4,129 matches
-
Cât mă înjoseam! De necrezut! Mi-era teamă să nu-mi pierd soția și de aceea voiam să iau lecții de bune maniere și seducție de la craidonii ei. Dar eu nu eram decât un mizerabil proxenet, căruia îi râdeau toți proștii în nas. De altfel cum să asimilez conduita și manierele canaliei? Acum am înțeles: ei îi plăcea de oamenii ăștia pentru că erau nerușinați, stupizi și dezgustători. Pasiunile ei erau indisolubil legate de murdărie și moarte. Simțeam într-adevăr nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
la soare; curăța legume. O auzii spunându-i nurorii sale: „Ne-a speriat pe toți. De l-ar strânge Dumnezeu, să se liniștească!“ Cred că-i spusese doctorul că eram pierdut. Asta nu m-a mirat în vreun fel. Ce proști sunt oamenii! O oră mai târziu, îmi aduse infuzia. Plânsese atât de mult, că ochii îi erau roșii și umflați, dar de față cu mine se strădui să zâmbească. Jucau teatru! Toată lumea juca teatru cu mine și cât de stângaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de câne... Ai gândit * în lumea [asta] cumcă bine-nvinge * rău, Aveai însă un prieten... pe-acest dușman care-s eu. Unde ajungeam în lume de eram [ce] tu ai fost?... Ș-acum dormi, dormire-ai vecinic... fără-ntoarcere, un prost. (aruncă mantia peste el) Ei, aprod! Aleargă iute, mergi, mai iute, adă flori... Flori, da! Astăzi Lăpușneanu e deplin *** tor Nu mai am în asta țară un vrăjmaș de-această seamă, Astăzi calc pe trepte ***, fără ură, fără teamă. Multe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cruce, te-or huidui cu pietre Și te vei stinge mizer de nimenea jălit. Se vede Că puteau șireții ca să găsească-n viață Alt preț decât acela să-și împlinească pofte Pe sama altor... Apoi este și drept, cuminte, Ca proști să ducă greul, astuții să domnească... La ce-ar fi-atuncea lumea în două împărțită? La ce-ar esista proștii, și iar la ce șireții? Nu merită nătângii să fie stăpîniți? Nu vezi că stăpînindu-i le împlinești dorința? Mai de dorit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca să găsească-n viață Alt preț decât acela să-și împlinească pofte Pe sama altor... Apoi este și drept, cuminte, Ca proști să ducă greul, astuții să domnească... La ce-ar fi-atuncea lumea în două împărțită? La ce-ar esista proștii, și iar la ce șireții? Nu merită nătângii să fie stăpîniți? Nu vezi că stăpînindu-i le împlinești dorința? Mai de dorit ce soartă pot ca să aibă-n lume Decât să-i ducă-n turme sunetul unui nume? Ei nici nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
răutății reciproce Dreptate se numește. Cu cât mai răi sunt civii Cu-atît e mai perfectă dreptatea. {EminescuOpVIII 269} 2257 Fiți răi și veți străbate! De ce n-aveți voi minte. Deschideți ochii voștri, Vedeți că sunt și bine sunt numai pentru proști. De când sunteți pe lume a esistat dreptate Și pentru voi? Biruri, poveri și grije toate. Pentru averea altor voi sîngele-l vărsarăți Cu -a voastre mâni greoaie voi statul îl mișcarăți Pe calea propășirei - în zile[le] de pace *, Și toate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de mare numai prin răutate! Fiți răi! Ș-urmați principiul ce lumea o domină - Lăsați să creadă alții, mai proști ca voi, în bine. De ce n-aveți voi minte? Deschideți ochii voști: Vedeți că sfânt și bine sunt numai pentru proști? De când sunteți în lume a esistat dreptate Și pentru voi? Dar greul voi numai îl purtarăți, Voi v-ați hrănit dușmanii, i-ați apărat cu sânge, În loc de-a sparge capul năpârcei sub picior Voi ați crescut-o mare și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tine De-i fi căzut. Ce plan adînc-șiret! Puterea de viață! 2257 Și mai credeți în bine, în basme de copii! O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală Cea ordine nedreaptă, șireată, infernală Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători, susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O, Satan! Geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gîndirile-ți rebele Când ai smucit infernul ca să-l arunci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi bine, Că nu poate nedreptul domnească pîn-în fine, {EminescuOpVIII 271} 2254 Și mai credeți în bine, în basme de copii! O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători, susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! Geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-uitare să li spui adevărul... Te-or răstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre, Vor risipi cenușa iubitei tale vetre. Și te vei stinge mizer... de nimenea jălit... Nu vezi ce drept e astfel? Ce bine e-mpărțit Pămîntul? - Proști de-o parte, de alta cei șireți Și patimelor rele aceștiia dau preț... Nu merită nătângii să fie stăpâniți Sau pentru o idee să fie ei jertfiți? Mai de dorit ce soarte pot ei să aibă-n lume Decât să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să o aducă... dar Achil stătea afară, Lângă cort, și să i-o ceară frică li-i și nu le vine. Ci Achil nu-i mai încearcă, ci cu ea de mână vine Și li-o dă în samă... [MUȚI] Prostul, numa gura [î]i de el! De-o iubește pe Brizeis de ce-o dă ca un mișel? I-aș fi dat eu lui mireasă... să fi fost eu acolo [Î]i umpleam de bodaproste de nu știau încotro, Îi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
băiete. (joacă de bucurie într un picior) R[EGELE] Vedeți acel om palid, figura monstruoasă, El vrea să mă omoare... voi pune să-l descoasă. (apar servitori cari-l descoasă și din el iese Pepelea ) Poți să-ți închipuiești ce proști-s, dacă eu Cunosc că-s proști și, helbet, în sfântul cap[al] meu Numai înțelepciune nu-i. E ceva vulgar, Pe sama plebei asemeni lucruri răsar *, Căci în a mea cerească și mare-mpărăție Se dă toată mărirea numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
comoară îngropată. (lui CHALKIDIAS) Ești cu totul sigur oare Că nu ai nimic? CHALKIDIAS Dar altfel mă vindeam? PSAMIS Adevărat. (lui BOMILKAR) Iară tu ce scop adulmeci de te pui pe cumpărat? BOMILKAR Orișice. Fiindcă cauți mușteriu pe vre un prost, Mă ofer chiar eu, amice. PSAMIS Nu cumva-ntre ei a fost O-nțelegere ca iarăși să mă-nșele? Ce să crez? (lui CHALKIDIAS) Dă-mi, cuvântul de onoare că te-omori... CHALKIDIAS Dar ai s-o vezi (se pune
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din lumea demprejur Să nu-ți fii vrăjmașă ție și de-aceea nu lăsa {EminescuOpVIII 473} Pe fantasma sărăciei palide în casa ta... Tu nu știi ce faci, tu încă sărăcia n-o cunoști, Ce apasă nendurată pe spinarea celor proști, Tu nu știi amărăciunea și mărimea crudei lipse Care-n umărul mulțimii a ei ghiară și-o înfipse Și nici munca cea cumplită și nici miile de chinuri Ce apasă mintea noastră, zdrobind inimele-n sânuri. Viața ta ai petrecut
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trăsei clopoțelul spre a chema pe servitoriu. Acesta veni, palid și plâns. - Ian caută, zise contele râzând sălbatec, ian caută, părinte! Toată noaptea a vărsat șiroaie de lacrimi și a îndrugat la neghiobii numai și numai pentru că i-am arătat prostului că nu aveam neci eu, neci el suflet... că nu esistă neci rău, neci bine!!... da' toarte comici mai sunteți haha! hahaha! ca niște oi... însă, credeți-mă, el ar fi venit de ar fi putut, dară el nu mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
este mai abil decât cel mai abil om din lume. * [ 5] Durata pasiunilor noastre nu depinde de noi mai mult ca durata vieței noastre. * [ 6] Pasiunea adeseori face un nebun din cel mai cu minte om și adeseori dintr-un prost face un om abil. * [ 10] În inima omului este o generațiune perpetuă de pasiuni, astfel că, stingîndu-se o pasiune, se naște alta în locu-i. * [ 15] Clemența principilor nu este decât o politică spre a câștiga afecțiunea popoarelor. * [ 16] Această clemență
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a-i învăța pe ceilalți (pe cei care trăiesc fără a fi capabili să povestească) alfabetul unei etici „de buzunar“, la îndemâna tuturor. Ceea ce nu înseamnă, cum tinde să creadă scriitorul într-un moment mai puțin optimist, „să facilitezi accesul unor proști la cărți proaste“, permițându-le astfel „să-și lărgească ignoranța“. Deoarece cartea, dacă e bună, ar putea salva de la ignoranță o mare parte din umanitatea cititoare. Poetica lui Sorin Stoica își vădește aici, dincolo de bine-cunoscutul deziderat antropologic, și o miză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nimic. Acolo scrie, mai dați un franc. Când mă uit mai bine, jos într-un coșuleț, refuzase o monedă, probabil mai deformată. Hai să băgăm alta, haț s-a ridicat bariera, Doamne ce deștepți suntem! Mergeam pe autostradă pe partea proștilor, ne claxonau și tirurile. Mergeam de se zgâlțâiau și tablele de pe Dacie și era nouă. Aveam 140 liniștit. Mai încolo, altă barieră, pregătește banii, când, haț, îmi dă un tichet parcă-l văd și acuma. A, e bine, asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mici la stomac că au băut apă menajeră. Francezii nu beau apă de la robinet, apă plată, sucuri. N-am să înțeleg niciodată de ce apa era mai scumpă decât sucurile. Mă rog. Ne bagă madam Gabi la metrou. N-oți fi proști să plătiți patru bilete. Luați câte un copil în față și treceți împreună. Galeriile Lafayette. De aicea să nu cumpărați nimic, e numai pentru vizitat. Nu luați nimic de pe centru. Prima dată ne-am luat camera video. Apoi am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
aici nu se trece. „Gogoși marmeladă 7000 lei.“ Afară miroase a iarbă încinsă. Și a gogoși cu marmeladă. „Pericol de electrocutare“, pe un stâlp. Cumpăr de la chioșc o revistă. În ea scrie că „să alfabetizezi înseamnă să facilitezi accesul unor proști la cărți proaste“. Și, în felul acesta, le permiți să-și lărgească ignoranța. Să răsucim pagina. Răsucim, întoarcem străzile ca pe niște pagini. Oraș de hârtie. Câmpina nu e altceva decât un suport pentru inscripții. Centrul e un cotor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
atins s-a transformat în literatură. Chiar el spunea că a construi o instituție e același lucru cu a scrie o proză. Și era un scriitor cu biografie. Se spune că un om deștept doarme în două ore cât un prost în opt. Poate de asta, Nedelciu n-a apucat să împlinească 50 de ani. Născut în ’78, aveam impresia că cele povestite acolo le-am trăit într-o altă viață. Atmosfera de trecere între anii ’70 și ’80 o trăisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mei de Institut care chiuleau la cursurile de mișcare și doreau să recupereze înainte de examene. ― Bună ziua, am spus, sunt gras și vreau să... ― Știu, m-a întrerupt ea, ai echipament? ― Am. ― Hai. M-am tras la trening și stăteam ca prostul în fața ei să-mi spună ce trebuie să fac. ― Fii atent. Eu am bâta asta și o să-ți spun ce ai de făcut, tu faci, dar dacă cedezi, te croiesc. Te prinzi? ― Evident, spun eu, mândru că, deși gras, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
public, în așa fel încât el, publicul, să vadă pe chipurile noastre ce efect au cuvintele Filumenei. Zis și făcut, Marcela începe și zice, zice, cam pierdusem șirul, că era monolog lung și Marcela se tânguia strașnic. Mă uit ca prostul la Ițcuș și cred că el a simțit că-l privesc din spate, se întoarce către mine cu niște ochi de vacă blândă, mă umflă râsul din prima, mă întorc la Niculescu, omul se plictisea așa, singur, se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
la masa de machiaj, cu capul în mâini. ― Vă e rău, meștere? întreb. Ridică greoi capul, se uită la mine prin oglindă și înțepenesc. Beligan plângea. Am rămas locului, siderat de imagine și jenat că am dat buzna ca un prost peste om fără să bat la ușă. Cred că a simțit că eram stânjenit și s-a explicat: ― Am ratat, Mihai. Nu eram în stare să scot un sunet și atunci a continuat: ― Rolul. Țin atât de mult la rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
anume, dar simțeam asta foarte clar.Văzusem spectacolul de zeci de ori. Întâi de la hulubărie, la fostul teatru. Coboram din cabina mea în pijama, asta v-am mai spus-o, cu o bere în mână, și mă uitam ca un prost, cred că o dată am și adormit. Într-o zi mă cheamă Beligan în birou, intru, era Vichi acolo și-mi spune că Stănescu s-a îmbolnăvit și în seara aceea trebuie să intru eu în Oameni și șoareci. ― N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]