3,139 matches
-
autor constructivist, în timp ce Richard Devetak este unul din cei mai importanți autori din curentul critic. Revenind la structura cărții, remarcăm, ca trăsătură originală, faptul că cele două mari paradigme care au consolidat disciplina Relațiilor Internaționale, realismul și liberalismul, nu sunt privilegiate în raport cu mai modestul ecologism internațional, de pildă. Realismul, considerat multă vreme drept paradigma hegemonică (aceasta mai ales în timpul Războiului Rece), a fost din ce în ce mai contestat începând cu anii 90 din cauza incapacității sale de a explica și prezice fenomene internaționale. Dacă într-
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pot reflecta atitudini părtinitoare personale sau culturale. Această temă este deosebit de importantă în cazul în care autorii cu înclinații critice au dreptate atunci când susțin că toate formele de investigație au implicații și consecințe politice, cel mai evident prin texte care privilegiază într-o anumită măsură anumite puncte de vedere și experiențe. Un singur aspect ar mai trebui menționat înainte de a comenta pe scurt capitolele care urmează. Este necesar să ne întoarcem la un comentariu făcut la începutul acestei Introduceri, și anume
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
considerat în măsură să dobândească un anumit nivel de independență față de clasa conducătoare, în împrejurări politice neobișnuite. Scrierile politice ale lui Marx și ale lui Engels trădau o subtilitate din ce în ce mai mare, însă afirmațiile principale ale poziției lor teoretice continuau să privilegieze clasa și producția, să privească puterea economică drept forma dominantă de putere și să considere proiectul revoluționar ca tratând în mod fundamental promovarea tranziției de la capitalism la socialism (Cummins 1980). Marx a dezvoltat o analiză a capitalismului care trebuie să
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
înrădăcinate, să dezvăluie relația parazitală dintre termenii opuși și să încerce să le schimbe poziția. Conform lui Derrida, opozițiile conceptuale nu sunt niciodată pur și simplu neutre, ci sunt inevitabil ierarhice. Unul dintre cei doi termeni aflați în opoziție este privilegiat față de celălalt. Acest termen privilegiat implică o prezență, proprietate, puritate, deplinătate sau identitate care îi lipsește celuilalt (de exemplu, suveranitatea în opoziție cu anarhia). Deconstrucția încearcă să arate că astfel de opoziții nu se susțin, deoarece fiecare termen depinde deja
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și legitimarea identității politice. Dar cum, prin ce practici și reprezentări politice, sunt trasate frontierele? Și ce implicații are acest proces pentru tipul de subiectivitate produs? Identitatea Așa cum observă Rob Walker (1995a: 35-6), în gândirea și practica politică modernă se privilegiază spațialitatea. Prin diferențierea spațiilor poli-tice, frontierele sunt fundamentale pentru preferința lumii moderne pentru "capturarea politicii" între frontierele discrete ale statului (Magnusson 1996:36). Postmodernismul întreabă: cum a fost impusă identitatea politică prin practici și reprezentări spațiale ale domesticității și distanțării
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
având în vedere că un număr mic de oameni controlează modul în care acel pământ este folosit (și pot deseori să se izoleze de efectele ecologice determinate de modul de folosire al pământului respectiv, păstrând de exemplu pentru ei acces privilegiat la sursele de apă necontaminate). O a patra caracteristică este modul în care asemenea delimitări și concentrările de putere și bogăție pe care ele le produc duc la schimbări în relațiile și sistemele de cunoaștere, implicând marginalizarea "cunoașterii indigene" și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dintre ele sunt hotărâtoare. Prima dintre aceste constrângeri s-ar putea numi obligația de a citi. Trăim Încă Într-o societate - e adevărat, pe cale de dispariție - În care lectura rămâne obiectul unei forme de sacralizare. Această sacralizare privește În mod privilegiat un anumit număr de texte canonice - lista variază În funcție de mediu -, pe care este practic interzis să nu le fi citit dacă nu vrei să fii desconsiderat. A doua constrângere, apropiată de prima, dar totuși diferită, s-ar putea numi obligația
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ei printr-o formă trecătoare de existență. * Înseamnă să spui cât de mult oferă discursul despre cărțile necitite, dincolo de cheia personală care atrage finaluri defensive, același lucru ca și autobiografia - pentru cel care știe să-i sesizeze șansa - un spațiu privilegiat pentru descoperirea de sine. În această situație de discurs oral sau scris, eliberat de necesitatea constrângătoare de transpunere În lume, limbajul poate să-și găsească, prin străbaterea cărții, modul de a vorbi despre ceea ce suntem privați În mod obișnuit. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
acest simbol guvernând întreaga poetică blandiană. Cum demolarea presupune reasamblare, așa cum deconstrucția presupune reconstrucție, nici țipătul acestor versuri nu este încărcat cu conotații negative. Dimpotrivă, vacarmul produs de o grupare de voci este liber, în interiorul somnului din somn, "poziția fiind privilegiată, prin așezarea în față, substantivul deplasând atenția de la zgomot spre calitatea lui: libertatea"117. Fiind un volum de trecere între două vârste, legătura cu primul volum este una simetrică și, în același timp, antitetică. Somnul, poate ultima mare metaforă care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nevoii de a reînnoi discursul geografic francez, multă vreme dominat de pozitivism și cantonat În cantitativ. Geografia devine o știință umană În momentul În care teoreticienii ei sesizează, dintr-o anumită perspectivă despre care voi vorbi imediat, că ascensiunea capitalului privilegiază spațiul În detrimentul timpului. Desigur, este vorba despre Înlocuirea unui anumit concept temporal cu un altul al spațiului. Durata devenirii, În reprezentarea ei de cale inițiatică, viza atît individul, cum s-a Întîmplat În existențialisme, cît și societatea, cum apare În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sfîrșitul de secol (3), adică prezentul. Rămîn două culmi, atinse În preajma celui de-al doilea război mondial și În anii ’60. Autorul nu insistă asupra ultimelor, pentru a nu-și conota ideologic Întreprinderea. Neutru și din perspectivă axiologică, el nu privilegiază vedetele, acordă doar porțiuni suplimentare de text, tribut plătit consacrării populare, pe de o parte, varietății tematice a producțiilor, pe de alta. Astfel, Louis Aragon figurează În fiecare dintre primele trei părți ale volumului, ca exponent al suprarealismului, o dată, al
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și Houellebecq n-a Încasat degeaba un milion trei sute de mii de euro pentru roman plus scenariu dar contează ideea de vid care rezistă, În creierul personajului-narator, oricărei speranțe: "le futur était vide": "viitorul era vid". Dacă literatura franceză modernă privilegiază detaliul În defavoarea Întregului, excepția În detrimentul regulii de la Flaubert la școala de la Minuit Houellebecq apare ca un reacționar estetic. El revine În punctul În care Balzac Îi făcea loc lui Flaubert, pentru a-i continua primului opera, tratînd individul și societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dobîndește altfel decît prin cursuri de creative writing: Întrebați-vă cîți dintre cei care le țin au fost la rîndul lor studenți În astfel de cursuri? Tot ca Întrebare de probă, de ce ar trebui literatura să fie o formă artistică privilegiată În școli În raport cu muzica sau pictura? Nu poți face Conservatorul fără să știi muzică, În timp ce oricine face Literele. De ce? Dar problema esențială cu care trebuie să se confrunte orice discuție despre oportunitatea studierii instituționalizate a literaturii este aceea a canonului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
înșelătoare: „să faci pe prostul”, ca să-ți păcălești adversarii deja atenți la orice mișcare de-a ta. Iar dacă în scena precedentă, cu Ofelia ca momeală, exista o veritabilă recurență a urechii ca organ de supraveghere, de data aceasta e privilegiat ochiul și sunt exploatate resursele privirii. Oare „scena înscenării” nu se încheie tocmai cu constatarea lui Hamlet: „Ai văzut?”. Astfel, punând la contribuție când ochiul, când urechea, Shakespeare pare a fi dorit să inventarieze organele de care se slujește, în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
protejează, unde nu mai e nevoie nici să-ți lipești urechea de pereți, nici să asculți în spatele ușii, unde totul se aude fără efort și chiar și fără o intenție anume. Guy-Claude François, Radu Boruzescu și mulți alți scenografi au privilegiat transparența pentru a sublinia, pe de o parte, fragilitatea interioarelor și, pe de altă parte, pentru a exploata atracția perversă a supravegherii. Să ne mărginim la un singur exemplu: Livada de vișini pusă în scenă de Stéphane Braunschweig în 1992
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
caz entropia este nulă. Aceste considerații duc la promovarea unei entropii relative care, între dezordinea totală a incertitudinii și a întîmplării, și repetiția (redundanța) fără informație, menține un grad de entropie suficient. Aici, utilitatea reglează practica. Acest model informațional, care privilegiază în același timp formalizarea, cuantificarea și programatica, a contribuit ca model simplu al analizei structurale, dar cu un grad de respectabilitate superior, la destinul cosmic al comunicării. "Figura" sa s-a difuzat în științele vieții și în științele etichetate ca
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ignorat: el apelează la comori de ingeniozitate pentru a face în așa fel ca puterea totuși necesară să nu încarneze absolutul. Se poate accepta un rege, dacă el este îndeaproape controlat. La fel, un anume tip de aristocrație care ar privilegia micile orașe aflate într-o dezbatere permanentă (un fel de confederație autogestionară) în detrimentul capitalei 147. Numeroase limitări și numeroase contraponderi sînt propuse aici. Element esențial în gîndirea sa metafizică și politică, nu există cauză și efect, din perspectiva modului linear
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ceea ce se petrece în mijloc. Aceasta cuprinde și forme simetrice mai complexe din punct de vedere centric, cum ar fi ramele cvadrilobe din anumite reliefuri gotice sau renascentiste (figura 30). O ramă dreptunghiulară face ca axele excentrice să domine astfel, privilegiind intrările și ieșirile cu țintă precizată. Într-o pictură de gen, un peisaj sau o scenă cu multiple personaje va fi în mod normal necesară o extensie orizontală, în timp ce un portret în întregime sau o cascadă vor suscita verticalitatea. Formatul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
bătălii cu Diavolul, purtată cu speranța ajungerii în Rai, dublată de aruncarea în banalitatea răului biologic. Miile de ani în care ne-am străduit, generație după generație, să ne încadrăm existența pe un fundal universal, să ne găsim un loc privilegiat față de toate creaturile, sunt acum desființate de perspectiva unor relații specifice dintre diverse părți de materie, sau, mai derutant, dintre diferite tipuri de energie. Știința conturează o realitate în care cu greu ne mai aflăm locul în calitatea pe care
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
aduce aminte de cel mai remarcabil aspect al copilăriei sale lipsa unui statut social privilegiat 16, dar reședința rurală a familiei de la Mont Noir, dincolo de granițele satului Saint-Jans-Cappel, din nord-estul Franței, aproape de frontiera belgiană, a fost deopotrivă frumoasă, idilică și privilegiată din punct de vedere social. Reședința a fost vândută în 1912 și apoi demolată, dar nu avem motive să ne în-doim de memoria copilului din primii ani de viață. Rudele feminine veneau și plecau: mătuși, bunici (ferocea Noémi, mama lui
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
iau naștere doar între două persoane. În lumea reală, "imperfecțiunile" sporesc și mai mult o dată cu creșterea numărului de persoane implicate. În acest caz apare încă o formă de imperfecțiune care rezultă din existența grupelor de tipare comunicaționale. Așa cum știm, grupurile privilegiază relațiile dintre unii membri ai societății (cei din interiorul grupului) în detrimentul altora: aceasta înseamnă că membrii grupului vor comunica mai mult între ei. A început măsurarea unor aspecte ale acestor grupe; de exemplu, prin examinarea volumului de corespondență sau a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de a construi un consens era mai redusă. În același timp, procesul de elaborare a politicilor a fost mai frecvent reactiv decât anticipativ: aceste țări au adoptat rar "o abordare planificată" a politicii publice. Nici în Franța nu s-a privilegiat consensul, cel puțin după apariția celei de-a Cincea Republici în 1958, dar tradiția ingineriei sociale care condusese la accentul pe planificare a rezultat într-un stil de politică publică mai curând anticipativ decât reactiv. Aceste diferențe au scăzut treptat
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cimpoaielor negre", "pulberea/ răscolită de oase", "movila/ de oase și țeste, ucigașă" etc. etc.), această intensitate nu este totuși atinsă decât rareori, în pasteluri în totul negre precum Cangea ascuțită a lui Seth. Pentru că, în cele mai multe poeme, deși pare a privilegia paleta întunecată, instanța auctorială reușește să o atenueze prin utilizarea unor tonuri mai luminoase în descrierea celor câtorva personaje asociate, într-un fel sau altul, revelațiilor primordiale, firește mântuitoare: dansatoarea "cu pasul și încheietura dulce", al cărui șold "se-nfiora
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mă gândesc exclusiv la conotațiile pozitive ale termenului. Carmelia Leonte convertește trăirile proprii, senzațiile, emoțiile de factură diversă într-un fel de solemne, grave meditații transistorice. Teritoriul predilect de evaziune al poeților sensibili și autentici, spațiul recluziunii deloc forțate, care privilegiază descoperirea și potențarea sinelui, rămâne prin urmare, în cazul autoarei Melancoliei pietrei, într-un relativ con de umbră, care nu efasează însă, ci sporește expresivele, miraculoasele spirale ale interiorității prearănite. E un fel de a spune că poeta dă senzația
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
credinciosul corb cu "semințele mătăsoase ale/ transcendenței", un alt personaj ambiguu îi împletește "armura singurătății", gravată cu "crini dureroși", în sunet de "trâmbițe melancolice" etc. etc. Într-un mod încă și mai evident față de cărțile precedente, pe parcursul acestui op se privilegiază tratarea acelor motive lirice care dau relief relației dintre poezie/ cuvânt și poet/emițător, o relație pe care se bazează o întreagă tradiție artistică. Și aici, prin urmare, Nicolae Panaite își asumă perfect nonșalant riscul operării cu functori lirici imediat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]