28,288 matches
-
de foc pocnind, Iuda, când îl auzia, Sta în loc și amorția. Dar Ilie l-a luat Și cu lanțu l-a legat (12, p. 87). înfruntarea dintre zeul furtunii și demon este, ca și celelalte motive mitice ale colindei, concis prezentată. Concis, dar precis. Nici un element important nu lipsește din acest scenariu mitic arhicunoscut : coborârea zeului (eroului) în infern, lupta cu demo- nul (monstrul), folosirea unor arme redutabile, „legarea” demo- nului, recuperarea „însemnelor divine”, restabilirea situației cosmice dinaintea catastrofei. Din nou
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-a dus la pădurea mare și a tăiat un lemn mare [sau „un paltin mare” ; cf. 115] și a făcut o mănăstire mare cu nouă uși, cu nouă altare (23, p. 333). La fel ca Noe din legendele românești prezentate, Dumnezeu are și el o toacă („Toaca din cer”) - „tot ca cea de pe pământ”, doar că, bineînțeles, „este o toacă mare” (8, p. 138). Armele omului și 121Legenda românească a potopului forțele lor magice sunt mai mici decât cele ale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ruși, Tiparul Moldovenesc, Chișinău, 1938. 44. Mircea Eliade, Comentarii la legenda Meșterului Manole, Editura Publicom, București, 1943. 45. Ilie Mândricel, „Tradiția locală despre relicvele rupestre de la Nucu”, în Vestigiile rupestre din munții Buzăului, Buzău, 1980, p. 39. 46. În afară de elementele prezentate, altele vin să confirme analogia simbolică dintre toacă, tobă și arcă. Vezi în limba română dobă = tobă și dubă = luntre monoxilă (vezi și sanscr. dabba = „corabie, corabie primitivă”) (88, pp. 148-149). Pentru șaman, toba este, din punct de vedere simbolic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aceasta. Biserica poate juca acest rol. Și ea este o Axis Mundi (o Scala Dei chiar) și, să nu uităm, ea este durată - ca în legendele moldave - pe locul și din lemnul unui paltin sacru (substi- tuire similară cu cea prezentată mai sus). Un fenomen identic semnalează Romulus Vulcănescu într-o comună din județul Mehedinți, unde pasărea- suflet nu mai este figurată sculptural în vârful stâlpului funerar (simulacru arhaic al coloanei cerului la mor- mânt), ci, odată cu înlocuirea aces- tuia, în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
află în curtea sanctuarului Artemidei” (Istorii, IV, 34). Transpare aici ideea unei zeițe „Artemis Hiperboreeana” (să nu uităm că Artemis e soră geamănă cu Apollo). Această idee apare pregnant la Diodor din Sicilia, într-o legendă în care zeița este prezentată (ca și Abaris) venind în zbor din Hiperboreea, într-un car tras de balauri (Biblioteca istorică, IV, 51). După ce traversează împreună cu argonauții Pontul Euxin, Medeea intră în Tesalia ca preoteasă a zeiței Artemis, „ce venea din ținuturile hiperboreenilor”. „Medeea le
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
iluminist, „spre stricarea acestii credinți deșarte”, articolul este important pentru că el conține, se pare pentru prima dată, informații privind atât inițierea solomonarilor („învață 13 școli”, la fel ca în tradițiile sârbești, croate și maghiare), cât și cartea magică a acestora, prezentată ca fiind o piatră-talisman, conținând nouă litere tainice (vezi reproducerea ei mai jos, la p. 278). e) în 1843, poetul moldovean Costache Stamati (circa 1786-1869) scrie și el despre „Cartea împăratului Solomon” (Solomonia) și, în general, despre „solomonii” (131). Voi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
crede că pasajul reprodus mai sus ar fi un simplu exercițiu de retorică și că autorul ar fi exagerat, scriind de pe pozițiile dogmatice ale iluminismului raționalist, dacă nu s-ar ști, din multe alte surse istorice sau folclorice, că tabloul prezentat este veridic. În acest context, vrăjitorul era privit de popor ca fiind un om superior, având putere nelimitată, care concura însăși puterea divină. „Dinaintea fermecătoarei și Dumnezeu se dă în lături”, spune un vechi proverb românesc (49). Vrăjitorul/vrăjitoarea se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
leaje și e mai rău decât turcul, că nu lase vrăjitoarele în sat. [...] Multe nevoi și supărari de la oamenii cei proști capătă aceia care vreu să le strice serbătorile cele idolești și obiceaiurile cele bătrâne” (32, pp. 341-342). Din motivele prezentate sau doar enunțate mai sus, o vânătoare propriu-zisă de vrăjitori nu s-a produs în această epocă în Moldova și Țara Românească. Reprimări sângeroase nu sunt semnalate în aceste provincii decât în cazuri de excepție. În anul 1714, de exemplu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
considerate până nu demult ca având valoare strict decorativă) incizate și încrustate pe figurinele de argilă antropomorfe descoperite în mormintele din epoca mijlocie a bronzului (1600-1500 î.e.n.), în sud-vestul teritoriului românesc de astăzi (Cultura Gârla Mare). Una dintre statuetele antropomorfe prezentate pare a fi un talisman, conținând (conform traducerii propuse) un descântec funerar de „călăuzire” a sufletului la cer : „Mergi suflete la cer...” (118, pp. 116-118). Este probabil că amulete similare, conținând diverse formule magico- rituale (de alungare a duhurilor rele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
începând din secolul al XVII-lea (186). Nu este locul aici să inventariez toate tipurile de amulete, talismane, baiere, răvașe de leac, filactere, avgare etc., cunoscute și folosite de români în diferite scopuri magice. Amintesc textele- -amulete de influență creștină, prezentate și comentate de Nicolae Cartojan : Călătoria Maicii Domnului la iad, Epistolia Domnului nostru Isus Cristos, Minunile Sf. Sisinie (27, I, pp. 102 și 184), Visul Maicii Domnului, Sator-Arepo-Opera-Rotas, Cele 72 de nume ale lui Hristos (de la 1620), Cele 72 de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a stihiei haotice în starea de nonmanifestare. Dar lupta propriu-zisă cu Minotaurul - care ar fi trebuit să fie motivul central și punctul culminant al structurii epice - este, în majoritatea cazurilor, uitată de mitografi sau, în cel mai bun caz, sumar prezentată. Monstrul fioros, antropofag, care teroriza Creta și decima floarea tinereții cetății Atena este în mod brusc și paradoxal prea blând. Pare că Tezeu nu are de îndeplinit decât o simplă formalitate. „Eroul se repezi la animal și, acoperind cu mâna
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
își] deștinse [= descinse] brâul și-l legă de grumazi și-l deade la fată și-i zâse ei : „Du-l în cetate !”. Fata tremura și-l ducea. Sv[â]ntul Gheorghe bătea-l cu grăbaciul [= gârbaciul] (115). Cele două variante prezentate indică limpede direcția involuției motivului mitic, de la tipul 2 la tipul 3 (vezi tipologia propusă mai sus). Ele fac parte dintr-un subtip intermediar de trecere : fecioara nu și-a pierdut încă toate prerogativele magice, dar ele au fost drastic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, privind modernizarea și sistematizarea localităților, câteva probleme esențiale privind estetica edilitară contemporană... etc.”. Autorii comunicărilor au refuzat să se supună unei astfel de manipulări. Intenția CCES era nu doar străină, dar chiar opusă spiritului sesiunii. Comunicările prezentate nu numai că nu au fost concepute „în lumina sarcinilor și orientărilor secretarului general al partidului”, dar multe dintre texte au încercat, dimpo- trivă, să submineze politica PCR de „modernizare și sistematizare a localităților”, prin care omul ca individ, colectivitățile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îngenuncheat înaintea străinului și i-ați oferit fața fără să vă gândiți că palma aplicată pe dânsa o resimțea țara pe obrazul ei. Cu gura plină de principie mari, n-ați neglijat niciodată micele voastre interese și, de șase ani, prezentați țărei spectacolul scandalos ce-l vedem în istoria popoarelor numai în timpuri de decadență; îmbuibați însă nesatisfăcuți, vă certați unii pe alții, vă acuzați între voi de imoralitate, vă aruncați în față epitetele de cumularzi și concesionari - toate acestea în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai mare de opere înainte de a oferi o explicație finală a acestui fenomen. Deși acest fenomen este extrem de interesant din perspectiva teoriei romanului, pînă acum a primit o atenție redusă. Se poate ajunge doar la concluzii provizorii pe baza dovezilor prezentate. Titlurile de capitol sub formă de propoziții la timpul prezent trebuie încadrate în categoria rezumativă, adică în aceea a textelor comentative. În acest caz, intermedierea narațiunii nu acționează în interiorul lor. Titlurile de capitol cu un verb la timpul trecut, combinat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Lambert Strether, Stephen Dedalus și Josef K. nu vor fi niciodată conștiente de faptul că experiențele, percepțiile și sentimentele lor sînt subiectul unui proces de comunicare. Calitatea experiențelor lor nu este influențată de acest proces și validitatea sau credibilitatea materialului prezentat nu sînt afectate. Asta, desigur, nu înseamnă că autorul nu vrea să aplice procedee de strategie narativă sau retorice în configurarea poveștii. Această configurare nu este parte a procesului de transmisie (structura de suprafață), ci mai degrabă a procesului de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
antecedentul necesar). Naratologia poate aborda acest fenomen prin intermediul unei distincții între un personaj-narator și un personaj-reflector și prin diferența între modul de transmitere pe care această opoziție îl reprezintă. În cazul unei narațiuni care începe cu un personaj-narator, povestirea este prezentată cititorului prin preliminarii. Naratorul garantează de asemenea că toată informația necesară pentru a înțelege povestirea va fi pusă la dispoziția cititorului atunci cînd are nevoie de ea. În cazul unei narațiuni ce începe cu un personaj-reflector, cititorul este obligat să
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
actu, preteritul epic își pierde înțelesul de trecut, în engleză impresia de in actu este accentuată de forma progresivă a verbului Deicticele: atunci acolo Deicticele: acum aici Centrul de orientare la personajul-narator, se poate transfera el însuși temporar în scena prezentată Centrul de orientare la personajul-reflector, accentuarea deicticelor aici/acum prin articole familiarizante, pronume fără referință etc. Perspectivă externă și perspectivă internă, tendință către aperspectivism Perspectivă internă, tendință către perspectivism Opoziția dintre referința la persoana a treia și cea la persoana
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fenomen poate fi observat, desigur, în narațiunile autobiografice la persoana întîi sau în situațiile narative auctoriale. Într-o narațiune cu un narator la persoana întîi periferic acesta dobîndește o semnificație specială, din moment ce părțile relatate de narator contrastează adesea cu părțile prezentate direct. În cuvintele lui Viswanathan: În timp ce subiectivitatea naratorilor este foarte vizibilă în părțile narative, aceștia [naratorii la persoana întîi periferici] funcționează în scene asemenea unor perfecte casetofoane cu înregistrare"483. Pe lîngă acest lucru, naratorii la persoana întîi periferici sînt
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
textele ar fi mai lungi și această manieră de prezentare s-ar extinde de-a lungul textului. Este decisiv faptul că modul reflector, marcat de prezența lui Bloom ca personaj-reflector pe scenă, predomină aici, adică toate procesele externe și interne prezentate trebuie interpretate ca parte a conținutului conștiinței lui Leopold Bloom. Monologul interior și situația narativă personală se întîlnesc și se îmbină fără a se vedea vreo urmă de îndeplinire a acestei funcții narative, ca și cum nu ar mai fi relevant pentru
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din această cauză el este mai flexibil decît prezentarea conștiinței în cadrul unei situații narative personale. Într-o situație narativă personală, perspectiva internă poate fi transformată în orice moment într-o perspectivă neutru-obiectivă sau într-o perspectivă externă auctorială. Cînd este prezentată moartea unui personaj ficțional care funcționează ca mediu personal, un narator (auctorial) poate, prin urmare, să fie de ajutor oriunde este necesar. În acest fel, pericolul stereotipizării enunțurilor finale, a gîndurilor și a percepțiilor persoanei aflate pe patul morții poate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
partidelor, fiindcă forma sa de organizare a cetățenilor nivelează și înglobează, naționalizează, și deci dezorganizează, organizațiile restrînse ori specializate. Ziaristul care transmite nu crede în discursul pe care îl transmite: este normal ca indiferența prezentatorului să se răsfrîngă asupra obiectului prezentat și asupra subiectului în cadrul căruia e prezentat. "Cei de stînga sînt agnostici" da, și din mai multe motive, dintre care ultimul nu-i decît că principala lor sursă de informare este ea însăși agnostică și sceptică, din necesitate profesională, sau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
anterioară. Coeficientul de Ultrafiltrare Glomerulară(CUG) depinde de conductivitatea hidraulică (permeabilitatea pentru fluide) și suprafața membranei filtrante. Raportul dintre GFR și fluxul plasmatic renal (RPF), numit și fracția de filtrare, este în mod normal de 0,16-0,20. Variațiile factorilor prezentați au efecte predictibile asupra GFR. Există mecanisme de reglare ce încearcă să stabilizeze presiunea de filtrare, dar GFR scade pronunțat când presiunea arterială medie scade sub 90 mm Hg. Fluxul sanguin renal La o persoană medie în greutate de 70
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
adică raiul, respectiv iadul, ca rezultat al unei singure șanse, oferite de o singură viață și aceea predestinată, deci cu un handicap din start, fapt ce provoacă o criză în perceperea/acceptarea unei Ființe Supreme, de o milostenie infinită. Alternativa prezentată îndeobște este repetarea vieții, deci posibilitatea de a repara greșelile și a obține în final raiul sub forma Nirvanei; cu alte cuvinte amânarea verdictului și întârzierea acestei evoluții, motiv pentru care creștinismul a respins-o . Deși nu acesta (propagarea doctrinei
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
tradițională și rațională ar avea corespondență aproape perfectă cu gemeinschaft și gesellschaft. Ca și Tönnies, Weber vedea istoria europeană ca un fel de cădere din patriarhalismul și fraternitatea ce caracteriza societatea medievală. Pentru Tönnies această cădere era exprimată prin gesellschaft, prezentată clar de el ca proces, în timp ce pentru Weber este consecința procesului de raționalizare. O analiză aparte a concepției lui Tönnies face Guy Rocher (1968: 49 și urm.), orientându-se după constatarea că Ferdinand Tönnies prezintă de fapt fundamentele psihice ale
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]