25,546 matches
-
jos, după ce mi-a lansat o ultimă amenințare: N-am încheiat socotelile cu tine, Agent al Mistificării! Ne mai rămâne s-o eliberăm pe Sora noastră încătușată în mașina Falsificatorilor! Râd, în timp ce cobor încet: - Nu există nici o mașină, caraghiosule! «Părintele Povestirilor» ne dictează cărțile! Tânărul cheamă ascensorul înapoi. - «Părintele Povestirilor», ai spus? A devenit palid. De ani de zile, discipolii sectei îl caută pe bătrânul orb pe toate continentele unde trăiește legenda lui cu nenumărate variante locale. — Da, du-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am încheiat socotelile cu tine, Agent al Mistificării! Ne mai rămâne s-o eliberăm pe Sora noastră încătușată în mașina Falsificatorilor! Râd, în timp ce cobor încet: - Nu există nici o mașină, caraghiosule! «Părintele Povestirilor» ne dictează cărțile! Tânărul cheamă ascensorul înapoi. - «Părintele Povestirilor», ai spus? A devenit palid. De ani de zile, discipolii sectei îl caută pe bătrânul orb pe toate continentele unde trăiește legenda lui cu nenumărate variante locale. — Da, du-te și-i spune Arhanghelului Luminii! Spune-i că l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
devenit palid. De ani de zile, discipolii sectei îl caută pe bătrânul orb pe toate continentele unde trăiește legenda lui cu nenumărate variante locale. — Da, du-te și-i spune Arhanghelului Luminii! Spune-i că l-am găsit pe «Părintele Povestirilor»! E în mâna mea și lucrează pentru mine! Nici vorbă de mașină electronică!... - și de data asta eu apăs pe buton ca să cobor.“ În acest punct, trei dorințe simultane se luptă în sufletul tău. Ai fi gata să pleci imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care îți scapă în această multiplicare de mistere, înșelăciuni, travestiri... Dar... ce legătură are Marana? întrebi. Locuiește aici? Irnerio dă din cap. — A fost aici. A trecut ceva timp de atunci. N-ar mai fi trebuit să se întoarcă. Toate povestirile sale sunt atât de amestecate cu falsuri, încât orice s-ar spune despre el e fals. Asta este ce a reușit să facă. Volumele aduse de el aici par la fel cu celelalte, pe din afară, dar eu le recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prin persoana a doua plural, operație plină de implicații, căci echivalează cu a vă considera un unic subiect. Spun voi, amestec cam greu de diferențiat sub cearșaful mototolit. Poate că după asta veți lua-o fiecare pe altă cale și povestirea va trebui să se chinuie iarăși să manevreze în mod alternativ schimbătorul de viteză al lui „tu“ feminin și „tu“ masculin; dar acum, dat fiind că pielea trupurilor voastre încearcă să găsească alipirea cea mai bogată în senzații, să transmită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Într-o lume catoptrică, dușmanii pot crede că mă înconjoară pe toate laturile, dar eu singur știu cum sunt dispuse oglinzile, putând să devin insesizabil, pe când ei sfârșesc prin a se lovi, înghesuindu-se unul într-altul. Aș vrea ca povestirea mea să exprime toate acestea prin detalii de operații financiare, lovituri de teatru în reuniunile consiliilor de administrație, telefoane la agenții de bursă în panică, chiar și bucăți din cadastrul orașului, polițe de asigurări, gura Lornei când a aruncat fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai strânse cu lumea interlopă. Am ajuns astfel să dispun de numeroase informații privind pregătirea unor sechestrări reale, putând astfel să intervin la timp, fie pentru a mă apăra, fie pentru a profita de nenorocirile adversarilor mei. În acest punct, povestirea ar putea aminti că între virtuțile oglinzilor despre care tratează cărțile din Antichitate e inclusă cea de a arăta lucruri îndepărtate și oculte. Geografii arabi din Evul Mediu, descriind portul Alexandria, amintesc de coloana ce se-nălța pe insula Pharos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ea, n-o va citi vreodată. Dar dacă, așa cum eu o privesc în timp ce citește, ea ar îndrepta un ochean spre mine în timp ce scriu? Stau așezat la birou, cu spatele la fereastră, dar simt în spatele meu un ochi ce aspiră fluxul frazelor, conduce povestirea în direcții ce-mi scapă. Cititorii sunt vampirii mei. Simt o mulțime de cititori uitându-se peste umărul meu și punând stăpânire pe cuvintele mele, pe măsură ce ele sunt așternute pe hârtie. Nu sunt capabil să scriu dacă cineva mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Aș vrea să dispar, lăsând așteptării iminente din ochii lor foaia băgată în mașina de scris, și cel mult degetele mele, bătând clapele. Ce bine aș putea scrie dacă n-aș exista! Dacă între foaia albă și fierberea cuvintelor și povestirilor ce iau formă și dispar, fără ca nimeni să le scrie, nu s-ar interpune acea diafragmă incomodă care e persoana mea! Stilul, gustul, filozofia personală, subiectivitatea, formația culturală, experiența trăită, psihologia, talentul, trucurile meseriei: toate elementele care fac ca ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dar care, într-o oarecare măsură, „să semene“ cu fluturele, să fie ușoară și subtilă ca fluturele. Aș putea chiar să descriu fluturele, dar ținând cont de scena îngrozitoare a unei crime, încât fluturele să devină ceva înspăimântător. Proiect de povestire. Doi scriitori, locuind în două vile pe versantele opuse ale văii, se observă unul pe altul. Unul dintre ei obișnuiește să scrie dimineața, celălalt după-amiaza. Dimineața și după-amiaza, scriitorul care nu scrie îndreaptă ocheanul asupra celui care scrie. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lumi să-l țină în inactivitate, ca el să se dezbare de condiționările terestre și să devină receptiv. Dar de ce tocmai el? — Extratereștrii nu pot spune lucrurile direct. Au nevoie să se exprime în mod indirect, figurat, de pildă prin povestiri ce provoacă emoții insolite. Acest scriitor pare să aibă o tehnică bună și o anume adaptabilitate la ideile noi. — Dar i-ați citit cărțile? — Ceea ce a scris până acum nu interesează. În cartea pe care o va scrie când va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fi întâmplat nimic. Din acea clipă, am mers în același pas, pe malurile opuse, fără a ne scăpa din ochi, atenți să nu ne întoarcem spatele. Iapa mea își potrivea pasul cu pasul calului său negru, de parcă ar fi înțeles. Povestirea își potrivește pasul după ritmul lent al potcoavelor de fier pe cărări povârnite, către un loc ce păstrează secretul trecutului și al viitorului, dar și timpul întors în sine, ca un laț atârnat de oblâncul șeii. Știu deja că drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
meu în grijă, parcurg o serie de locuri ce ar trebui să mă ducă înăuntru, dar mă aflu tot afară; dintr-o curte interioară trec într-alta, de parcă în palatul acesta ușile ar sluji drept ieșiri și nu drept intrări. Povestirea ar trebui să redea senzația de dezorientare produsă de locuri văzute pentru prima oară, dar și de locuri ce au lăsat în memorie nu o amintire, ci un gol. Acum, imaginile tind să reocupe golurile acestea, dar rezultatul este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de saci de lucernă (încerc să regăsesc amintirea unei gospodării agricole, din vremea primei mele copilării), o a treia curte unde se află grajdurile (oare m-am născut într-un staul?). Ar trebui să fie zi, dar umbra ce învăluie povestirea nu dă semne să se risipească, nu transmite mesaje pe care imaginația vizuală le poate completa în figuri bine conturate, nu aduce cu sine cuvinte spuse, ci doar voci confuze, cântece potolite. Abia în a treia curte senzațiile încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
stai aici cu slugile? La ea te-a trimis tatăl tău, nu la noi. Du-te și te prezintă la Dona Jazmina, spune-i: „Sunt Nacho Zamora y Alvarado, tatăl meu m-a trimis să îngenunchez la picioarele tale.“ Acum povestirea ar trebui să descrie sufletul meu zguduit ca de un uragan la revelația că jumătatea numelui meu ce-mi fusese ascunsă era a nobililor din Oquedal și că moșii imense cât mai multe provincii aparțineau familiei mele. Dar călătoria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Și pentru mine toate cărțile pe care le citesc duc la o carte unică - spune un al cincilea cititor, apărând de după un vraf de volume legate -, dar e o carte înapoi în timp, abia ghicită din amintirile mele. Există o povestire care pentru mine se află înaintea tuturor celorlalte, al cărei ecou - imediat pierdut - apare în toate povestirile pe care le citesc. În lecturile mele nu fac decât să caut acea carte citită în copilărie, dar ceea ce-mi amintesc e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cincilea cititor, apărând de după un vraf de volume legate -, dar e o carte înapoi în timp, abia ghicită din amintirile mele. Există o povestire care pentru mine se află înaintea tuturor celorlalte, al cărei ecou - imediat pierdut - apare în toate povestirile pe care le citesc. În lecturile mele nu fac decât să caut acea carte citită în copilărie, dar ceea ce-mi amintesc e prea puțin ca s-o regăsesc. Un al șaselea cititor, în picioare, trecând distrat în revistă, dulapurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fiecare pentru ceea ce are diferit și nou; și-mi place mai ales să citesc o carte de la început până la sfârșit. De la un timp încoace, însă, totul îmi merge anapoda: mi se pare că, acum, pe lume, nu mai există decât povestiri ce rămân în suspensie și se pierd pe drum. Îți răspunde al cincilea cititor: — Îmi aduc bine aminte începutul povestirii despre care vă vorbeam, dar am uitat tot restul. Ar trebui să fie o poveste din O mie și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
De la un timp încoace, însă, totul îmi merge anapoda: mi se pare că, acum, pe lume, nu mai există decât povestiri ce rămân în suspensie și se pierd pe drum. Îți răspunde al cincilea cititor: — Îmi aduc bine aminte începutul povestirii despre care vă vorbeam, dar am uitat tot restul. Ar trebui să fie o poveste din O mie și una de nopți. Compar diferitele ediții, traducerile în toate limbile. Povești asemănătoare sunt numeroase și au multe variante, dar nici una nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un fior, Harun ar-Rașid desface palma, vede perla neagră și, adresându-se femeii: „Voi asculta ordinul sorții și al tău, cu condiția ca tu să-mi povestești ce ofensă a Califului a dezlănțuit ura ta“ spune el nerăbdător să asculte povestirea. Chiar și fragmentul acesta dintr-o carte de copii ar trebui să figureze pe lista cărților întrerupte. Dar ce titlu are? Dacă avea un titlu, l-am uitat și pe acela. Dați-i dumneavoastră unul. Cuvintele cu care se întrerupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
are? Dacă avea un titlu, l-am uitat și pe acela. Dați-i dumneavoastră unul. Cuvintele cu care se întrerupe narațiunea par să exprime foarte bine spiritul celor O mie și una de nopți. Notezi, deci, Întreabă, nerăbdător să asculte povestirea pe lista de titluri pe care le-ai cerut inutil de la bibliotecă. — Pot să mă uit? - întreabă al șaselea cititor; ia lista de titluri, își scoate ochelarii de miop, îi pune în toc, deschide alt toc, își pune pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unde umbrele se-ndesesc într-o rețea de linii ce se leagă, într-o rețea de linii ce se intersectează pe covorul de frunze luminate de lună în jurul unei gropi goale, - Ce poveste își așteaptă finalul? — întreabă, nerăbdător să asculte povestirea.“ Își ridică ochelarii pe frunte. - Da - spune -, pot să jur că am citit un roman care începe așa... Dumneavoastră aveți numai acest început și ați dori să găsiți urmarea, nu-i așa? Necazul e că pe vremuri toate romanele începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Romanul nu era povestea lui... — Dar nu asta este povestea al cărei sfârșit aș vrea să-l aflu... Te întrerupe un al șaptelea cititor: — Dumneavoastră credeți că orice poveste trebuie să aibă un început și un sfârșit? În Antichitate, o povestire se putea încheia doar în două moduri: trecând prin toate probele, eroul și eroina se căsătoreau sau mureau. Sensul ultim la care trimit toate povestirile are două fețe: continuitatea vieții, inevitabilitatea morții. Te oprești o clipă să reflectezi asupra acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
credeți că orice poveste trebuie să aibă un început și un sfârșit? În Antichitate, o povestire se putea încheia doar în două moduri: trecând prin toate probele, eroul și eroina se căsătoreau sau mureau. Sensul ultim la care trimit toate povestirile are două fețe: continuitatea vieții, inevitabilitatea morții. Te oprești o clipă să reflectezi asupra acestor cuvinte. Apoi, fulgerător, hotărăști că vrei să te însori cu Ludmila. XII CITITOR ȘI CITITOARE, acum sunteți soț și soție. Un pat dublu, mare, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Veți încerca să aflați asta pentru mine? Spuneți că ați pierdut și dumneavoastră un copil. Știți, deci, ce-i în sufletul meu. Știți, nu-i așa? E o rană care nu se vindecă niciodată. Niciodată. După ce vizitatoarea sa își termină povestirea, Mma Ramotswe rămase tăcută câteva momente. Ce-ar putea să facă pentru femeia asta? Ar putea afla ceva acolo unde au dat greș Poliția din Botswana și Ambasada Americană? Probabil nu va putea să afle nici ea nimic, și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]