4,908 matches
-
de la roabe la robi, de la slujitori la demnitari, de la Divan-Yolù la Arz-Odasî, au început a umbla vorbe și presupusuri care arătau pe șahzadè Mustafa uneltind în vilaietul său din Asia. Șahzadè Mustafa avea trupe puternice în Amasia și ienicerii îl prețuiau ca pe un mare viteaz. Bizuindu-se pe credința și dragostea oștenilor, Mustafa avea deci intenția să dărâme din scaun pe părintele său Soliman. De ce-i tăcut și mâhnit în astă sară domnul meu? întrebă sultana-doamnă. A primit vești neplăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
La Istambul vremea e bună și liniștită? Aș putea să-ți spun că-i bună, șahzadè, răspunde vizirul, însă n-aș grăi adevărat dacă ți-aș spune asta. Știi că-mi ești drag și că vechii slujitori ai împărăției te prețuiesc ca pe o piatră rară. — Atunci s-așteptăm să se facă vreme bună, a răspuns coconul împărătesc. Deocamdată îmi priește mai bine la Amasia. Rustem și-a pipăit grumazul. — Deși partea aceasta a ființii mele e în primejdie, a râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mi-a explicat că Tefza trăise până atunci ca republică, fiind cârmuită de un sfat al cetățenilor de vază, fără protecția nici unui sultan sau trib nomad, neplătind nici dări, nici răscumpărări, și asigurându-și prosperitatea datorită vânzării burnuzurilor din lână, prețuite în lumea întreagă. Însă, de când izbucnise un conflict sângeros între două clanuri rivale, luptele și răfuielile ucigașe se înmulțiseră în asemenea măsură încât, spre a putea opri masacrul, sfatul hotărâse să-i supună oprobriului cetății pe membrii clanului care începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fel de bărbat ești? — Sunt medic, un biet medic, murmură Valerius. Se înveli mai bine cu pătura de lână și-și cuprinse genunchii cu brațele. Își sprijini capul de mușchiul care acoperea bolovanul. Neînarmat, se simțea neputincios; își spuse că prețuia mai puțin decât mușchiul acela sub cerul imens, palid, acolo, la granița Imperiului deasupra căreia i se părea că poate zbura asemenea unui șoim. Închise ochii. Putea vedea ținuturile străbătute de Danubius, iar mai departe, spre apus, pe cele străbătute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tăcere. Și dacă iarna în alb de stea În drumul ei natura împodobește, E pentru că ușorul fulg de nea În gingășia lui, o inimă topește. Și dacă flori pe ramuri strălucesc În fire de petale cristaline, E pentru că și norii prețuiesc Lucirea lor în curgeri albe, line.
Şi dacă…. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_547]
-
dihor bătrân, ce știe totul despre cursele de iepuri și găurile de șobolan. Aș zice că Fat Paul nu-și prea face griji din cauza accentului. Nu umblă cu ocolișuri. Fiecare silabă are claritatea unei amenințări. Niciodată n-ai putea să prețuiești un asemenea glas la adevărata lui valoare, ia ascultă-l: — M-am întâlnit cu el duminică pe stradă, spuse Fat Paul. Am zis pfui! Ai mâncat curry? El a zis: „Nă. Asta a fost vineri.“ Eu am zis atunci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
informațional vizează dezvoltarea omului în devenire ce se află în fața noastră, a celor ce stăm în locul înaltei responsabilități a catedrei. Profesorii de la catedra de religie au organizat dezbateri cu titluri ca: Sunt demodat dacă sunt creștin, Tinerii și preocupările lor - Prețuiește viața! Conferința interdisciplinară cu tema: „Teologia și fizica în dialog despre cunoașterea lumii” din mai 2003, a vizat tocmai cadrele didactice. Invitații au fost universitari: Prof. Gheorghe Maftei, Catedra de Fizică Teoretică a Univ. „Al. I. Cuza”, pr. prof. dr.
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
în jurul lui. Poetul este o persoană liberă și lucrează cu mintea și cu sufletul. Este capabil de cele mai ingenioase și neașteptate inițiative, reacții și simțiri, însușiri care î l fac social, creându‐și o viață frumoasă, interesantă, iubită și prețuită de oameni. Răsplata îi vine totdeauna de la critici și cititorii competenți. Poetul trebuie să fie volubil și tandru, popular și generos, în mijlocul generației sale. În el tre buie să se contureze calitatea de luptător pentru adevăr și dreptate, în așa
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
care și la vârste înaintate vor să le știm tari, puternice ca și cel alături de care au plămădit viață. S‐ a înțeles cred, că mama este universul existenței noastre și ea nu poate fi divizibilă. Este a noastră și o prețuim și o iubim până la moarte și chiar dincolo. Indiferent de profesia noastră, de pregătirea sau de vârsta la care am ajuns. Mama e veșnică. Că așa este, martor al discursului meu îl iau pe nimeni altul decât pe prea devreme
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Mamă! » ‐ atunci copiii ziseră plângând: Ție ce‐ ți rămâne ? - „Voi”, răspunse ea”. * și ca argumentația mea pentru dragostea de mamă , care înseamnă în același timp și sentimentele multora dintre noi față de soția sau iubita pe care o avem și o prețuim, față de fiicele ori nepoatele noastre, vecinele sau cunoștințele, femeia în general, să nu rămână insuficient susținută, evoc aici priceperea pe care o dovedeau autorii de manuale școlare, cu ani în urmă, când puneau alături, mai întotdeauna, dragostea de mamă cu
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
n mâini Dorobanți, viteji Români! Unu, doi, ‐ unu, doi, Toți Românii‐n pas cu noi, Să trăiască Patria, Regele și Nația! Uraaa! Mama e veșnicie. În viață și după ce pleacă. Până și iubirile noastre ei i le datorăm. și o prețuim mai cu foc deabia după ce a plecat ... Alții nici atunci, și, zău, tare‐i păcat !
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
lucruri, să-ți cer să mă îndrumi... Acum văd că n-are absolut nici un rost. Nu crezi că e trist, Virgil, ca, dintre toți oamenii, tocmai tu să decazi atât de mult? Tu, care-mi spuneai cât de mult îți prețuiai demnitatea? „încerci prin viața și acțiunile tale să dai un pic de sens acestui univers nebun“... La asta te refereai...? La... la această boarfă de impotență lascivă? Te-au convins să te cufunzi cu totul în autocompătimire? Te-au convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
siguranță că nu - și chiar și astea erau de-acum pierdute. Izgonit de Irina, confruntat cu o Elfrida schimbatăă probabil că și viața îi era în pericol. înălță din umeri. Nu putea găsi în el însuși puterea de a-și prețui viața foarte mult, nu acum, când capacitatea lui de a aduce nenorocirea asupra celor din jurul lui atinsese o nouă culme. Egoist, spusese Iocasta. Era eufemismul secolului. — O să am grijă de tine, spuse Elfrida. Promit. O să am mereu grijă de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu e treaba ta. — E-adevărat, am zis eu. E numai treaba ta. Privirea i se răci. — Și ție ce-ți pasă? — Nu e treaba ta, am zis eu. Nu zîmbi. Buzele Îi tremurau. Cine mă cunoaște știe că Îl prețuiesc pe Pablo. Familia mea și... — Dar eu sînt aproape un străin, am Întrerupt-o. Și mi-ar plăcea s-o aud de la tine. Să auzi ce? — Că Îl iubești cu adevărat. Că nu te măriți cu el ca să pleci de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pistolar În serviciul FAI. Își construise o reputație de om lipsit de frică și de scrupule. Îi era de-ajuns un nume și Îl lichida cu o Împușcătură În față, În plină stradă, În miezul zilei. Asemenea talente sînt foarte prețuite În vremuri agitate. Nu avea nici fidelitate și nici un crez. Nu-i păsa nici cît negru sub unghie de cauza pe care o slujea, ci se slujea el Însuși de cauza respectivă pentru a se cocoța pe scara funcțiilor. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din ce În ce mai mult, Julián trăia urmărindu-te cu Înfrigurare, pe tine și progresele tale. Îmi vorbea de prietenii tăi, de o femeie pe nume Clara de care te-ai Îndrăgostit, de tatăl tău, un om pe care-l admira și-l prețuia, de prietenul tău Fermín și de o fată În care lui i-a plăcut să vadă o nouă Penélope, de Bea ta. Vorbea de tine ca de un fiu. Vă căutați unul pe celălalt, Daniel. El voia să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu șade aici” (începutul scrisorii era: „Angelul meu!...”). Limbajul cuplului Zița și Rică este anticipat de cel al cuplului Neta și Gulică din comedia lui Al. Depărățeanu, Don Gulică sau pantofii miraculoși. Modalitatea de a caracteriza personajele prin nume este prețuită încă de la primele încercări dramatice românești. De o inventivitate deosebită vor da dovadă în această direcție Alecsandri și Caragiale. Spre deosebire de aceștia, autorii primelor texte dramatice românești creează nume plastice tocmai pentru a suplini posibilitățile reduse de a caracteriza personajele în
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
lătinește...”. Efecte comice au fost obținute de Hasdeu înaintea lui Caragiale prin reproducerea textuală a cuvintelor cuiva de către o altă persoană (Marița recită frazele lui Jorj în fața lui Hagi-Pană, așa cum Chiriac va spune frazele Vetei în fața lui Dumitrache). Caragiale a prețuit opera dramatică a lui I. Negruzzi, cu care a scris împreună Hatmanul Baltag. Moravurile politice l-au inspirat și pe I. Negruzzi în comedia O alegere la senat, care are similitudini în ceea ce privește tipurile și situațiile cu O scrisoare pierdută. Acțiunea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
parfum care face dorința să te piardă în celălalt. Ne-am revăzut de multe ori și-atât de bine ne simțeam împreună, departe de orice frământări ca două flori ce nu se pot amesteca, însă pe furiș se privesc, se prețuiesc. Era într-o vineri când o așteptam și ea plutea bucuroasă spre mine! Trei bărbați au întâmpinat-o în aglomerație, unul era alesul. A plecat cu ei trecând pe lângă mine, plecându-și capul. Luni m-a sunat. Avea vocea moale
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
acesta a scăpat atât spada cât și frâul calului. Rogero, nevoind să se folosească de ceastă dezarmare a potrivnicului său, s-a oprit locului în vreme ce calul lui Rodomont își purta stăpânul năucit, peste câmp. Bradamanta s-a apropiat de Rogero, prețuindu-l acum și mai mult, la vederea acestei purtări cavalerești. I-a cerut iertare pentru faptul de a-l fi lăsat expus adversarului ei invocând ca motiv datoria fașă de suveranul său. În vreme ce spunea acestea, Rodomont, revenindu-și din buimăceală
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de erete. Fântâna din care a băut Angelica avusese o asemenea înrâurire asupra frumoasei prințese încât, deznădăjduită și cu glas tremurător, l-a conjurat pe Sacripant să nu aștepte apropierea lui Rinaldo, ci să fugă cu ea. -Atât de puțin prețuiesc eu, deci, în ochii tăi, zise el, încât te îndoiești de puterile mele? Ai uitat oare bătălia de la Albracca unde, luându-ți apărarea, am luptat singur înpotriva lui Agrican și a cavalerilor lui? Angelica nu a răspuns nimic la aceasta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de astăzi poate fi pentru mine mai fericită decât îți închipui, dacă mă vei conduce numai la castelul în care se află închisă aceea pe care o plângi. Cavalerul a răspuns: Acum când am pierdut tot ceea ce mă făcea să prețuiesc viața, nu am pentru ce să mi-o mai feresc și sunt gata la orice; trebuie însă să-și spun că mari primejdii te pasc în ceea ce vrei să întreprinzi. Iar dacă ți se va întâmpla o nenorocire, să nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
era hotărât să-și îndeplinească misiunea ce-și impusese, sau să moară. În cele din urmă Cloridan, văzând că nu-l poate clinti din gândurile sale, zise: Voi merge cu tine, Medor și te voi ajuta în această generoasă încercare. Prețuiesc viața mai puțin decât onoarea, dar chiar dacă aș prețui-o, îți închipui tu, dragă prietene, că aș putea trăi fără tine? Mai bine cad sub loviturile dușmanilor noștri decât să am durerea de a te fi pierdut.” Când le-au
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sau să moară. În cele din urmă Cloridan, văzând că nu-l poate clinti din gândurile sale, zise: Voi merge cu tine, Medor și te voi ajuta în această generoasă încercare. Prețuiesc viața mai puțin decât onoarea, dar chiar dacă aș prețui-o, îți închipui tu, dragă prietene, că aș putea trăi fără tine? Mai bine cad sub loviturile dușmanilor noștri decât să am durerea de a te fi pierdut.” Când le-au venit înlocuitorii, cei doi prieteni au pornit spre tabăra
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ca ziua. În clipa aceea Medor a văzut cadavrul prințului Darniel; cu ochii scăldați în lacrimi și inima sângerând, el l-a recunoscut după pătratele de alb și roșu ale scutului său. Înăbușindu-și lacrimile, nu pentru el căci nu prețuia viața, ci de teamă să nu se deștepte careva și să-i împiedice a-și aduce la îndeplinire pioasa lor datorie. El a propus tovarășuluiu său să poarte cadavrul lui Darninel împreună, pe umeri, împărțind astfel povara scumpelor rămășițe pământești
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]