10,559 matches
-
10% a mortalității la subiecții tratați cu IECA (157). Trebuie avute în vedere efectele secundare și complicațiile IECA anterior administrării acestei medicații la vârstnici. Este necesară precauție la vârstnicii cu insuficiență renală, la cei care primesc concomitent diuretice economizatoare de potasiu din cauza riscului de hiperkaliemie, sau tratament cronic cu antiinflamatoare nesteroidiene din cauza riscului de insuficiență renală acută. Asocierea cu alte antihipertensive necesită monitorizarea atentă a valorilor tensionale pentru a evita efectul agresiv asupra TA și hipotensiunea ortostatică. Administrarea de IECA trebuie
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
La vârstnici, hidroclorotiazida și clortalidona sunt cele mai recomandate dintre diureticele tiazidice, deoarece sunt ieftine și relativ bine tolerate, în special la doze mici (14). La vârstnici trebuie acordată atenție deosebită pentru menținerea în limite normale a nivelului seric al potasiului (3,5-5mmol/l) și al sodiului (136-146mmol/l) în condițiile tratamentului cu diuretice, IECA, și/sau antagoniști ai receptorilor pentru angiotensină, datorită cumulării riscului disfuncției renale, a perturbărilor electrolitice și a lipsei de control al presiunii arteriale (13) . În general
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91962_a_92457]
-
IECA reprezintă antihipertensivele de elecție la pacienții cu IC și DZ. Principalele efecte adverse ale IECA sunt: hipotensiunea arterială, tusea seacă cronică, afectarea renală. Hiperpotasiemia poate apărea la pacienții cu funcție renală alterată sau la cei care iau suplimente de potasiu (18). La vârstnici, terapia cu aceste medicamente se va începe cu doze mici, care se vor titra gradual, mai ales la pacienții cu funcție renală afectată (10). IECA sunt contraindicați la pacienții cu stenoză de arteră renală, la care pot
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91962_a_92457]
-
torsemid, în loc de furosemid și, de la caz la caz, se va recurge la administrarea parenterală a medicației (14,22). Tendința diureticelor de ansă de a cauza hipopotasemie poate fi contrabalansată de IECA, antagoniștii receptorilor pentru angiotensină sau de către spironolactonă (10). Nivelul potasiului seric trebuie monitorizat în permanență, cu menținerea sa în limite de 4-5mmol/l, iar ajustarea dozelor de medicamente se va face corespunzător, pentru prevenirea apariției hipo- sau hiperpotasemiei (14). Depleția de electroliți (K+, Mg 2+) consecutivă administrării diureticelor poate precipita
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91962_a_92457]
-
Digitalicele Glicozizii cardiotonici pot ameliora simptomatologia și îmbunătăți calitatea vieții pacientului cu IC severă. Digitalicele sunt indicate la pacientul vârstnic cu IC, la care asigură controlul frecvenței ventriculare (33). Digitalicele sunt inhibitori selectivi puternici ai transportului activ de sodiu și potasiu transmembranar. Legarea glicozizilor cardiaci la Na+K+-ATP-aza membranară și inhibarea activității pompei de sodiu determină o reducere a ratei de expulzare activă de sodiu și creșterea de sodiu citoplasmatic (11). Această creștere a sodiului intracelular va determina o intrare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91962_a_92457]
-
pentru a evita creșterea diurezei, ce poate antrena depleție de volum, hipotensiune arterială și insuficiență renală, și trebuie monitorizate în permanență valorile presiunii arteriale și nivelurile ureei și creatininei serice (10). Se va evita asocierea IECA cu diuretice economisitoare de potasiu sau cu medicamente ce conțin săruri de potasiu, deoarece există risc de hiperpotasemie (32). 45.4.4.6. Inhibitorii receptorilor pentru Ang II Inhibitorii receptorilor pentru Ang II (losartan, valsartan, candesartan, telmisartan) reduc morbiditatea și mortalitatea la pacienții cu insuficiență
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91962_a_92457]
-
depleție de volum, hipotensiune arterială și insuficiență renală, și trebuie monitorizate în permanență valorile presiunii arteriale și nivelurile ureei și creatininei serice (10). Se va evita asocierea IECA cu diuretice economisitoare de potasiu sau cu medicamente ce conțin săruri de potasiu, deoarece există risc de hiperpotasemie (32). 45.4.4.6. Inhibitorii receptorilor pentru Ang II Inhibitorii receptorilor pentru Ang II (losartan, valsartan, candesartan, telmisartan) reduc morbiditatea și mortalitatea la pacienții cu insuficiență ventriculară stângă sau IC globală, apărute după IM
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91962_a_92457]
-
să aleagă răspunsul corect din 2 sau mai multe variante, formulate dinainte. Uneori aceste răspunsuri sunt extrapolate, elevul trebuind să aleagă o „afirmație” sau o „negație”, alteori răspunsurile cuprind 2 sau mai multe formulări corecte : Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect : potasiu are simbolul : A, K, Pt, C Conceptul de mijloace de învățământ este relativ nou, având o sferă de semnificații mai mare. Pe lângă materialele didactice intuitive, el cuprinde și elemente acționale, experimental aplicative. Printre direcțiile importante la care își aduc contribuția
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
au fost printre primii care au realizat importanța opririi cardiace și a repornirii ei stimulate, aceasta putând fi realizată prin prevenirea embolizării aerogene și asigurarea unui câmp operator curat. Experimentele lor pe animale i-au determinat să standardizeze citratul de potasiu ca metodă sigură de oprire cardiacă. Din nefericire, dozele mari de potasiu au determinat zone focale de necroză miocardică, ceea ce a întrerupt progresul studierii soluțiilor perfuzabile în vederea opririi cardiace, timp de zece ani. La mijlocul anilor 1950, Sealy, Young și colab
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
repornirii ei stimulate, aceasta putând fi realizată prin prevenirea embolizării aerogene și asigurarea unui câmp operator curat. Experimentele lor pe animale i-au determinat să standardizeze citratul de potasiu ca metodă sigură de oprire cardiacă. Din nefericire, dozele mari de potasiu au determinat zone focale de necroză miocardică, ceea ce a întrerupt progresul studierii soluțiilor perfuzabile în vederea opririi cardiace, timp de zece ani. La mijlocul anilor 1950, Sealy, Young și colab. [9], din Durham, studiau efectul diverselor droguri în vederea prevenirii fibrilației ventriculare. Pe parcursul
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
a întrerupt progresul studierii soluțiilor perfuzabile în vederea opririi cardiace, timp de zece ani. La mijlocul anilor 1950, Sealy, Young și colab. [9], din Durham, studiau efectul diverselor droguri în vederea prevenirii fibrilației ventriculare. Pe parcursul acestor studii, ei au alcătuit o soluție conținând potasiu, magneziu și neostigmină, soluție pe care o utilizau pentru oprirea cardiacă electivă, împreună cu hipotermia. Ei au fost primii care au folosit denumirea de „cardioplegie” pe parcursul acestor studii. Doctorul Sealy relatează că au folosit de rutină această soluție până în 1960, când
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
denumirea de „cardioplegie” pe parcursul acestor studii. Doctorul Sealy relatează că au folosit de rutină această soluție până în 1960, când cardioplegia nu mai era de actualitate. Au început să apară din ce în ce mai multe publicații privind apariția leziunilor miocardice după folosirea soluțiilor conținând potasiu, astfel că Shumway, din California, a început să utilizeze hipotermia locală, prin circularea unei soluții saline reci în sacul pericardic, în același timp cu clamparea aortei [10]. Această tehnică de răcire a sacului pericardic s-a dovedit atât de eficientă
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
și importanța cunoșterii fiziologiei și biochimiei celulei miocardice supuse ischemiei, în oprirea cardiacă și perfuzarea cardioplegică [13,14]. Principiile de bază ale protecției miocardice chirurgicale au fost stabilite de acest grup, mai ales în ceea ce privește efectele și nivelul optim al hipotermiei, potasiului, calciului, glucozei și osmolalității. Solorzano și colab. [15] din Toronto au atras atenția chirurgilor cardiaci în 1978, când au introdus conceptul perfuzării retrograde a sinusului coronarian pentru a îmbunătăți protecția miocardică. Chiar dacă Gott și colab. au descris această tehnică în
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
a soluției Bretschneider, iar în 1972, Kirsch și Rodewald au raportat utilizarea clinică a soluției Kirsch. În acest timp, la Londra, Hearse și Braim-bridge explorau inducerea stopului cardiac reversibil, iar Gay și Ebert au studiat - în 1973 - cardioplegia indusă de potasiu, ca și Roe și colab., în 1977 [21]. Studii randomizate au demonstrat eficiența cardioplegiei, iar Buckberg a identificat sângele ca fiind un vehicul optim pentru livrarea cardioplegiei (1976). În 1960, Danforth, Naegle și Bing [22] au demonstrat rapiditatea cu care
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
subjacent acestuia. Deși sângele în straturile subepicardice pătrunde atât în diastolă cât și în sistolă, fluxul sangvin către stratul subendocardic al VS are loc doar în diastolă. Conceptul opririi cardiace farmacologice a fost introdus în 1929 de către Hooker, deși capacitatea potasiului de a opri cordul în diastolă era cunoscută de câțiva ani. Aplicarea clemei de ocluzionare aortică, chiar și în prezența hipotermiei locale, nu determină oprirea instantanee a cordului. Oprirea mecanică este precedată de contracții neuniforme și de fibrilație ventriculară, în timpul
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
de câțiva ani. Aplicarea clemei de ocluzionare aortică, chiar și în prezența hipotermiei locale, nu determină oprirea instantanee a cordului. Oprirea mecanică este precedată de contracții neuniforme și de fibrilație ventriculară, în timpul cărora scad rezervele energetice miocardice. Cardioplegia indusă de potasiu are o istorie controversată, ca modalitate de protecție miocardică. Oprirea farmacologică produce oprirea rapidă, electrică și mecanică, inițial fiind folosită o soluție hiperpotasemică, normotermică. Potasiul determină paralizia sistemelor membranare de transport prin blocarea intrării Na+ (depolarizare celulară) și, astfel, protejează
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
contracții neuniforme și de fibrilație ventriculară, în timpul cărora scad rezervele energetice miocardice. Cardioplegia indusă de potasiu are o istorie controversată, ca modalitate de protecție miocardică. Oprirea farmacologică produce oprirea rapidă, electrică și mecanică, inițial fiind folosită o soluție hiperpotasemică, normotermică. Potasiul determină paralizia sistemelor membranare de transport prin blocarea intrării Na+ (depolarizare celulară) și, astfel, protejează rezervele energetice necesare menținerii integrității membranare și a pompei de transport activ a Na+-K+. Concentrațiile optime, necesare unei mai bune recuperări post-operatorii, se consideră
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
și, astfel, protejează rezervele energetice necesare menținerii integrității membranare și a pompei de transport activ a Na+-K+. Concentrațiile optime, necesare unei mai bune recuperări post-operatorii, se consideră a fi între 25-34 mmol/l. Oprirea în diastolă (depolarizarea) produsă de potasiu, în comparație cu cea în sistolă (hiperpolarizarea) are nenumărate beneficii [75]. Depolarizarea membranei cardiomiocitare prin hiperpotasemie reduce nevoile energetice ale miocitului, chiar dacă anumite pompe membranare rămân deschise pe perioada depolarizării (ATP-aza Ca+2 sarcolemală și sarcoplasmatică și ATP-aza Na+K+). Cohen și
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
datoria de oxigen și acumularea metaboliților care inhibă anaerobioza, împreună cu starea de instabilitate hemodinamică rezultată prin scăderea contractilității miocardice și prin scăderea complianței, sunt reduse considerabil. Constituenții cardioplegici Anumite substanțe au fost adăugate, în diferite concentrații, în compoziția soluțiilor cardioplegice. - Potasiul, magneziul și procaina - contribuie la o mai bună oprire cardiacă - Steroizii, procaina, magneziul și glucoza - stabilizatori de membrană - Bicarbonatul, fosfatul și THAM - agenți tampon (procesele metabolice intracelulare - pompele membranare - sunt depenedente de pH) - Glucoza, insulina, manitolul sau sorbitolul - soluții hiperosmotice
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
modul de acțiune, sunt descrie două tipuri de soluții cardioplegice cu : - Acțiune intracelulară - conțin cantități minime de sodiu și calciu - Acțiune extracelulară - conțin cantități mari de sodiu, calciu și magneziu. Ambele tipuri conțin între 10 și 20 mmol/l de potasiu și au diverși aditivi hiperosmotici precum manitol, anestezice locale precum lidocaina și procaine și agenți tampon, precum bicarbonatul și aminoacizi. Exemple - Bretschneider (Custodiol) și St. Thomas nr. 2 (Plegisol). Cardioplegia cristaloidă rece este utilizată de aproximativ 40 de ani. Deși
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
obezitatea. 4.1. UCP2 are un efect negativ asupra secreției de insulină (9). În acest sens pledează constatarea că nivelurile crescute ale proteinei în izolatele beta-celulare se asociază cu scăderea concentrațiilor de ATP intracelulare, un număr redus de canale de potasiu ATP dependente închise și o inhibare a insulinosecreției stimulată de glucoză (4, 9). Pentru demonstrarea in vivo a efectului inhibitor asupra insulinosecreției al UCP2 au fost folosite modele experimentale cu șoareci knock-out cu deficiență de gene specifice codificatoare de UCP2
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
de minimum 20 milioane U.I./24 ore. La cazurile cu stare septică severă, cu evoluție spre gangrenă pulmonară, dozele pot fi crescute până la 180-200 milioane U.I./24 ore fără nici un risc. Singura măsură de precauție necesară este controlul potasiului, care poate crește dacă bolnavul nu are diureză suficientă. Penicilina singură poate vindeca per primam peste 80% din abcesele pulmonare primitive [13, 14]. Insuccesele terapeutice sunt reprezentate de cronicizări și recăderi și se întâlnesc la cazurile grave, cu complicații pleurale
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
celulele fagocitare care, datorită stagnării secrețiilor, își pot exercita acțiunea de distrugere a structurii gelului. Sputa devine astfel mai puțin vâscoasă decât în astm sau în bronșita cronică. Dacă totuși se consideră necesară fluidificarea secrețiilor se pot folosi: iodura de potasiu, clorura de amoniu, benzoatul de sodiu, bromhexinul [77, 95, 101]. Drenajul postural se efectuează de obicei dimineața și poate fi repetat după 10-12 ore. Pentru realizarea unui drenaj postural corect și eficace, bronșiile trebuie direcționate în sens gravitațional. Acest fapt
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
Diagnosticul este suspicionat la pacienții cu risc (grădinari, florari, agricultori etc. [40]); confirmarea necesită identificarea S. Schenckii în culturi din spută, lavaj bronșic sau biopsie pulmonară. Tratamentul sporotricozei cutanate sau limfocutanate se realizează clasic cu soluție saturată de iodură de potasiu, actualmente cu itraconazol timp de 36 de luni; răspunsul terapeutic este pozitiv în majoritatea cazurilor. Sporotricoza pulmonară răspunde slab la antifungice; forma localizată are indicație chirurgicală de rezecție, perioperator adminis-trându-se terapie antifungică (amfotericină B, itraconazol) [35]. Forma diseminată a fost
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
nou-născuți) este o tulburare genetică rară a cărei bază moleculară a fost precizată de curând [Kassen et al., Diabetes 2000]. Cele mai multe cazuri sunt produse de o mutație fie a genei receptorului sulfonilureic (SUR1), fie a genei canalului ionic rectificator pentru potasiu (Kir 6.2), ambele proteine intrând în structura canalului ionic KATP din membrana celulelor ? pancreatice. Rezultatul acestor mutații este o proliferare a celulelor ? pancreatice, pancreasul copiilor afectați prezentând fie o formă difuză de hiperplazie (superpozabilă pe aspectul de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]