2,757 matches
-
așa de lipsiți de mister pentru el, ca un explorator pe valea Yukonului sau pe muntele Kilimandjaro. Scoarța modestă a solului natal e înălțată și sălbăticită, făcută, spre plăcerea expediției, impracticabilă. O mare doză de savuros donchișotism intră în maniera povestitorului, a cărui Rosinantă se cheamă Pisicuța și care are și un Sancho Pancha în făptura unui tovarăș leneș, somnoros și mâncău, înveșmîntat pe jumătate cetățean, pe jumătate militar. Homerismul lui Hogaș e acela romantic al lui V. Hugo, cu aceleași
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în dialog. Autorul realizează bune evocări de oameni și locuri din secolul al XVIII-lea. Cartea se resimte mult mai puțin de influența nefastă a dogmatismului decât antologia Bucureștii în literatură, cu deosebire în prefață. Prozatorul A. este un excelent povestitor. Personajelor lui le place să relateze întâmplări, unele de-a dreptul spectaculoase. În același timp, el se relevă ca un înzestrat portretist, mai ales în chipurile de femei, știind să descifreze finețea și expresivitatea trăsăturilor, frumusețea sălbatică și senzuală, coborâtă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
Caragiale, al cărui urmaș se dovedește a fi și prin viziune, și prin stil. Este un pictor al Bucureștiului, oraș pe care-l iubește cu frenezie, al anotimpurilor și topografiei urbei, marcată de somptuoase restaurante și cârciumi sordide, unde eroul povestitor se „cufundă în lafuri și palavre”. E o lume de sibariți, atinsă de o anume morbiditate, situată, ca și la Mateiu I. Caragiale, între rafinamentul culturii occidentale și farmecul frust răsăritean, în evocarea căruia se infiltrează pe alocuri elementul livresc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
mai puțin exacte sau elocvente ale articulațiilor "reale" ale procesului istoric. Ele sunt, aș putea spune, sau cel puțin ar trebui să fie moduri de interogare". (ibidem) 20 De altfel, și R. G. Collingwood realizează o imagine a istoricului ca povestitor și detectiv. Mai mult decât atât, Collingwood subliniază că orice cunoaștere de tip științific se bazează pe o cunoaștere de tip istoric: "vedeam limpede că orice filosof care elaborează o teorie a "metodei științifice" fără a oferi o teorie a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dar și îndemnat de către fratele Batolomeu, pe atunci ministru [provincial] al Saxoniei, s-a oferit să fie scrib. În anul Domnului 1262, așadar, după Capitulul din Halberstadt, celebrat în duminica «Jubilate», rămânând în locul unde s-a ținut capitulul, eu, în calitate de povestitor, iar fratele Baldovin în calitate de scrib, am început, dar fără pretenții, să îndeplinesc acea dorință. De voi reuși să duc la bun sfârșit acest lucru, voi fi și eu mulțumit; dacă, însă, dimpotrivă, nu voi reuși, va trebui să fiți îngăduitori
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
la care a fost supus Francisc de către împăratul Frederic al II-lea în palatul său, atunci când Sfântul a predicat împotriva obiceiurilor imorale de la curtea sa. Episodul este prezentat și de manuscrisul 442 din Assisi, din 1331, ce îl prezintă drept povestitor pe un frate din acel convent, care, conform afirmației lui Delorme, ar fi Petru teutonul, ce afirmă că l-a auzit chiar din gura aceleiași tinere, ce mai trăia încă în 1308. În plus, fapta este întru totul asemănătoare, schimbate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
restul operei sale, un temperament romantic. Astfel s-ar putea explica și preferința pentru basm, manifestată încă din perioada studiilor la Viena. Un model în această direcție l-a avut în Ioan Slavici. A deprins în oarecare măsură și maniera povestitorului popular, fapt probat în primul rând de importanța acordată acțiunii și, de asemenea, de folosirea unui limbaj limpede. Pentru această orientare spre limba vie și spre o tematică inspirată din viața poporului, scriitorul pledase energic în două dintre conferințele ținute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
specifică" dintre memorialistică și epica autobiografică în chiar "forma ficțiunii romanțate", ceea ce impune renunțarea la strategiile curente ale mimesis-ului, reductibile în ultim resort la "reproducerea obiectivă a unui crâmpei de viață". Rezumând, dacă memorialistul se prezintă mai mult ca un "povestitor" ingenuu și lipsit de "metodă", prozatorului îi revine rolul unui "regizor" care știe să "romanțeze" povestea vieții și s-o pună în scenă convingător. Liantul dintre memorialistică și epica autobiografică rămâne deci interesul pur psihologic ("intelectualist"), din perspectiva căruia e
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Cioculescu vorbea despre "o autobiografie ușor trucată", unde interesante ar fi doar unele scene din copilărie, cu raportări "la pitorescul local și la psihologia deficienței virile". De aici și concluzia, de-a dreptul răutăcioasă, că Lovinescu dorea să fie "un povestitor, ca Sadoveanu", fără a poseda însă și talentul colegului său de liceu 11. În plus, prozatorul ar fi comis aceeași eroare ca și memorialistul, încercând să explice psihologia personajului cu ajutorul materialului anecdotic (nepotrivit unui "subiect" ce s-ar fi cuvenit
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vieții din toate virtuțile negative ce-l apărase de ravagiile furtunilor". Concluzia e că viața lui Bizu (lipsită de tragism, "banală și fără interes") nici nu trebuie, de fapt, "povestită". Într-adevăr, biografia omului fără însușiri nu poate inspira un povestitor (de tipul "moldovenilor" Creangă, Sadoveanu sau Dragoslav), dar poate face foarte bine obiectul unui roman ceea ce Lovinescu, ambițiosul romancier, n-avea cum să nu intuiască. Nu întâmplător, secvența următoare realizează explicit tranziția dinspre registrul mimetic-imaginal, al memoriei voluntare (și al
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
configurația imuabilă a temperamentului său artistic ("moldovenesc"), înclinat către un anumit tip de creativitate (îndatorată "sămănătorismului"), și nu la voința bovarică de a scrie "altfel", i.e. o proză auster experimentală, de sentimente și idei generale, la antipodul elegiac-lăcrămoaselor producțiuni ale povestitorilor moldoveni. În mod previzibil, revenirea acasă declanșează ca de obicei automaticul impuls creator ("ca și anul trecut, avui senzația ciudată a unui singur ritm de viață, într-o materie nediferențiată"), deslușit mai întâi în ritmul roților de tren (stimul auditiv
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Capacitatea de diferențiere și reproducere a onomatopeelor Capacitatea de reproducere a zgomotelor IV. Obținerea performanței Acum, că am scăpat de Vrăjitoarea cea Rea, putem să ne jucăm în voie. Profesorul propune copiilor să joace teatru. Împarte rolurile: profesorul va fi povestitorul și va citi cu intonație povestea, iar elevii vor face zgomotele de fundal precizate în poveste. Joc didactic Dramatizare Conversația Capacitatea de concentrare a atenției Capacitatea de diferențiere și reproducere a zgomotelor și onomatopeelor V. Asigurarea feedbackului Răspunsurile elevilor la
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Hasek și Bai Ganiu al bulgarului Aleko Konstantinov. În 1994 a primit Premiul Național în domeniul literaturii, artei și arhitecturii din Republica Moldova, iar în 2002 Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. În cărțile sale V. se dovedește un povestitor atent la cele mai subtile nuanțe ale vorbirii și comportamentului unor personaje, născute din buna cunoaștere a psihologiei și mentalității omului simplu. Dincolo de spectacolul banalității zilnice și al limbajului neaoș, se pot citi adevăruri esențiale despre om și despre viață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
poezie pură”, modernism, verism), aflate adesea în interacțiune și în alte spații culturale (francez, american), precum și unor aspecte ale receptării acestei literaturi. Monografia Boccaccio, proiectată ca o biografie intelectuală clasică, pune accent îndeosebi pe perspectiva etică și estetică a marelui povestitor, pe schema compozițională a Decameronului, relevând situațiile specifice din această capodoperă narativă și diversitatea fără precedent a personajelor, filiația motivelor și a temelor, depășirea erudiției surselor prin integrarea lor într-un discurs umanist dominat de armonie și frumos, de noblețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
închiși și recreează mental prezențele celor din jur doar după felul lor de a se exprima. Uneori deschide ochii, apoi îi închide la loc și „încearcă să developeze ce a fotografiat în fracțiunea de secundă cât a avut pleoapele despreunate”. Povestitorul Nae Stabiliment are o tehnică specială: „Alege, nu se știe cum, doar cuvântul potrivit și e, dacă vreți, nonparafrazabil. Se joacă, mângâie cuvintele, le împrăștie în urechile auditorului, ca un țăran care zvârle semințe pe holdă. Nici prea multe într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
exemplare, puse la Îndemâna marelui public spre a-i forma gustul literar, spre a-l deprinde cu cititul. Iată de pildă istoria unui tânăr muncitor care, după vorba autorului nuvelei (Constantin Chiriță - n.n.), „cucerește viața” (Matei Ion a cucerit viața). Intenția povestitorului e lăudabilă. Matei Ion Însă străbate o viață absolut identică celei a lui Nicula Petcu, din altă istorisire, Biruința de Alexandru Gârneață. În viața primului se Întâmplă un fapt foarte asemănător cu cel din viața ucenicului Năsturaș, care, la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
volum, nu Întrunește sufragiile criticii: „Ion Istrati, autorul romanului Grâu Înfrățit - Începe J. POPPER 44 - recent publicat de EPLA dovedise prin cele două nuvele apărute În 1948 În Flacăra sub titlul Tarlaua și Vin Bașovenii, calități cu totul deosebite de povestitor. (Ă). Puterea de pătrundere cu care descrie Istrati viața satului moldovenesc din Grâu Înfrățit dovedește că scriitorul a așezat la baza cărții sale o bogată și prelungă experiență de viață. El a trăit printre eroii săi, i-a cunoscut Îndeaproape
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
alese de Ion Creangă, unde cu toate deficiențele studiului, care nu dă suficientă extindere cercetării operei, sunt răsturnate tezele burgheze ale așa-zisului junimism al lui Creangă, ce distruge imaginea «idilicului» Creangă, se arată caracterul de clasă al humorului neîntrecutului povestitor. Nu tot aceeași combativitate manifestă ediția Opere alese Odobescu a lui Al. I. Ștefănescu, care face o bogată analiză, dar mai respectă oarecum ierarhia de valori moștenită de la istoriografia burgheză prin atenția acordată lui Pseudokinegheticos În raport cu alte opere ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
are o formă similară cu cea a dialogurilor clasice sau eurotapokriseis, de întrebare și ședință de răspuns. Singura convorbire care nu cuprinde întrebări nici de la Gherman, nici de la Ioan Cassian este a XV-a. În lucrarea sa, Cassian apare ca povestitor, un călugăr egiptean ca vorbitor și Gherman pe post de interlocutor. Cea mai timpurie dată a publicării oricăreia dintre părțile Convorbirilor duhovnicești este anul 425, deci un sfert de secol după ce a părăsit Egiptul. Singura posibilitate, ca să păstreze esența profundă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și reviste”, la câteva articole omagiale sau comemorative (despre Liviu Rebreanu și B. P. Hasdeu) și la un text foarte critic la adresa lui Mihail Sadoveanu, scriitor pe care C. Varteniuc îl consideră în declin, acuzându-l că nu mai este „simpaticul povestitor al trecutului” și că s-a îndepărtat de „graiul lui Neculce și Creangă”. Rare sunt traducerile: povestirea Più presto! de Giovanni Papini, un poem de Charles Baudelaire și schița Vremuri trăite de Anton Cehov. Alți colaboratori: Ghedeon Coca, Em. Crainicu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287295_a_288624]
-
nu se referă la subiect); dacă sunt poze, este bine să fie folosite pentru ilustrarea povestirii; dacă povestirea se face în grup de copii (când e vorba de un grup de copii care au fost expuși unui eveniment violent comun), povestitorul trebuie să se asigure că și cei mai mici înțeleg; când povestea se repetă, copilul o știe deja, este bine ca povestitorul să o întrerupă cu: „și apoi ce s-a mai întâmplat?”, lăsând copilul să continue; poveștile de familie
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de copii (când e vorba de un grup de copii care au fost expuși unui eveniment violent comun), povestitorul trebuie să se asigure că și cei mai mici înțeleg; când povestea se repetă, copilul o știe deja, este bine ca povestitorul să o întrerupă cu: „și apoi ce s-a mai întâmplat?”, lăsând copilul să continue; poveștile de familie („când tu erai mic”, „când tata și mama sau bunica”, „atunci când a venit la noi mătușa”) sunt extrem de reconfortante pentru copilul cuprins
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
lipsa epicului și nu știu ce explicație să dau acestui fenomen care mă tem să nu ia amploare. O fi lipsa imaginației (lucrul cel mai trist cu putință), a talentului narativ, în fine, lenea scriitorilor tot mai mult prozatori și mai puțin povestitori, sau pur și simplu o stupidă trăsătură de generație sedusă de o nouă formulă de antiroman umplut simplist cu trăncăneli neîncetate și continue hoinăreli". Ar fi pus astfel în valoare, cum ar veni, doar instinctul tropic, vorba lui Călinescu; cel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
curând o funcție a intelectului uman și nu un proces de ordonare sistematică a memoriei, precum este, în schimb, rezultatul lui, respectiv imaginarul colectiv. În acest "sistem" mental pătrund dinspre gândirea practică și dinspre gândirea intelectuală (teorie) informații relevante pentru povestitorul colectiv și care, prelucrate de imaginație, sunt absorbite în "rețea" în diverse sub-structuri narative și simbolice. Reprezentarea, înțeleasă ca schemă de proiecție mentală, nu ar fi în mod obligatoriu purtătoarea unui simbolism preexistent (în accepțiunea lui Le Goff). Gândirea colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
zonele de trecere și funcțiile lor: poarta palatului sau a orașului, podul, drumul, hanul (loc de popas, care însă devine primejdios când e situat la răscruce). Contemplarea sau organizarea spectacolului lumii se face din locuri privilegiate, ale privitorului-stăpân sau ale povestitorului (le regăsim neschimbate în literatura secolului XX, în Moromeții lui Marin Preda): tron, foișor, prispă (loc mai înalt) sau chiar marginea drumului. În simbologia domus-ului, ușa reprezintă granița între lumea închisă și ocrotitoare și exteriorul amenințător, necunoscut, dar separă și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]