „comunitatea” defavorizată (ei mai veneau uneori la cei bogați, chiar pentru a-i ucide). Oricum, segregarea părea să le priască tuturor, în primul rând „comunității multimilionarilor” (există
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
inseminarea în creierii românilor a unui sentiment colectiv care se va coace timp de decenii pentru a exploda în 1990 în strigătul : „Noi muncim, nu gândim !”. Cei care pretind că gândesc sunt de fapt niște paraziți care ard gazul de pomană - fără clasa muncitoare, n-ar fi buni de nimic. Actul gândirii în absența unei activități manuale este inutil, o înșelătorie, dacă nu o subversiune. A fost necesar mai bine de un deceniu (1990-2000) pentru ca această fixație a creierului colectiv să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Orientului Apropiat. Bunătatea, evlavia și naivitatea strămoșilor noștri erau copios exploatate de tot mai mulți indivizi ce aduceau tot felul de iconițe, lemn sfânt sau alte obiecte și le vindeau cu preț bun, de fapt mai mult cerșeau „eleimosini” adică pomană pentru vreo sfântă mănăstire din Patrida. De la aceste obiceiuri mărunte avea să se ajungă la fenomenul închinării mănăstirilor, prin care domnitorii pământului și mitropoliții ofereau patriarhiilor orientale și mănăstirilor renumite ale aceluiași Orient, domenii, acareturi, mănăstiri, ce constituiau o sursă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Impunătoare și colerică, târgoveața se remarcă prin vestimentație bogată, menită nu doar să o individualizeze, ci să-i releve și gusturile, dorința de opulență primând în fața unei eleganțe veritabile: „În parohie nu aflai cocoană/ În drept să duca mai întâi pomană,/ Iar când i-o lua nainte vreo surată/ Uita de milă și zbiera turbată./ Purta mărămi urzite de-o minune,/ Iar cele de duminică pot spune/ Că, zău, trăgeau vreo două trei ocale./ Colțuni avea de lână roșă, moale,/ Întinși
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
i cinstea pronia cerească,/ Regină a Evropei să domnească!// Frumoasă coz, dar fără nfumurare;/ Ani fragezi, dar în toate cumpătată;/ Virtutea - steaua-i călăuzitoare;/ Mereu supusă, aspră niciodată;/ Întrînsa-i gingășia întrupată;/ Iar inima-i-locaș de neprihană,/ și mâna - mână spartă la pomană.”752 Faima unei astfel de donna angelicata nu putea decât să facă înconjurul lumii, ajungând până în Siria și făcându-l pe sultanul de aici să o dorească mai presus de orice. Donna angelicata este mai mult o iluzie, iar fascinația
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se răcorească, iar cu năframa se șterge de sudori" 233, în cele trei seri de după înmormântare. Peste tot, în ținuturile românești, este obiceiul ca oala cu care s-a turnat apă când s-a scăldat mortul să se dea de pomană unui sărac, umplută cu apă proaspătă, împreună cu o lingură nouă, atunci când mortul este dus la groapă 234. Până nu se îngroapă mortul, nimeni, din cei ai casei, nu are voie să bea apă deoarece este "apă moartă" 235. Pe drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
toiagul" (lumânarea în spirală făcută pe măsura mortului) "pentru a îmblânzi cățelul pământului, ca să nu latre pe noul oaspe venit între celelalte morminte" , amintind, astfel de Cerber, vestitul câine cu trei capete, păzitorul infernului 271. Când se dă ceva de pomană, "de sufletul celui mort", se bate cu piciorul în pământ, pentru ca pământul să fie martor la pomana făcută 272. A treia zi după înmormântare, se pune o tavă cu făină în locul unde a murit omul deoarece se spune că sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
noul oaspe venit între celelalte morminte" , amintind, astfel de Cerber, vestitul câine cu trei capete, păzitorul infernului 271. Când se dă ceva de pomană, "de sufletul celui mort", se bate cu piciorul în pământ, pentru ca pământul să fie martor la pomana făcută 272. A treia zi după înmormântare, se pune o tavă cu făină în locul unde a murit omul deoarece se spune că sufletul se coboară din cer și cercetează casa în care a locuit, lăsându-și urmele pe făină, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
câte o surcică (așchie), iar când grămada de lemne este destul de mare, se dă foc pentru arderea păcatului greu312. În Joia Mare, de dinainte de Paști, este obiceiul de a se face focuri pe morminte (Banat) sau să se dea de pomană ulcele cu apă, un colac și o lumânare (Bucovina) 313, sau, când sunt Alexiile, se aprinde o lumânare pe locul unde a murit omul pentru "curățire și sfințire" 314. 4. AERUL Mediator între pământ și cer, aerul, "simbol al vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
peste casă, pentru prosperitate 338. În ajunul nunții, sau la împlinirea unui an de la căsătorie, în Transilvania este obiceiul "pomului (mărului) de cununie" care se sărbătorește, în prezența preotului, nașilor și a rudelor, printr-un praznic ce se dă de pomană la 12 săraci, "pentru ca să aibă ei și familia celor căsătoriți, pe cealaltă lume, un pom pe care să se odihnească". Pomul se așează în pământ și se împodobește cu diferite "poame" (fructe) și cu un șarpe făcut din lumină de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]