12,837 matches
-
jumătate dintr-o pâine mare, albă, pufoasă, cu coaja tare și aromă de vatră. Azi, nu prea mai există cozi. Am mai întâlnit doar pe la caseriile UPC, la Poștă, la Administrația Financiară și la doctor. Mi-a povestit însă o prietenă despre o coadă la care nu m-aș fi așteptat: la casieria Teatrului Național din București. Pentru piesa Egoistul, de exemplu, se așteaptă, cu orele. Prietena mea a fost, sâmbătă (27 februarie), să-și ia bilet pentru reprezentația din 12
Dă-ne nouă, Doamne, cât mai multe cozi! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19519_a_20844]
-
UPC, la Poștă, la Administrația Financiară și la doctor. Mi-a povestit însă o prietenă despre o coadă la care nu m-aș fi așteptat: la casieria Teatrului Național din București. Pentru piesa Egoistul, de exemplu, se așteaptă, cu orele. Prietena mea a fost, sâmbătă (27 februarie), să-și ia bilet pentru reprezentația din 12 martie. Casieria se deschidea la ora 10, ea a ajuns acolo pe la 9. A găsit o coadă care șerpuia afară din casierie, până la fântâna arteziană. Veniseră
Dă-ne nouă, Doamne, cât mai multe cozi! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19519_a_20844]
-
vine, dar n-a mai ajuns. Matrix le-a făcut tuturor (mai puțin mie) surpriza de a nu fi femeie, așa cum pretinde pe blog, și a venit cu fiica lui, pe care mai întâi ne-a prezentat-o ca fiind “prietena”. A încercat să-l aducă și pe Cabral, ca să ne mai facă o surpriză, dar n-a reușit. Pănă să-i lase un mesaj pe blog, i-a expirat timpul. Tanti Jeni s-a dovedit a fi una și aceeași
Botezul blogului roz by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19575_a_20900]
-
să-i lase un mesaj pe blog, i-a expirat timpul. Tanti Jeni s-a dovedit a fi una și aceeași persoană cu Cristian Gheorghe, iar Doamna Trei ne-a confirmat încă o dată, tuturor, că e, de fapt, domnul Trei. Prietena Pescărușului ni s-a prezentat “Pescărușa”, Nea mi-a adus o carte, Matrix ne-a pus pe toți să semnăm un fel de catalog, iar Dedi ne-a făcut, mie și soțului, caricaturi. Pe el l-a scos mișto, pe
Botezul blogului roz by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19575_a_20900]
-
ceva inedit. Nici nu vă imaginați prin ce peisaje treceți cu trenuț considerat monument istoric. 9. Primul Muzeu dedicat femeii, Muzeul Tarăncii Române, s-a înființat din dorința de a aduce un omagiu femeii că mama, bunica, soție, sora sau prietena. Este locul în care poți vedea ocupațiile tarăncii de la naștere și până la trecerea în lumea cealaltă. Locul de demult parcă îl găsiți în localitatea Dragomirești, județul Maramureș. 10. Zimbraria neagră, rezervatia de la Buscani în care, în urmă cu 30 de
Top 10 destinatii mai putin cunoscute din Romania [Corola-blog/BlogPost/95966_a_97258]
-
locuiesc în sat. Aceasta s-a întâmplat și datorită fratelui meu Haralamb. El și Lia nevastă-sa trăiesc în sat. Mă însoțea deseori la Vedea cu mașina lui, pentru diferite treburi sau cumpărături. Așa m-am regăsit și cu vechi prietene din tinerețe. Una e Adriana. E căsătorită cu George, veche cunoștință și el de fel din satul Govăra. Eu venisem acasă la ei, la sugestia lui Haralamb, să vorbesc cu George care este tâmplar pentru a comanda uși și ferestre
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
pic pulberea vremii ce se depusese peste amintiri și se trezeau imediat din amorțirea lor, răsărind pe bolta minții mele, vii. Apăreau deodată, cohorte de imgaini, decoruri și chipuri tinere pline de viață. Unele dintre ele, nespus de dragi, de prietene sau prieteni, altele de mai puțin prieteni, toate începuseră să prindă viață încercând să mă atragă prin ferestrele timpului în incognito. Oamenii întânesc pe drumul vieții și buni și răi eu nu făcusem o excepție, astfel poate unele lucruri în
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
viața mea rămăseseră în suspans în memoria filelor și mă așteptau să le reânvii sau să le scriu finalul. Am rămas cu privirea pironită pe o frumoasă fotografie în grup. În poză eram eu, fratele meu Gioni, Ilinca o bună prietenă a mea din anii de liceu și cam de aceeaș vârstă cu mine și sora sa mai mare Martina, pe care noi o chemam Tina. Poza era făcută în grădina cu flori din fața unei case mare, veche unde noi, toți
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
noi, despre succese sau eșecuri. Ieșeam împreună, duminicile când nu mergeam acasă,la cinema sau la ștrand, la plimbare și sâmbăta seara la discoteca de la căminul vreunuia din liceele care le frecventam, fiecare. Eu și Ilinca devenisem cele mai bune prietene.Tina se întorcea de la muncă seara, așa că noi și Gioni eram după ore, mereu împreună. Ilinca și Tina proveneau dintr-un sat nu foarte departe de al nostru, de pe lângă Cotmeana. Va urma. Referință Bibliografică: INGRID (3)FRAGMENT / Maria Giurgiu : Confluențe
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
Acasă > Orizont > Gânduri > "EU SUNT UN ZBOR FRÂNT..." Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 233 din 21 august 2011 Toate Articolele Autorului Dumnezeule Mare,sunt prietena FB cu Adrian Păduraru. Cu Alexandru. Alexandru de care am fost îndrăgostită cumplit câteva săptămâni,prin 85-86. Cam când s-a lansat filmul adolescenței mele și a tutror celor de vârsta mea. Alexandru... care pentru câteva zile luuuungi a fost
EU SUNT UN ZBOR FRANT... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361232_a_362561]
-
pentru că-i prisosea, îl folosea împreună cu Andu. Nici nu simțea că mai toată ziua îi este ocupată cu cursuri, seminarii, referate, la toate se ducea cu drag și mare curiozitate. Avea resurse pentru încă cinci facultăți. Seara se întâlnea cu prietenele ei de-o viață și discutau banalități, dar ceea ce se întâmpla la întâlnirile cu Andu, numai ea știa. A dus așa studiile până aproape de licență și înainte cu trei luni, Talida a dispărut de acasă. O zi, două și părinților
EUFORIE SINUCIGAŞĂ- PARTEA A DOUA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360224_a_361553]
-
În seara asta am lăsat cartonul în portbagaj. Oricum, mesajul împrumutat de la o prietenă a ajuns suficient de celebru, l-au citit mai mulți decât speram. Nu pe stradă, ci online, citat de presa locală. Nici ceilalți nu mai aveau la fel de multe ca aseară, dar au venit în număr considerabil. Asta era și ideea
Protestul într-un oraș mic și roșu: aseară, în fața sediului PSD Slatina, rămas în beznă... () [Corola-blog/BlogPost/338199_a_339528]
-
a fost la creșă, dar i-am spus că dacă ar fi trebuit să meargă acolo, ar fi fost nevoie să fac eforturi până la umilință să-i găsesc un loc. Nu vedea legătura. - Uite, când tu te cerți cu o prietenă, este adevărat că vă aduceți aminte de toate datoriile? Așa li se întâmplă oamenilor acum, și-au adus aminte de toate aceste datorii pe care statul nu și le-a plătit față de ei. M-a privit jumate lămurită, jumate nu
Protestul într-un oraș mic și roșu: aseară, în fața sediului PSD Slatina, rămas în beznă... () [Corola-blog/BlogPost/338199_a_339528]
-
Frate-meu a plecat la facultate și dus a fost. Am rămas eu să încasez bătăile. Ultima a fost chiar în ziua în care am terminat facultatea. Eu eram fericită că luasem licența și nu voiam decât să merg cu prietenele mele la plajă. Mama m-a închis în casă, iar tata mi-a ținut un discurs: „Chiar dacă acum ai o diplomă nu uita că tot un rahat ești!”, mi-a zis omul care mi-a dat viață. „Și dacă nu
Moștenire de la tata. Ne alinia şi la semnalul „Jos ochelarii!” se dezlănţuia infernul () [Corola-blog/BlogPost/338226_a_339555]
-
dacă nu respecți regulile familiei Lupu n-ai decât să pleci.” Asta am și făcut. Am plecat. Cu o rochiță de vară și cu șlapi în picioare. La început nu m-am dus prea departe, ci doar peste stradă, la prietena mea Rodica. După aceea am plecat la București, unde am fost întâi profesoară și apoi jurnalistă. Câțiva ani nu am dat pe acasă. Apoi, tata s-a îmbolnăvit de cancer și mama a făcut accident vascular. Cumva, supărarea mea nu
Moștenire de la tata. Ne alinia şi la semnalul „Jos ochelarii!” se dezlănţuia infernul () [Corola-blog/BlogPost/338226_a_339555]
-
de multă vreme în viața mea un bărbat abuziv. Pentru că, nu-i așa, mă învățasem deja cu bătaia. Și când cineva vrea să mă mângâie pe cap, eu mă retrag speriată de frică să nu primesc o lovitură. De curând prietena mea Rodica, cea care m-a adăpostit când am fugit de acasă, mi-a adus scrisoarea pe care tatăl meu mi-a scris-o chiar atunci, la plecare, scrisoare rătăcită printre notițele noastre de la cursuri. Iată ce-mi scria tatăl
Moștenire de la tata. Ne alinia şi la semnalul „Jos ochelarii!” se dezlănţuia infernul () [Corola-blog/BlogPost/338226_a_339555]
-
Noi le facem pe ambele. Insistăm mai mult poate pe partea experimentală - căutăm noi modalități de exprimare, un nou limbaj teatral, coduri noi de comunicare. Am avut de curând un workshop bazat pe povestea lui Frankenstein, împreună cu Aaron și o prietenă din Londra. Și Jonathon arunca informație spre noi, nu aveam text, doar inventam conflicte și situații fizice intense, dramatice sau comice, foarte dinamice, cu reguli diferite care apăreau cum înaintam în poveste, care de fapt nu aveau nimic în comun
Vasile, un tânăr actor plecat la New York, li l-a dăruit americanilor pe Matei Vișniec și „un basm românesc ciudat” () [Corola-blog/BlogPost/338200_a_339529]
-
meu. Nu-i ierta...Incearcă să te vindeci de ei”. Alexandra „Am fost încarcerați întreaga copilărie iîn spaima de a-i face de râs pe părinții noștri, frica de a lua 9 în loc de 10, frica de a nu mă vedea prietena mamei ținându-mă cu un băiat de mână. Nu știu dacă violența fizică e mai rea decât abuzurile psihice, povara părinților care "s-au sacrificat pentru tine" și cer dividende în fiecare moment, pentru că ei "trăiesc prin tine". Nici eu
„M-a bătut cu furtunul de la mașina de spălat pe pielea goală. Arătam ca o zebră”. Moștenire de la tata, noi mărturii () [Corola-blog/BlogPost/338227_a_339556]
-
despre el. Știa că era vinovat, dar cum își accepta greșala cu demnitate, nimeni nu-i spunea nimic. Dacă aveam ceva de mâncare, fără să-mi atingă mâna cu colții lui puternici, mi-o fura la repezeală. Cum nu eram prietenă cu mâncarea, mă lăsam deposedată cu plăcerre, numai când era o felie cu dulceață “rămâneam cu buzele umflate” uitându-mă la el cum și le linge pe ale lui cu plăcere. Singurii de care asculta orbește erau tata-mare și mami
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
burta și nu vreau să merg cu tata-mare la gară. Mami auzise totul, așa că nu a fost nevoie să îi spun de unde îmi apărea în mod subit durerea de burtă. Am rămas în fața porții cu un aer supărat, dar imediat prietenele mele de joacă, Nuța și Cameluța m-au strigat și în mai puțin de cinci minute săream șotronul într-un picior pe trotuarul din fața porții. -Bine că nu ai plecat la gară, mi-a spus Nuța fericită, pentru că, profitând de
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
mine, numai Cameluța era mai greu de convins. În seara aceea am adormit tare greu. Mă gândeam la corcodușele pe care nu le puteam lua fiind „înumărate“ și în plus nu aveam niciun plan să-l bat pe Gigi în fața prietenelor mele. Erau într-adevăr prea multe probleme de rezolvat. -Mami, chiar crezi că a putut să numere până la ultima corcodușă? am întrebat-o curioasă. -Nu, Bebe, nu, a răspuns mami. Le-a numărat numai pe cele pe care le-a
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
să ne audă cineva îmi șoptea: -Credeam că Mărioara este deșteaptă. Adică vrea să cred că tu vii înaintea mea ca să-ți dau ceva? Îi zâmbeam cu complicitate, dar în sinea mea eram convinsă că nu mi-aș fi lăsat prietenele chiar în fiecare zi de dragul să-i port sacoșa. În ziua aceea l-am așteptat rezemată de peretele chioșcului, „cu musca pe căciulă.” M-a văzut de la distanță și și-a schimbat repede sacoșa în mâna cealaltă. Am respirat ușurată
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
lui a adus-o și pe Cameluta în stradă, dar și pe mami. În mai puțin de câteva minute, după ce l-a ascultat pe Gigi, îmi flutură câteva palme în partea rușinoasă, palme care m-au rușinat foarte mult în fața prietenelor mele. Am intrat în curte amenințată de a fi pedepsită pentru restul zilei și cu prestigiul prăfuit pentru palmele încasate în plină stradă. Printre stinghiile gardului Cameluța mi-a șoptit: -Nici nu mă gândeam că ai să-l bați. Mama
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
-l fac piftie! i-am răspuns umflându-mă în pene și mulțumită de admirația ei, am luat un aer indiferent și am urmat-o pe mami. Într-o oră Gigi era la noi în vizită cu mama lui, care era prietenă cu mami. Ea luase totul în glumă și cum el fusese consolat de mami, am uitat amândoi de bătaie și am început să ne jucăm ca cei mai buni prieteni. -Astazi am prins zece gândaci! mi-a spus fericit. -Ce
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
Bătrână și uitată prin sate prăfuite Tu mamă și bunică trăiești în lacrimi clipa, O viața ai trudit și-acum nu ai nimica, Odraslele prin lume ți-s astăzi rostuite. Te chinuiești și-acum printre răzoare, Te roade așteptarea și prietenă ți-e boala, Rămasă să îți porți tu singură povara Răsplata ți-e maicuță doar lunga întristare. Trăind cu mai nimica în lacrimi și uitare Și clipa care curge în loc s-aline, doare! Referință Bibliografică: Poemul mamelor uitate / Valeria Iacob
POEMUL MAMELOR UITATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360786_a_362115]