7,048 matches
-
Podul, postfață Dan Cristea, București, 2000; Rugăciunea de antracit - The Anthracite Preyer, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 2002; Petrecere de pietoni, postfață Dan C. Mihăilescu, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Ioan Es.Pop, LCF, 1990, 1; Laurențiu Ulici, O nouă generație. Promoția ’90, LCF, 1990, 17; Ioan Buduca, De-a scriitorii români contemporani, LCF, 1990, 18; Cristian Popescu, Portret de prieten, LCF, 1990, 18; Ioana Pârvulescu, Alt jurnal, alte închisori, RL, 1994, 21; Aura Christi, Delirul promiscuității, CNT, 1994, 43; Octavian Soviany
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
didactic al celei care nu scapă din vedere articulații și schimbări de turnantă ale istoriei creatoare s-au exprimat plenar în eforturile îndrumătorului literar care a fost P. Literatura română îi datorează în bună parte apariția în arena sa a promoției de scriitori optzeciști. SCRIERI: Slavici, București, 1977. Traduceri: Petru Dumitriu, Omul cu ochi suri, I-III, București, 1996; Paul Ricoeur, Despre interpretare, București, 1998 (în colaborare cu Valentin Protopopescu); Pascal Bruckner, Hoții de frumusețe, București, 1999; Petru Popescu, Întoarcerea, București
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
în bibliografia critică a temei, semn că eseista intrase pe un făgaș propice pentru lansarea proiectului său critic. R. este un nume reprezentativ nu numai pentru configurația inițială a „Echinoxului”, ci, așa cum observa Laurențiu Ulici, și pentru profilul scriitoricesc al promoției ’70. SCRIERI: Pagini de critică, îngr. și pref. Marian Papahagi, Cluj-Napoca, 1988. Repere bibliografice: Dinu Flămând, Olimpia Radu, ECH, 1973, 5-6; Marian Papahagi, Pentru Pia, ECH, 1973, 5-6; Eugen Uricaru, Primul dintre noi, ECH, 1973, 5-6; Marcel Runcanu, Ne rămân
RADU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289094_a_290423]
-
într-o redacție, dar în 1974 optează definitiv pentru catedra de limba și literatura română de la școala din comuna natală. După unsprezece ani de la debutul editorial, îi apare volumul Somn de voevod (1980), ce echivalează cu o adevărată lansare în cadrul promoției tinere. De altfel, Geo Bogza îl remarcase încă din 1973, când îi consacrase o tabletă în „Contemporanul” (Scrisori de la un tânăr poet). Dezinteresat de căutările formale ale liricii moderne și, în general, de orice fel de artificiu prozodic, R. este
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
la scene din revoluția franceză de la 1848. Între alte episoade, se relatează o întâlnire cu Nicolae Bălcescu, pagini ample vorbesc despre „vântul veacului” romantic și schițează o istorie „din interior” a marilor prefaceri din Europa. Cu un caracter autobiografic, romanul Promoția 907, rămas în foileton (în cotidianul „Epoca”, 1935), face o incursiune, cu tușe caricaturale, de pamflet social, în subteranele vieții unor persoane publice. Ultimul text scris de R., Pui de cuc, încheiat în 1945, de asemenea inedit, poate fi definit
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
București, 1942; Fermecătorul Hrisoverghi, București, 1943. Repere bibliografice: N. Iorga, „Pagini intime”, „Sămănătorul”, 1906, 4; Lovinescu, Scrieri, III, 249; C. Gerota, „Ileana Lupului”, CL, 1934, 10; Șerban Cioculescu, Aspecte epice contemporane, RFR, 1934, 10; Perpessicius, Opere, VII, 39-40; Petru Manoliu, „Promoția 907”, „Credința”, 1935, 348; Predescu, Encicl., 716; Ion Vinea, O duminică la Buhăești cu Theodor Râșcanu, „Evenimentul zilei”, 1942, 1098; Artur Gorovei, Ultimul roman al lui Th. Râșcanu, „Acțiunea”, 1942, 644; Bezviconi, Profiluri, 308-310; Mihail Chirnoagă, „Dragostea în furtună”, VAA
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
Pitești, 1993; Țeposu, Istoria, passim; Gianni Vattimo, Sfârșitul modernității. Nihilism și hermeneutică în cultura postmodernă, tr. Ștefania Mincu, postfață Marin Mincu, Constanța, 1993; Competiția continuă. Generația ’80 în texte teoretice, îngr. Gheorghe Crăciun, București, 1994; Emilia Parpală- Afana, Poezia semiotică: promoția ’80, Craiova, 1994; [Postmodernismul], „Euphorion”, 1994, 43-45; Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995, 221-259; Le Postmodernisme dans la culture roumaine, „Euresis”, 1995, 1-2 (număr
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
1969, 24; T. Herescu, „Ceasul umbrei”, IL, 1969, 10; Al. Protopopescu, „Ceasul umbrei”, TMS, 1969, 11; Dana Dumitriu, Peisaj marin, RL, 1974, 8; Mircea Iorgulescu, „Elementele”, LCF, 1974, 14; Cornel Ungureanu, „Elementele”, O, 1974, 9; Lucian Raicu, Un poet din promoția lui Labiș, RL, 1975, 17; Mincu, Poezie, 193-197; Piru, Poezia, II, 329-332; Eugen Barbu, Prospectare, LCF, 1976, 15; Poantă, Radiografii, I, 193-194; Florin Pietreanu, Un spațiu al purității, TMS, 1977, 4; Artur Porumboiu, „Golful sălbatic”, CRC, 1977, 51; Sorin Titel
MOTOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
viața, RL, 1981, 4; Dinu Flămând, Bunăcreșterea inspirației, VST, 1981, 5; Ioan Milea, Viața și numele, ECH, 1981, 1-3; Ion Cristofor, Volume de poezie, ST, 1981, 4; Radu Săplăcan, „Viața fără nume”, TR, 1981, 20; Radu G. Țeposu, Poezia unei promoții, ECH, 1981, 4-5; Gheorghe Perian, Poeți tineri, VTRA, 1981, 7; Al. Cistelecan, „Viața fără nume”, F, 1981, 8; Florin Mugur, Ioan Moldovan și prefațatorul său, ST, 1981, 8; Daniel Dimitriu, Șase schițe pentru un tablou de familie, „Scânteia tineretului”, 1981
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
semnificația etică”. Poezia ei este mai degrabă șaptezecistă, în orice caz aparține modernismului, prezentând, între altele, afinități sensibile cu hermetismul lui Ion Barbu și cu alte formule ale modernității. Așadar, poeta nu cultivă - cum au făcut-o confrații ei din promoțiile imediat următoare - biografismul, ludicul, erudiția ostentativ-ironică, ci gravitatea apropierii de absolut. Poemele, proiectând un peisaj „dur, alcătuit din piatră și cristal, din concepte și forme ideatice” (Gheorghe Grigurcu), însă nu lipsite de grație și farmec, reprezintă o ipostază de ținută
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
superficial, căzând îndeosebi sub incidența criticii de întâmpinare. El însuși cronicar al actualității imediate, deținător de rubrică la revista „Tribuna” în anii ’80, P. are o strategie particulară de lucru și aici. Criticii constatative, preocupată cel mult de generații și promoții, îi este preferată analiza pe nivele paralele: paradigmele de creație active și concurente la un moment dat, raporturile dintre creație și conștiința critică a autorului. În fine, de un interes aparte se bucură așa-numita viață literară - grupusculele, cenaclurile, personalitățile
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
NOUĂZECISM, Termenul a fost creat spontan, după modelul celui - ceva mai vechi - de optzecism, mărturisind o intenție polemică sau, în orice caz, una de individualizare și definire programatică a unei promoții literare. Cuvânt cu sens vag, ivit inițial în sfera publicisticii, ulterior acceptat și în terminologia criticii literare, n. este presupus a exprima concis și sintetic particularitățile literaturii practicate de o serie de scriitori născuți, în marea lor majoritate, în jurul anului
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
de o serie de scriitori născuți, în marea lor majoritate, în jurul anului 1960 și afirmați la începutul ultimului deceniu al secolului al XX-lea. Originea fenomenului se află în anii ’80, când mai mulți dintre cei mai importanți membri ai promoției frecventează Cenaclul literar bucureștean Universitas, condus de Mircea Martin. Cenaclul s-a deschis în aprilie 1983 și a funcționat până în primele luni ale anului 1990, când s-a destrămat. Ședințele aveau loc de regulă vineri seara, în localul Clubului Universității
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
publicisticii literare alerte, fără excese profesoral-dogmatice și fără pretenția de a se articula într-un „sistem” predictiv și complet, precizări sunt formulate ulterior în special de Cristian Popescu și Cătălin Țârlea. Astfel, Cristian Popescu afirma: „Nouăzeci nu este numele unei promoții literare, ci numele unei decade, al unui fragment de timp. Ceea ce încercăm este să delimităm implicit un spirit literar al timpului în care trăim și scriem. Cine suntem noi ai acestei persoane întâi plural a încercării ? Un grup de scriitori
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
unei fronde dezabuzate. În focul unor confruntări polemice, optzeciștii i-au etichetat pe nouăzeciști drept continuatori - ori, mai bine zis, epigoni, imitatori inferiori esteticește - ai lor, în vreme ce nouăzeciștii, în replică, accentuează asupra diferențelor. În același timp, scriitori din generații - ori promoții - mai tinere, emergenții „douămiiști”, fie se revendică de la unele direcții nouăzeciste în calitate de continuatori radicalizați ale acestora, fie le contestă nouăzeciștilor specificitatea, considerându-i o varietate de optzeciști. Toate aceste delimitări, adeziuni ori respingeri sunt deseori exagerate din rațiuni tactice în
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
Fănuș Neagu poate fi citită și admirată pentru calitățile ei intrinseci: o proză carnavalescă, un nesfârșit lanț de metafore în sărbătoare, un simț neobișnuit al miraculosului și un instinct sigur al limbii, o proză, pe scurt, artistă, pe care noile promoții de scriitori n-o mai cultivă. EUGEN SIMION SCRIERI: Ningea în Bărăgan, București, 1959; Somnul de la amiază, București, 1960; Dincolo de nisipuri, București, 1962; Cantonul părăsit, București, 1964; Apostolii (în colaborare cu Vintilă Ornaru), București, 1966; Caii albi din orașul București
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
mai narative. Atitudinea cercetătorului este una de scepticism permanent față de informațiile dobândite, dar devotat total adevărului ca ideal moral. Această serie de cursuri introductive de metodologie a științelor sociale a fost concepută inițial ca o serie de prelegeri pentru prima promoție a nou-înființatei Facultăți de Științe Politice și Administrative la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, România. Scriitorul englez Walter Starkie se referea în anii ’30 la Universitatea „Babeș-Bolyai” numind-o „Oxfordul estului”.1 A fost o plăcere pentru mine ca Visiting Professor
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Terase de apă (1991), Cu fața la zid (1996). A mai publicat romanul Parfumul rochiei (1994), traduceri din lirica medievală armeană - Cântece ale trubadurilor armeni (1997), studii de istorie culturală, reunite în volumul Armenii în istorie și cultură (2003). Voce distinctă a promoției ‘70, N. este apreciată la debut pentru „nervul”, „superbia” și „asprimea” tonului, pentru patosul cenzurat ludic și ironic, emisia lirică fără dulcegării și, cu locuri comune inerente începutului, fără dependențe stilistice. E de adăugat mobilitatea și anvergura figurativă - imaginație mitică
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
fapt. Instituția de partid, prin obiectivul său, a produs activiști de partid și cadre În sistemul administrației, și nu sociologi. Introducerea sociologiei În sistemul universitar În 1966 a produs o generație de sociologi valoroși, dar un număr relativ restrâns. Prima promoție a ieșit de pe băncile universităților În 1971. Doar În următorii șapte ani, până la desființarea sa, au fost produși sociologi. După o estimare aproximativă, s-au produs aproximativ 400-500 de sociologi. La aceștia trebuie adăugați câțiva absolvenți de filosofie care s-
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
la modelul propus de Kornai, vom sublinia faptul că În viziunea acestuia sistemul economic centralizat și planificat, redistribuția bunurilor realizată după alte principii decât acelea ale pieței, respectiv ierarhiile organizaționale de tip piramidal, bazate pe particularisme și autorități personale și promoții arbitrare, creează, În mod inevitabil, alte configurații la nivel personal și microsocial decât sistemele capitaliste. Dependența verticală a fiecărui individ de supraveghetori, precum și lipsa pârghiilor de mobilitate socială, În afara marilor companii de stat, influențează În mod direct și decisiv șansele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
26.XI.1925, Arad - 14.VIII.2000, Paris), dramaturg, eseist și poet. Este fiul Auricăi (n. Știrbulescu) și al lui Cornel Omescu, farmaciști. A urmat, în urbea natală, școala primară (1932-1936) și Liceul „Moise Nicoară” (1936-1944), situându-se în fruntea promoției. L-a ispitit ideea de a fi student în litere și drept, însă atracția pentru teatru dovedindu-se mai puternică, în 1944 se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică din capitală. Imediat după absolvire (1948) e angajat la Teatrul Comedia
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
redactorilor este să depășească provincialismul, orizontul restrâns al unor reviste transilvănene, să-și racordeze interesul și să-și impună receptarea dincolo de lanțul Carpaților. În articolul-program În loc de „Cuvânt înainte”, Teodor Murășanu scrie că primăvara culturii românești va fi adusă de „noua promoție de intelectuali și visători din toate provinciile tinerei noastre țări” și anunță „partea sa de atelier la poemul culturii și spiritualității românești”. Dezavuează „clișeele vechi, primite de-a gata”, contrapunându-le elanul creației neobediente față de tipare obosite, totuși fără să ignore
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
Cartea Românească. Colaborează și la „Cronica”, „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Opinia studențească”, „Transilvania”, „Viața românească”, precum și la presa cotidiană ieșeană. Este membru fondator al cenaclului Junimea (1975) și al Studioului de Poezie ieșean (1983-1987). Debutând în perioada înnoirii aduse de promoția optzecistă, P. face, într-un fel, figură aparte printre colegii de generație. Poezia lui, mai ales cea din Norul de marmură, pare mai conformistă și mai conservatoare decât cea a altor optzeciști, vădind mai degrabă înclinația pentru exprimarea în filiația
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
o. păstrează o oarecare doză de vag, la fel ca orice concept dorit atotcuprinzător pentru o realitate diversă și consistentă. Problema definirii generației ’80 rămâne spinoasă, cum se întâmplă când e vorba de circumscrierea cu precizie a unei generații sau promoții literare. Opțiunile terminologice sunt diverse, motivate adeseori subiectiv. Există, în demersul de periodizare a istoriei literare, distincția între generație și promoție. Se consideră că o nouă generație literară apare o dată la treizeci de ani, în vreme ce promoțiile pot fi decenale. Astfel
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
definirii generației ’80 rămâne spinoasă, cum se întâmplă când e vorba de circumscrierea cu precizie a unei generații sau promoții literare. Opțiunile terminologice sunt diverse, motivate adeseori subiectiv. Există, în demersul de periodizare a istoriei literare, distincția între generație și promoție. Se consideră că o nouă generație literară apare o dată la treizeci de ani, în vreme ce promoțiile pot fi decenale. Astfel, Laurențiu Ulici, în anii ’90, într-un text de susținere a generației sau a promoției nouăzeciste, opina că „promoția ’90 este
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]