2,781 matches
-
descris în Memorialul pe care le-a dictat lui Fra Arnaldo. Angela a numărat 30 de trepte pe care le-a parcurs (număr redus mai târziu la 26 de trepte în scrierile lui Fra Arnaldo). Acest itinerar descrie transformarea dragostei profane pentru lucrurile lumești într-o dragoste mistică pentru Dumnezeu, proces numit de ea transformatio amoris ("transformarea dragostei"). Caracteristica iubirii este că ea confiscă...este o transformatio amoris, trăirea și identificarea cu ceea ce se află în afară de tine"". Tema a fost reluată
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
a distanțat de familia ei și de bunurile pământești, ea se convinsese de existența unei echivalențe între "cruce" și "dragoste". În descrierea Fericitei Angela, bazată pe propria experiență, procesul de "transformatio amoris" cuprinde trei transformări: Aceeași exaltantă transfigurare a dragostei profane într-o dragoste mistică pentru Dumnezeu se regăsește și în alte lucrări religioase de la sfârșitul secolului al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea, în special scrieri ale beghinelor din Țările de Jos sau din Franța. În această privință
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
pentru pretenția de a trăi trândăvind pe spinarea altuia în "Farsă dos Almocreves" (Farsă birjarilor). Gil Vicente, poet Multe din auto-urile lui Gil Vicente pot fi luate drept poeme dramatizate, mai ales auto-urile religioase. În anumite auto-uri profane, ca "Triunfo do Inverno", Gil Vicente practică un gen de poezie de o calitate excepțională pentru acea vreme, o poezie în care cântă nu numai subiectul contemplativ, ci întreaga forță vitală a naturii, omul apărând că o particulă integrantă a
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
de Leyenda. <BR> Anul următor 1988 - apare albumul “El Măr No Cesa (Marea nu se oprește de fapt un joc de cuvinte pornit de la aforismul spaniol El Mal No Cesa Râul nu se oprește), un album alternativ/new-wave confundat de profani cu folk-rockul. Piese representative: Măr Adentro, Flor Venenosa, La Vision de Vuestras Almas, Olvidado, Heroye de Leyenda. <BR> Albumul a fost urmat de un turneu spaniol de 70 de concerte. Presă din orașul lor de baștină Zaragoza începe să vorbească
Héroes del Silencio () [Corola-website/Science/308882_a_310211]
-
edificii politico-administrative, juridice, culturale și religioase, depozitarea alimentelor și distribuirea lor, asigurarea spațiilor de locuit dar și a celor pentru recreere și distracție. Forumum romanum(Forumul) este cel mai important loc al orașului roman, loc unde se întâlnesc sacrul și profanul. Acesta se întâlnește în centrul orașului și este locul unde se adună cetățenii orașului și unde sunt așezate principalele temple de cult și palate imperiale. Tot în centru sunt întâlnite bazilici, columne, biblioteci, arcul de triumf, piețe comerciale. Exemple de
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
Literatură. „"pentru arta sa narativă, plină de pasiune, care, având rădăcini într-o tradiție culturală polono-evreiască, dă viață condiției umane universale"”. a fost pregătit de tatăl său rabin hasid, pentru cariera teologică. Până la 12 ani nu a citit nici o carte profană. A studiat în continuare la seminarul rabinic Tahkemoni din Varșovia, dar, ca și fratele său Israel Joshua Singer autorul romanului „Frații Ashkenazy”, a părăsit modul de trai religios, și a îmbrățișat cariera literară. Din anul 1922 a fost corector și
Isaac Bashevis Singer () [Corola-website/Science/309878_a_311207]
-
ramura Beltz, dar în continuare a părăsit hasidismul, a citit lucrările lui Moise Maimonide, Iuda Halevi, Nahman Krochmal, Peretz Smolenskin și Isaac Baer Levinsohn. El a devenit adeptul curentului raționalist, a învățat alfabetul latin și a început să studieze materii profane. În anul 1890 a plecat la studii la Berlin, unde a aprofundat contactul cu gândirea Haskalei și cu scrierile filosofice . La aceasta a contribuit și prietenia de-o viață ce a legat-o cu filosoful și iudaistul Moritz Lazarus. În
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
cadre législatif et institutionnel pour les minorités nationales de Roumanie"; în colaborare (Institutul român pentru drepturile omului). - "Petru cel Mare", de Henri Troyat (roman istoric) (editura Humanitas). - revista „Arhivele totalitarismului”, nr. 13-14 ([n limba franceză); în colaborare. 1995 - "Sacrul și profanul", de Mircea Eliade (editura Humanitas). - "Bucarest, les années '30" (CD) (NOI Media Print & D.O.R. 1996 - "România. Evoluție în timp și spațiu" (album comentat;în limba franceză) (Editura Enciclopedic`). 1997 - "Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului", de Mircea Eliade
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
Deciu, " Povesti pentru cei mari", în "România literară", nr. 42/1999) - "Lupul albastru. Povestea lui Genghis-han" (roman istoric), de Yasushi Inoue (editura Humanitas). - "Cum să-ți interpretezi visele. Dicționar de simboluri onirice", de Marie Coupal (editura Humanitas). 2000 - "Sacrul și profanul", de Mircea Eliade, ediția a II-a (editura Humanitas). - "După 40 de ani. Cartea femeii fără prejudecăți", de Josette Rousselet-Blanc și Marianne Buhler (editura Humanitas). - "Farmecul discret al adulterului. Scenariile infidelității", de Jacqueline Raoul-Duval (editura Humanitas). - "George Apostu. 1934-1986", album
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
II-a (editura Humanitas). 2004 - "După 40 de ani. Cartea femeii fără prejudecăți", de Josette Raousselet-Blanc și Marianne Buhler, ediția a II-a (editura Humanitas). - "Între înger și fiară", de Lucian Boia (editura Humanitas) (împreună cu Lucian Boia). 2005 - "Sacrul și profanul", de Mircea Eliade, ediția a III-a (editura Humanitas). 2006 - "Cercul mincinoșilor. Povești filozofice din toată lumea", de Jean-Claude Carrière, ediția a III-a (editura Humanitas). 2007 - "Învierea lui Mozart" (roman), de Nina Berberova, ediția a II-a (editura Humanitas). 2010
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
Multimedia). 2011 - "Între înger și fiară", de Lucian Boia, ediția a II-a (editura Humanitas) (împreună cu Lucian Boia). 2013 - "Cercul mincinoșilor. Cele mai frumoase povești filozofice din lumea întreagă", de Jean-Claude Carrière (editura Humanitas) (împreună cu Alexandru Marcu). 2013 - "Sacrul și profanul", de Mircea Eliade, ediția a IV-a (editura Humanitas).
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
în Fantazia pentru a însănătoși amândouă lumile“ . Tot Gmork îi dezvăluie lui Atreiu faptul că această categorie de oameni produc un dublu rău, neputându-se totuși separa de mituri, simboluri, povești, deoarece, după cum observa Mircea Eliade în eseul “Sacru și Profan”, acestea țin de substanța vieții spirituale pe care vrând-nevrând, trebuie să și-o asume chiar și omul desacralizat. El poate camufla, degrada, mutila aceste mituri și simboluri, dar niciodată extirpa. Mituri pe jumătate uitate, hierofanii decăzute, simboluri dezafectate, un întreg
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
doi bătrâni la un moment dat: “Poveștile cele mai minunate ies din viața cea de toate zilele“ Putem spune deci că “Fata din soc” este poate basmul programatic al lui Andersen, cel care conține ideea-cheie a operei sale: evenimentele vieții profane pot fi sublimate în fantastic, conferindu-li-se frumuseți și nuanțe nebănuite. Astfel, în multe dintre basmele lui Andresen, unele personaje imită trăsăturile unor persoane pe care autorul le-a cunoscut îndeaproape. Basmul “N-a fost bună la nimic" i-
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
pornesc de la adevăruri laice se înșală întrucât ele nu sunt revelate, iar dacă pornesc de la adevăruri revelate se înșală întrucât ei nu au adevărata revelație. De fapt, problema de fond a lui Palamas este înlăturarea totală a modului de gândire profan. Gândirea umană trebuie să se desfășoare sub acțiunea Duhului Sfânt, ceea ce înseamnă că gândirea profană (dialectica) nu poate fi adecvată la conștiința religioasă. Corpul omenesc este un templu, o biserică a lui Dumnezeu, deci nu poate fi privit ca un
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
adevăruri revelate se înșală întrucât ei nu au adevărata revelație. De fapt, problema de fond a lui Palamas este înlăturarea totală a modului de gândire profan. Gândirea umană trebuie să se desfășoare sub acțiunea Duhului Sfânt, ceea ce înseamnă că gândirea profană (dialectica) nu poate fi adecvată la conștiința religioasă. Corpul omenesc este un templu, o biserică a lui Dumnezeu, deci nu poate fi privit ca un principiu al răului. Această dihotomie trup-suflet, de sorginte platonică („"soma-sema"”), este considerată de Palamas drept
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
ET Jonge 422-23).[22] Istoricul evreu Iosephus Flavius a folosit termenul de sodomiți în descrierea sa a istoriei din Geneza: „De data aceasta sodomiții au început să fie mândrii, pe seama bogățiilor și avuției lor; au devenit nedrepți față de oameni, și profani față de Dumnezeu, în așa măsură încât nu s-au rugat să Îi mulțumească pentru privilegiile pe care le-au primit de la El: au urât străinii, și s-au abuzat cu practici sodomite”. „Acum, că Sodomiții au văzut bărbații tineri având
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
la țigănci, cele trei fete; IV - la țigănci, „visul”; V - în tramvai, la Voitinovici; VI - acasă; VII - pe drum și în birjă; VIII - la țigănci, plecarea finală. Cele opt episoade marchează un itinerar spiritual al personajului între Viață și Moarte, Profan și Sacru, lumea „de aici” și lumea „de dincolo”, tradus grafic în chipul următor: Real — „Ireal” — „Real” — Ireal. Episoadele marchează un număr simetric de treceri (intrări și ieșiri) ale personajului din lumea reală în cea ireală și invers. Primul episod
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
acesta ctitor sau pe un „ucenic trimis de Nicodim de la Tismana”. Mănăstirile hinduse se numesc in India "Mathas". Astăzi există o paletă deosebit de mare de ordine monahale hinduse. Ideea de bază au unei mănăstiri de a te retrage din lumea profană și acolo în singurătate să te apropii de Dumnezeu este și baza monahismului hindus. Chiar în conceptul celor patru stadii de viață ale omului (școlar, stăpân de casă, retras în singurătate și aflat în căutarea mântuirii.) arată că hinduismul a
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
ei ca fiind invitatul principal ("shokyaku" 初客) iar apoi "hanto" îi conduce pe invitați spre o grădina fără flori ("roji") stropită în prealabil de către gazdă, astfel încât să pară că e plină de rouă proaspătă. Această porțiune simbolizează curățirea de praful profan, în vederea intrării într-o lume spirituală. Apoi musafirii se așază (într-o liniște deplină, nu se rostește nici un cuvânt) pe "koshikake machiai" (banca de așteptare de lângă „poarta de mijloc”, "chūmon"), așteptând ca gazda ce are titlul oficial de "teishu" să
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
o alegere personală perfect acceptabilă, ce are multe din implicațiile postirii. Toate Bisericile Ortodoxe Orientale, Ortodoxe Estice și Greco-catolice monastice se abțin de la carne tot anul, iar multe se înfrână de asemena și de la produse lactate și mâncare de mare. Profanii, în general, se abțin de la produse animale miercurea (datorită unei credințe tradiționale că într-o miercuri a aranjat Iuda să-l trădeze pe Iisus) și vinerea (deoarece într-o vineri a fost crucificat Iisus), precum și în timpul celor patru mari posturi
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
încorporează și asimilează geograficul cu miticul, China sub el devine tărâm sacru. Qin Shi Huangdi se delimitează față de Zhou, dinastie aflată sub semnul focului pe care o învinsese și își plasează noua dinastie sub semnul apei. Are ambiția să ridice profanul la nivel de sacru, schimbă calendarul și rearanjează toate sărbătorile oficiale . Pentru consolidarea imperiului, Qin Shi Huangdi a luat măsuri care deseori duc cu gândul, privind retrospectiv, la regimurile totalitare ale secolului XX. Împăratul Qin a impus populației impozite grele
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
darul să imprime o anumită stare de spirit, generată de melos și mesajul cuvintelor care îl alcătuiesc. Se realizează astfel o anumită „psihoză a cuvintelor” transformate în incantații (mai degrabă magice decât religioase), prin care se face saltul de la universul profan, laic, la cel sacru (mistic). Astfel, identificăm în refrenele unor cântece (propriu-zise, de leagăn, dar în special în colinde), o relație cu sacralitatea. Se presupune că incantațiile și melosul îndeplineau și o funcție curativă, profilactică în tratarea unor maladii (de
Arta interpretativă vocală () [Corola-website/Science/314170_a_315499]
-
simbolul vieții fără de moarte și al rodniciei nesfârșite”), motivul șarpelui (păzitorul gospodăriei), chipul omenesc, păsările, dintele de lup, bradul ș.a.m.d. Pentru țăranul maramureșean, trecerea pe sub hăizașul porții devenea aproape un act ceremonial, purificându-se mental de relele lumii profane pentru a intra curat în universul casnic al gospodăriei și familiei. În toate culturile tradiționale, trecerea pe sub o poartă, mai mult sau mai puțin grandioasă, simbolizează o transformare (de suprafață ori structurală, fizică sau virtuală). La 22 martie 2012, la
Poartă maramureșeană () [Corola-website/Science/314166_a_315495]
-
păstorul nu dorește să i se pună cruce la cap (eventual fluier sau tobă), tot așa cum nu dorește să fie îngropat în cimitir. Analizând atitudinea păstorului din punct de vedere ideologic, Adrian Fochi ajunge la concluzia că acesta “opune elemente profane (...) celor ecleziastice, din această pendulare ieșind sporit sentimentul de dragoste a ciobanului față de meseria lui” În schimb, Ion Taloș (1983) asociază secvența cu refuzul păcurarului de a fi acoperit cu pământ și concluzionează: “...această imagine ne dă dreptul să afirmăm
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
aprofundat într-adevăr mitul propriu zis și au decelat fenomenalitatea lui originală, scria V. Kernbach în 1989. "Oaia Năzdrăvană" este glasul destinului supradivin, mitul fiind unul al existenței ca atare. Iar acest mit ontic, perfect cristalizat, reprezintă conversiunea spațiului concret, profan, în timpul abstract, cosmic; în desfășurarea epică a mitului asistăm la absorbția spațiului de către timp”
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]