3,076 matches
-
Ucraina există de asemenea 863 de comunități romano-catolice, 474 clerici și un milion de credincioși romano-catolici. Grupul formează aproximativ 2,19% din populație și constă preponderent din etnici polonezi, care trăiesc mai ales în zona de vest a țării. Creștinii protestanți formează și ei 2,19% din populație. Numărul protestanților a crescut mult după independența Ucrainei. Uniunea Evanghelică Baptistă din Ucraina este cel mai mare grup, cu peste și aproximativ 3000 de clerici. A doua biserică protestantă ca mărime este cea
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
vest a țării. Creștinii protestanți formează și ei 2,19% din populație. Numărul protestanților a crescut mult după independența Ucrainei. Uniunea Evanghelică Baptistă din Ucraina este cel mai mare grup, cu peste și aproximativ 3000 de clerici. A doua biserică protestantă ca mărime este cea penticostală cu , peste 1500 de biserici locale și peste 2000 de clerici, dar există și alte grupuri și uniuni penticostale care împreună numără peste , cu peste 3000 de biserici locale. Sunt și multe școli penticostale cum
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
, sau pur și simplu Calvin ( n. 10 iulie 1509, Noyon — d. 27 mai 1564, Geneva) a fost un reformator religios francez. Alături de Martin Luther, a fost unul din inițiatorii Reformei protestante, în opoziție cu anumite dogme și rituri ale Bisericii Catolice romane. Calvin a dezvoltat o doctrină - Calvinismul - relativ diferită de aceea a lui Luther, în special în ceea ce privește practicarea cultului, considerată o radicalizare a luteranismului. s-a născut cu numele de
Jean Calvin () [Corola-website/Science/297534_a_298863]
-
și cel al Constantinopolului, au apărut două biserici separate, Biserica Romano-Catolică în vest, condusă de Patriarhul Romei (Papa), și Biserica Ortodoxă Răsăriteană în est, condusă de Patriarhul Constantinopolului (Patriarhul Ecumenic). În secolul al XVI-lea au apărut în vest Bisericile Protestante care vroiau să reformeze catolicismul și se opunea dogmelor bisericii romano-catolice. Primul reformator protestant a fost călugărul augustinian Martin Luther, care a atras în noua sa biserică o mare parte din populația din Imperiul Romano-German. Acesta a fost urmat de
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
de Patriarhul Romei (Papa), și Biserica Ortodoxă Răsăriteană în est, condusă de Patriarhul Constantinopolului (Patriarhul Ecumenic). În secolul al XVI-lea au apărut în vest Bisericile Protestante care vroiau să reformeze catolicismul și se opunea dogmelor bisericii romano-catolice. Primul reformator protestant a fost călugărul augustinian Martin Luther, care a atras în noua sa biserică o mare parte din populația din Imperiul Romano-German. Acesta a fost urmat de Jean Calvin și Ulrich Zwingli în Elveția. În Marea Britanie reforma a fost impusă de
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
populația din Imperiul Romano-German. Acesta a fost urmat de Jean Calvin și Ulrich Zwingli în Elveția. În Marea Britanie reforma a fost impusă de regele Angliei, Henry al VIII-lea, iar în Scoția de predicatorul John Knox. Ca replică la Reforma Protestantă propagată de Martin Luther și alții, Biserica Catolică a realizat o serie de reforme în interior, reforme ce primesc colectiv numele de Contrareformă. Conciliul care a salvat o mare parte din Biserică a fost Conciliul Tridentin, inițiat la apelul Papei
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
persoane. Potrivit recensământului intern al Bisericii Catolice, numărul romano-catolicilor ar fi mai mare cu aproximativ 100.000 de persoane. În țările anglofone și, în general, în statele din Commonwealth, catolicismul nu a fost foarte popular din cauza puternicei tradiții anglicane și protestante a Imperiului Britanic. Cu toate acestea, în unele din aceste state există puternice comunități catolice, de origine irlandeză sau latino-americană. Cea mai mare parte a populației din America Latină se consideră catolică mai mult sau mai puțin, cu excepția Cubei, unde catolicismul
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
, câteodată, numită și Revoluția Protestantă, a fost o mișcare în secolul XVI de a reforma Biserica Romano-Catolică din Europa Occidentală. Reforma a fost începută de Martin Luther, cu Cele 95 de teze despre practica indulgențelor. La sfârșitul lunii Octombrie 1517, el le-a afișat pe
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
La fel făcuse și înaintașul său, Francisc de Assisi (cca1181/1182 - 1226), dar, întrucât el a acceptat să îi fie rescrisă regula, s-a putut retrage în mănăstire și, ulterior, a fost sanctificat. Mișcarea a dus la apariția unor biserici protestante și reformate. Mișcarea lutherană a avut impact asupra catolicismului, ceea ce a dus la reforma catolică și la reorganizarea bisericii catolice - ""in capite et in membris"", ce a fost cerută de mulți reprezentanți în secolele anterioare. Mișcarea de contrareformă a mizat
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
protecția popularității. În 1536-1537, Danemarca și Norvegia sunt unite de regele luteran Christian al III-lea. În 1543-1550, luteranismul cuprinde orașele săsești din Transilvania și Țările Române. În 1552 are loc armistițiul de la Passau, prin care împăratul Carol Quintul garantează protestanților luterani libertatea de religie. S-a declanșat războiul civil în imperiu între apărătorii reformei și catolici, ce s-a încheiat după moartea lui Luther, prin pacea de la Augsburg, care, în 1555, a statuat principiul ""cuius regio, eius religio"" (a cui
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
opuneau pe protestanții catolicilor. În 1533 a fugit din regatul francez, refugiindu-se la curtea Margaretei de Navarra, sora lui Francisc I, protectoarea umaniștilor. Reîntors în Franța, a fost nevoit să fugă din nou din cauza unui scandal legat de afișele protestante din 1534. S-a refugiat la Basel, unde și-a redactat opera "Instituțiile religiei creștine", fiind publicată în latină în 1536. Calvin rămâne la Geneva din 1536 până în 1538, implicându-se în organizarea orașului pe principii protestante, dar intră în
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
legat de afișele protestante din 1534. S-a refugiat la Basel, unde și-a redactat opera "Instituțiile religiei creștine", fiind publicată în latină în 1536. Calvin rămâne la Geneva din 1536 până în 1538, implicându-se în organizarea orașului pe principii protestante, dar intră în conflict cu autoritățile cu caracter autoritar. A plecat la Strasbourg, unde a rămas până în 1541. S-a reîntors la Geneva, iar sub conducerea sa, orașul elvețian s-a transformat într-o capitală a reformei, unde a înființat
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
fără să-l poată influență (dubla predestinare). Omul nu putea să știe dacă va fi pedepsit sau mântuit, dar era dator să aibă credință, să se comporte ca și cum ar fi sigur de mântuirea sa. Conform lui Max Weber, în "Etica protestantă și spiritul capitalismului", capitalismul s-a dezvoltat în zonele convertite la calvinism. Dobânda moderată fusese acceptată de Calvin, ceea ce a favorizat dezvoltarea capitalismului. Ideea de predestinare i-a determinat pe credincioși să creadă că succesul dobândit pe pământ era un
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
spaniole. În Anglia, secularizările averilor bisericești au avut efecte economice, dezvoltând capitalismul. Reforma a dus la apariția unor falii religioase în interiorul unor state, ajungându-se la persecuții și discriminări durabile, precum și la războaie religioase: Războiul dintre Carol Quintul și principii protestanți din imperiu (1546-1547, 1551-1552), războaiele religioase din Franța (1562-1598), Războiul de 30 de ani (1618-1648). În 1598 este promulgat Edictul din Nantes de către Henric al IV-lea al Franței, ce permitea toleranță religioasă între catolici și protestanți. Reforma a însemnat
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
Următoarele tabele ilustrează împărțirea pe religii a cetățenilor Austro-Ungariei. În vreme ce jumătatea austriacă a monarhiei era aproape în întregime catolică (majoritar roman-catolică, iar în estul Galiției și greco-catolică), în jumătatea de est a Ungariei, pe lângă romano-catolici și greco-catolici, exista o minoritate protestantă (mai ales reformată) însemnată din punct de vedere numeric, precum și o minoritate ortodoxă. Populația ebraică se concentra în pățile estice ale Dublei Monarhii, mai cu seamă în Galiția, unde reprezentau, în medie, aproximativ 10 % din total. Țările alpine de limbă
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
al lingvistului Bernard Cerquiglini. Începând cu legea din 9 decembrie 1905, bisericile sunt strict separate față de stat în Franța: „Republica nu recunoaște, nu salarizează și nu subvenționează niciun cult religios [...]” cu excepția regiuni Alsacia-Mosela, unde sunt recunoscute cultul catolic, două culte protestante și cultul mozaic. Religia catolică este și ea recunoscută în anumite teritorii și departamente de peste mări. Noțiunea de laicitate și reglementările ce derivă din ea sunt încă subiect de dezbatere, cum a fost cazul în 2003-2004, cu legea privind însemnele
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
persoanele întrebate se declară catolice în sondajele publicate în 2007, și o mare parte se declară agnostică, atee sau fără religie. În plus, sunt prezente și alte religii în proporții mai puțin importante, în special: iudaismul din Antichitate, diferite ramuri protestante din vremea Reformei și islamul de la sosirea în Franța a imigranților din Maghreb și din Orientul Mijlociu în secolul al XX-lea. De asemenea, pe teritoriul național, sunt prezente diverse culte creștine (Biserica Apostolică Armeană, , mormonismul, Biserica neo-apostolică, Martorii lui Iehova
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
a ajuns niciodată la cititori și a fost distrus imediat după publicare. Prima carte în limba estonă care s-a păstrat este o traducere germană-estonă a catehismului luteran de S. Wanradt și J. Koell datând din 1535, din timpul Reformei Protestante. O carte de gramatică estonă pentru preoți a fost tipărită în limba germană în 1637 Noul Testament a fost tradus în limba võro în 1686 și în estona nordică în 1715. Cele două limbi au fost unite pe baza estonei nordice
Limba estonă () [Corola-website/Science/296722_a_298051]
-
este o biserică romano-catolică construită în secolul al XV-lea pe "strada Sării" (în prezent "strada Gheorghe Magheru") din centrul municipiului Sibiu. Ea a făcut parte din mănăstirea călugărilor dominicani. În anul 1543, în urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor. În anul 1728, după eliberarea Transilvaniei din sfera de influență otomană și instaurarea administrației austriece, complexul de edificii al fostei mănăstiri dominicane a fost
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
că edificiul a fost refăcut radical în perioadele următoare, el are astăzi stil baroc. Elemente gotice se mai păstrează doar în exterior: contraforturile, ferestrele trilobate din partea superioară și portalul de intrare de pe fațada de vest. În anul 1543, în urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor. Sibiul a rămas timp de 150 ani fără biserici catolice. În anul 1688 armatele imperiale habsburgice au pătruns în Transilvania, pe care scos-o
Biserica ursulinelor din Sibiu () [Corola-website/Science/317092_a_318421]
-
venerării imaginilor a fost preluată și de alte religii ca: iudaismul, zoroastrismul, budismul timpuriu și creștinismul timpuriu și de asemenea, islamul, religii care restricționează sau chiar interzic utilizarea reprezentărilor antropomorfe. Ulterior, creștinismul (mai ales catolicismul, dar în niciun caz cultele protestante și neoprotestante) cultivă reprezentările scupturale (statuete) cu imaginea lui Hristos sau a Fecioarei, iar în cazul budismului putem discuta de o multitudine de statui ale lui Buddha devenite adevărate locuri de venerare. Perioada de început a istoriei sculpturii poate fi
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
multă atenție. Exemple ale sculpturii manieriste sunt creațiile, uneori bizare, ale sculptorilor Giambologna și Benvenuto Cellini. Barocul, apărut inițial în Italia, devine dominant pentru secolul al XVII-lea fiind arta Bisericii Catolice, care a ieșit învingătoare în lupta cu Reforma Protestantă. Sculptura este mai dinamică, de dimensiuni mai fastuoase și destinată mai mult spațiilor publice, tocmai pentru a demonstra omnipotența bisericii. Protagonist al barocului, Bernini dă un limbaj nou artei sculpturale, redând mișcare în spațiu formelor imense. Imaginile sunt exuberante și
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
de acum 500 de ani). Apariția culturii europene catolice a adaptat cultura locală la cea barocă obținându-se drept rezultat un stil hibrid. Astfel, în America de Nord, sculptura reflectă combinarea celor două valori principale europene: tradițiile civice republicane romane și tradițiile protestante. În secolul al XIX-lea, sculptura nord-americană îmbină clasicul cu romanticul, dar manifestă o înclinație specifică spre narativ, dramatic sau spre realismul jurnalistic. Primul sculptor nord-american notabil a fost William Rush. Printre lucrările sale în lemn, amintim o sculptură în
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
de stabilitate, progres și evoluție culturală și artistică. Barocul marchează depășirea curajoasă a limitelor estetice atinse de renascentiști care au recuperat antichitatea clasică. Creațiile artistice oferă senzația teatrală de dezechilibru, de dinamism. Inițial, barocul simbolizează triumful Bisericii Catolice asupra mișcărilor protestante prin intermediul Contrareformei. Sunt prezentate cu mai multă emoție, patimile Mântuitorului. Abandonând liniile drepte și simetria și îndreptându-se către bizar, dezechilibru, artiștii caută să surprindă, să creeze emoție. Arta barocă a fost sprijinită de Contrareformă, care urmărea să mențină dependența
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
oraș ca mărime și populație era Praga. Erau 10 milioane de locuitori care vorbeau germană, urmați de vorbitorii de cehă, poloneză, ruteană, slovenă, italiană și română. Religios, peste 26 de milioane (90%) se declarau catolici, urmați de mozaici, ortodocși și protestanți. Agricultură a continuat să joace un rol major, contribuind cu circa o treime în economie. Austria avea o economie industrial-agrară. Provinciile estice ca Boemia și Moravia erau zone agrare. Apar ramuri industriale ca industria textilă, industria alimentară (mărcile de bere
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]