6,389 matches
-
literatura română (de la clasici până la scriitori contemporani), comicul în dramaturgia lui Vasile Alecsandri, fabulosul în teatrul lui Victor Eftimiu, „doctrinarul” în Șun sau Calea neturburată de G. Călinescu. Acest principiu al cercetării se menține și în volumul Istoria literară ca pretext (1982). Cercetările întreprinse pentru obținerea doctoratului s-au concretizat în volumul V. Voiculescu în orizontul tradiționalismului (1984). Recursul la tradiție (1987) reprezintă o „propunere hemeneutică” prin convocarea, pe suport istoric, a întregii suprafețe a conceptelor de tradiție și tradiționalism în
BRAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
cu spirit critic și aplicație analitică. A îngrijit și prefațat un mare număr de ediții din operele scriitorilor clasici români. SCRIERI: Sincronism și tradiție, Cluj, 1972; Conjuncturi și permanențe, Cluj-Napoca, 1976; Destinul unor structuri literare, Cluj-Napoca, 1979; Istoria literară ca pretext, Cluj-Napoca, 1982; V. Voiculescu în orizontul tradiționalismului, București, 1984; Când sensul acoperă semnul, București, 1985; Recursul la tradiție, Cluj-Napoca, 1987; Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992; Decupaje în sens, Sibiu, 1997; Cultura - o utopie asumată, Sibiu, 2000; Critica „estetică” și verdictul
BRAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
și Sfintele Paști între zăvoare și baionete, Sunt zece ani ș.a. Personajele care populează acest tip de proză sunt precis delimitate caracterologic. Amănuntul, atent cultivat, conferă întregului culoare și ritm. Compozițiile sunt scurte și incisive, relatând o întâmplare sau folosind pretextul unei lecturi pentru a fixa profiluri interesante, ca și pentru a desprinde un miez moralizator (Un prânz la Peleș, Măștile mele, Eroare de-o literă). Meditația lirică se asociază notației descriptive (Suflet de artist, Hi, Bălan!...). Înrudite cu această proză
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
supranaturale (existența unei femei-robot, desprinderea de corpul material etc.) sunt abil disimulate prin verosimilizarea diferenței de statut dintre planurile de realitate care intră în cadru. Modelul proxim poate fi Mircea Eliade. În Un începător dotat motivul manuscrisului găsit funcționează ca pretext pentru introducerea unor considerații despre SF, precum și a unor embrioni narativi subsumați genului. Noapte bună, Sofia subscrie la vechea interogație privind diferența dintre viață și vis. SCRIERI: Lovituri din umbră, București, 1967; Vocile vikingilor, București, 1970; Incursiuni în literatura de
BUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
real fior elegiac. Poetul știe că, inevitabil și ireversibil, s-a rupt de acea lume: „De ce te-ai lepădat și tu, Ioane?/ Cine mă strigă?/ Cine reînvie?/ E numai satul din copilărie.” Mitologia personală, cea locală sau cea elină devin pretexte de meditație asupra originilor, timpului/trecerii („drumul invers”) și cunoașterii. Resuscitarea trecutului, a vestigiilor istorice, fie că e vorba de Putna, de Athos sau de Grecia clasică (Templul dinafară, 1975), echivalează cu anularea sau amânarea morții atât în ordine individuală
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
rețin estompele, surdina. Timbrul discret elegiac îl definea în Prour pentru porți uitate (1934). Din simbolismul începutului de veac, revine parcul, rustică devălmășie, în care crinii se învecinează cu sulfina și răsurile, loc salutat cu o ludică reverență, refugiu și pretext al reveriei. Timpul lucrează și decorul familiar renaște în jocul livresc, în vreme ce comparația așază neobosit un azi lângă ieri: grădina ce era și grădina de acum, paradisul din vară și mormintele „de rugină”, între care hotar stă un „dar” adversativ
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
în spiritul cerințelor ideologice ale momentului, poeziile sale cântă pământul care „e al celor ce-l muncesc”, tractoarele, iarna „când Lenin a murit”, „lumina vremii noi” și „partizanii patriei bulgare”. Versificația abundentă și facilă e de cele mai multe ori doar un pretext pentru lansarea lozincilor la modă: „Și păsările-ntoarse parcă spun/ Că anul holdei noastre va fi bun/ și izbucnind în flori candide merii/ Lansează iar lozinca primăverii:/ - Nici o parcelă neînsămânțată!” Poezia didacticistă, inspirată din evenimente istorice „purificate” ideologic și transformate
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
dobândește o turnură lirică, deseori poetizantă. Proza lui B. se va orienta spre reflectarea prezentului sau trecutului spațiului autohton, prin introspecție psihologică, agrementată cu divagări lirice și descrieri de spații geografice exotice (cu personajele lor aferente), care sunt însă doar pretexte pentru prezentarea unor valori general umane: curajul, cinstea, corectitudinea, generozitatea. Astfel, romanul Ierni peste tei (1978) e o evocare a răscoalei antihabsburgice a țăranilor din zona montană a Banatului (1737-1739), iar Tangaj (1980; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), un roman
BANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]
-
prin „purgatoriul amintirilor” spre a înțelege „cum i-a fost viața”. Prin romanele Semințele dimineții (1976) și Portocale pentru vinovați (1982), un autor ingenios își conduce cititorul în lumi imaginare, uneori de-a dreptul fabuloase, în care acțiunea este doar pretext pentru narațiuni-simbol. B. realizează construcții literare riguroase, croind lumi în care se desfășoară istorii exemplare, topogramele prozelor și destinelor fiind adecvate întotdeauna momentului istoric pe care îl evocă. Atmosfera cărților se alcătuiește din jocul amintirii și al rememorării, fiecare personaj
BANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]
-
melodii de cântec sau chiar de doină (în Maramureș). B. cu funcție de colindă (în Transilvania) sau de plugușor (în Moldova) este adaptată funcțiilor specifice acestor specii. În timp ce în b. narațiunea reprezintă un scop în sine, în colindă narațiunea este un pretext pentru realizarea unui scop ritualic. Din această diferențiere funcțională rezultă tratarea și dezvoltarea diferită a acelorași motive în cele două specii. În colindă acțiunea este de obicei redusă la datele esențiale. Atunci când se recurge la un text de b. pentru
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
Dumitru Micu, Maria Banuș, București, 1956; Petroveanu, Pagini, 23-32; Petroveanu, Profiluri, 93-112; Felea, Dialoguri, 97-101; Oarcăsu, Opinii, 27-49; Negoițescu, Scriitori, 431-434; Oarcăsu, Oglinzi, 166-171; Piru, Panorama, 109-112; Felea, Poezie, 27-30; Grigurcu, Teritoriu, 108-112; Cioculescu, Aspecte, 214-220; Călinescu, Literatura, 148-155; Tudor, Pretexte, 219-232; Crohmălniceanu, Literatura, II, 578-582; Ciobanu, Critica, 35-46; Iorgulescu, Rondul, 23-32; Cristea, Un an, 29-36; Petroveanu, Traiectorii, 105-119; Felea, Secțiuni, 35-40, 91-96, 412-414; Barbu, O ist., 226-230; Piru, Poezia, I, 192-204; Zalis, Tensiuni, 94-101; Cristea, Domeniul, 88-95; Laurențiu, Eseuri, 44-48
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
poveștile strânse la întretăierile timpului”. El se dedă unor manevre complicate de colportaj și de aglutinare a vorbelor, meșterind o „cutie cu povești” în adâncurile căreia s-a plămădit și universul Cărții. Dacă în special Povestirile din insulă sunt proto-forma (pretextul) unei bune părți din Cartea de la Metopolis, ultima parte a culegerii, Povestiri din muzeul scrisorilor, pare mai curând o suită de exerciții de digitație în vederea unui volum viitor, cel de-al doilea, al Cărții... Iterația, transmisia de bunuri fictive, circulația
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
preferințele tematice (folclorism explicit, aluzii retorice cu trimiteri la dacism, rescrieri de balade - precum Legenda Mănăstirii Argeșului), cât mai ales în prozodie. A. cultivă versul și strofa clasice, rima rară, combinațiile lexicale inedite. De aici o serie de poezii cu pretexte „ancestrale”, cu atmosferă vag folclorică. În cele mai bune exemple de acest fel răzbate câte un ecou din Ion Pillat. Poetul posedă o bună tehnică, se mișcă dezinvolt prin mai multe forme ritmice și strofice, este uneori un adevărat maestru
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
de lună nouă / că n-am furat vocale rupte / ci ca un hoț de cai când plouă / eu le-am furat pe amândouă.” Fraza muzicală, prozodia impecabilă, rostirea declamativă, discursivitatea fac ca poemele lui A. să fie și un perfect pretext textual pentru muzica ușoară românească. SCRIERI: Poeme, București, 1975; Stele pe dealuri, Craiova, 1976; Transplantul de albastru, București, 1976; Un liber albatros, București, 1978; Ei, aș, spunea poetul, București, 1980; Nu cer iertare, I-III, București, 1981- 1985; Bună seara
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
mult sau mai puțin teoretice. Pornit la vânătoarea formelor tradiționale - indiferent de orientare -, cum ar fi ordinea, inteligibilitatea și însăși noțiunea de capodoperă, avangardistul sfârșește adesea prin a uita de viitor, pentru că futurismul teoretic al a. ajunge uneori un simplu pretext pentru utilizarea tehnicilor subversive și subminatoare. Evoluând sub auspiciile refuzului categoric, ale unui „nu” autofondator, a. lansează pe piața culturală un nou produs: artistul-om, pentru care viața e spectacol, iar spectacolul e viață. O estetică sinucigașă a „antiartei pentru
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
și publică, la Editura Tineretului, apoi, constant, la editurile Ion Creangă și Sport-Turism, culegeri de povești, legende, basme, intitulate sugestiv: Orologiul împăratului (1957), Vârful cu dor (1973), Grădina înțelepților (1975), Piatra Craiului (1978), Fata din dafin (1982), narații ample cu pretext istoric - se întrevede un proiect destinat eposului vitejesc, în Banul Mărăcine (I-II, 1967), Inelul lui Dragoș-Vodă (1968), Taina lui Mircea-Voievod (1970), Spătarul Coman de Suceava (1977), Mărețul rege Burebista (1980) -, unde accentul cade îndeobște pe latura spectaculară: suspans, culoare
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
tematic și structural scrierilor anterioare. Copilăria, adolescența și tinerețea lui Nicolae Ostia (1971) reprezintă cronica unei fatalități existențiale. Până la maturitate, timp de cincisprezece ani, Nicolae Ostia trăiește coșmarul claustrării, fiind închis și legat în casă de tatăl său vitreg, sub pretextul participării tânărului la acțiunile unei bande de huligani. După moartea tatălui, la treizeci și doi de ani, este eliberat, dar nu poate scăpa și de absurdul ce-i guvernează existența: acostează pe stradă o femeie și, victimă a împrejurărilor, ajunge
BALANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]
-
durata apariției revistei. Într-o etapă incipientă a romanului românesc, Serile de toamnă la țară se distinge prin echilibrul, siguranța unui epic elaborat, prin neobișnuita, în epocă, lipsă de ostentație ideologică, fiind o „carte excepțională prin maturitatea stilului” (Nicolae Manolescu). Pretextul declanșării narațiunii este, ca și în alte scrieri ale vremii, confruntarea între mentalitatea unui tânăr boier liberal, format în spirit voltairian, și înțelepciunea unui bătrân șătrar, Ion Criță, ce visa încă la Moldova lui „îmbrăcată cu șlic și cu giubea
CANTACUZINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
ST, 1967, 10; Dana Dumitriu, „Amurg”, „Munca”, 1967, 6184; Gh. Macarie, „Amurg”, IL, 1968, 9; Alex. Ștefănescu, Georgeta Mircea Cancicov, „Călătorul”, LCF, 1971, 37; Liviu Chiscop, „Poeni. Moldovenii”, ATN, 1973, 4; Cella Delavrancea, Mozaic în timp, București, 1973, 162-168; Tudor, Pretexte, 142-147; Valeriu Cristea, Puterea epicului, RL, 1975, 21; Titel, Pasiunea, 43-44; Poantă, Radiografii, I, 30-34; Traian Filip, Falsificatorii de imagini, Roma, 1979, 191-196; Gabriel Dimisianu, Georgeta Mircea Cancicov, RL, 1984, 17; Liana Cozea, Prozatoare ale literaturii române moderne, Oradea, 1994
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
și prezența unor excursuri biografice, excesive însă. Tot de aici vine și considerarea personajului principal mai ales din perspectiva celorlalte personaje, probabil în intenția de a face din el un simbol etic. Cu vremea, procedeul, fertil în Arhanghelii, devine un pretext pentru expunerea opiniilor autorului despre situația socială, politică, economică, financiară, religioasă, etnică ș.a.m.d. din România interbelică. Conflictul romanesc ajunge repede pretext pentru un tablou social, precum în Vâltoarea sau Vremuri și oameni. Însă alte romane privesc personajele, în
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
intenția de a face din el un simbol etic. Cu vremea, procedeul, fertil în Arhanghelii, devine un pretext pentru expunerea opiniilor autorului despre situația socială, politică, economică, financiară, religioasă, etnică ș.a.m.d. din România interbelică. Conflictul romanesc ajunge repede pretext pentru un tablou social, precum în Vâltoarea sau Vremuri și oameni. Însă alte romane privesc personajele, în bună tradiție realistă, într-un larg context social, le înconjoară cu evenimente și personaje adiacente, infinit mai bogate decât la alți romancieri ai
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
actori. N-a fost ușor, dar astăzi, cred că m-am acomodat repede cu miracolul unic al basmului. Am interpretat multe roluri, peste...., dar dintre ele cele mai dragi au fost.... Astăzi, premiera cu spectacolul ,,Secretele Castelului Părăsit” este un pretext al autorului de a rescrie un basm, împreună cu cei trei copii, pentru că tot ce-a scris și s-a jucat pe scena teatrului ,,Cărăbuș” au fost povești din afara basmului, au fost, cum o spune mereu autorul, dramaturgul Ion Bălan, doar
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Crom și turcoaz, cu niște aripi late ca ale unui Chevrolet, roți ca de roabă, și părea să aibă cel puțin patruzeci și cinci de kile. Un moft de expatriat, asta era bicicleta aia. Eram pe cale s-o folosesc ca pretext pentru a Începe o conversație când metroul s-a oprit din nou. Biciclista a ridicat privirea. Părul i-a căzut pe spate, dezvăluindu-i chipul splendid, Încadrat de glugă, și, pentru un moment, privirile ni s-au Întâlnit. Blândețea expresiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din spate a ultimei mașini stă Mustafa Kemal. E slab din cauza luptelor. Ochii albaștri Îi strălucesc. N-a pus băutură În gură de mai bine de două săptămâni. („Diverticulita“ de care Îl tratase doctorul Philobosian pe pașă era doar un pretext. Kemal, susținătorul occidentalizării și al statului turc secular, avea să rămână fidel acelor principii până la capăt, murind la cincizeci și șapte de ani de ciroză la ficat.) Cum trece, se Întoarce și se uită În mulțime chiar când o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
le devoră sângeros, și le târî trupurile albe, fără apărare, și mai adânc În labirint. Și apoi cortina coborî la loc. În rândul al optsprezecelea, bunica mea Își formulă opinia critică. ― E ca-n tablourile de la muzeu, spuse ea. Un pretext ca să arăți oameni fără haine. Insistă să plece Înainte de actul al doilea. Acasă, pregătindu-se de culcare, cei patru spectatori de teatru Își derulau rutina de fiecare noapte. Desdemona Își spălă ciorapii și aprinse lampa de veghe de pe hol. Zizmo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]