5,549 matches
-
împreunați sub razele de soare comoară vie-n noi se zămislește ești doar a mea și curg spre împlinire purtând pe cale linul meu descântec din joacă împlinit la tine-n pântec un prunc frumos cu numele Iubire *** Referință Bibliografică: un prunc cu numele iubire / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1703, Anul V, 30 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
UN PRUNC CU NUMELE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372226_a_373555]
-
în gândul tău Precum rodul viei așteptând culesul Și îmi scriu în tihna dimineții versul. Pleacă vara asta, doamna mea frumoasă Și ne intră toamna fericită-n casă, Cu lumina-i sfântă, cu arome dulci, Ca o hărmălaie lacomă de prunci. Grâul în hambare e-adunat din spice, O să cadă bruma, frunza o să pice, Poezia noastră, în această arcă Nicio deznădejde nu ne mai încearcă! Pleacă vara asta, tristă, fără ploi, Pleacă vara asta, vom pleca și noi, Dar e-atâta
PLEACĂ VARA ASTA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372254_a_373583]
-
că briliantele sub mângâierea lunii. Tot cuprinsul dealurilor râdea cu podoabe argintii, la complimentele nopții inundate de stele. Această noapte de cruntă frumusețe era omega timpului și începutul Veșniciei, căci în ea se întrupase printre noi Dumnezeu în formă de prunc nou-născut... Undeva, într-un sat obscur, sub privirile speriate ale unor părinți și mai obscuri, Cuvantul se îmbracă în carne și oase să ne demonstreze cum respiră Iubirea... În grajdul rece și ostil, străin de un leagăn primitor și cald
CRACIUNUL de DELIA ALMAJAN în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372273_a_373602]
-
nou-născut... Undeva, într-un sat obscur, sub privirile speriate ale unor părinți și mai obscuri, Cuvantul se îmbracă în carne și oase să ne demonstreze cum respiră Iubirea... În grajdul rece și ostil, străin de un leagăn primitor și cald, Pruncul plângea sub sclipirea stelelor muritoare. În lacrimile Lui plângea Tatăl, despărțit de Fiul ce îi era bucurie și plăcere neîntreruptă pe tărâmul veșnic scufundat în lumina. Durerea Tatălui, atât de palpabila în scâncetul Pruncului, era bine definită și justificată. El
CRACIUNUL de DELIA ALMAJAN în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372273_a_373602]
-
de un leagăn primitor și cald, Pruncul plângea sub sclipirea stelelor muritoare. În lacrimile Lui plângea Tatăl, despărțit de Fiul ce îi era bucurie și plăcere neîntreruptă pe tărâmul veșnic scufundat în lumina. Durerea Tatălui, atât de palpabila în scâncetul Pruncului, era bine definită și justificată. El vedea, dincolo de iesle, înspre sfârșitul sau începutul zidit o dată cu veșnicia, undeva, la tâmpla Sionului. Dumnezeu strigă în fulgii fragezi de zăpadă, puritatea întrupata în cel din urmă Adam. El vedea mulțimile învesmântate în ură
CRACIUNUL de DELIA ALMAJAN în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372273_a_373602]
-
Îl vedea pe Fiul, înalt în statura Ascultării, bătând străzile prăfuite ale Ierusalimului, vindecând ologii, înviind morții, dezlegând limbile, deschizând urechile... Dar mai vedea, în același timp, mulțimile atinse de roua eternă a lacrimilor prefăcute în bucurie... Ei, ai căror prunci fuseseră dezlegați de robia întunericului, vindecați de boli și saturați cu pâinea pâinilor și pești din năvoade cerești, erau, în același timp, trădători de Cer și lumina, rătăciți prin labirinturile minților otrăvite de dragoste de sine, pierduți cu tot ceea ce
CRACIUNUL de DELIA ALMAJAN în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372273_a_373602]
-
cu tot ceea ce poate fi pierdut... În acea noapte din Betleem, cănd luna își revarsă razele tremurânde peste cuprinsul sclipitor, de iarnă, Dumnezeu plângea dintr-un ochi și râdea de bucurie din celălalt. Bucuria Lui, reverberata prin plămânii fragezi ai Pruncului, era viața veșnică ce în curând va curge din rănile Lui. Viața în plinătatea ei trebuia să izbândească asupra morții, precum ziua trebuie să triumfe asupra nopții. În ochii Lui era bucuria veșnică, biruitoare asupra unei întristări vremelnice, era cerul
CRACIUNUL de DELIA ALMAJAN în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372273_a_373602]
-
Lui. Viața în plinătatea ei trebuia să izbândească asupra morții, precum ziua trebuie să triumfe asupra nopții. În ochii Lui era bucuria veșnică, biruitoare asupra unei întristări vremelnice, era cerul dintr-o dată mai aproape, tot atât de aproape precum plânsul de pe buzele Pruncului. Au trecut două mii de ani de când Pruncul Isus a atins planeta noastră, cu Dumnezeu în trup și în oase. A nins mult de atunci, și Tatăl mai strigă încă prin fulgii fragezi... Doar că albul purității lor e mai alb
CRACIUNUL de DELIA ALMAJAN în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372273_a_373602]
-
izbândească asupra morții, precum ziua trebuie să triumfe asupra nopții. În ochii Lui era bucuria veșnică, biruitoare asupra unei întristări vremelnice, era cerul dintr-o dată mai aproape, tot atât de aproape precum plânsul de pe buzele Pruncului. Au trecut două mii de ani de când Pruncul Isus a atins planeta noastră, cu Dumnezeu în trup și în oase. A nins mult de atunci, și Tatăl mai strigă încă prin fulgii fragezi... Doar că albul purității lor e mai alb acum, crescut în atâtea inimi pentru care
CRACIUNUL de DELIA ALMAJAN în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372273_a_373602]
-
că briliantele sub mângâierea lunii. Tot cuprinsul dealurilor râdea cu podoabe argintii, la complimentele nopții inundate de stele. Această noapte de cruntă frumusețe era omega timpului și începutul Veșniciei, căci în ea se întrupase printre noi Dumnezeu în formă de prunc nou-născut... Undeva, într-un sat obscur, sub privirile speriate ale unor părinți și mai obscuri, Cuvantul se îmbracă în carne și oase să ne demonstreze cum respiră Iubirea... În grajdul rece și ostil, străin de un leagăn primitor și cald
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372289_a_373618]
-
nou-născut... Undeva, într-un sat obscur, sub privirile speriate ale unor părinți și mai obscuri, Cuvantul se îmbracă în carne și oase să ne demonstreze cum respiră Iubirea... În grajdul rece și ostil, străin de un leagăn primitor și cald, Pruncul plângea sub sclipirea stelelor muritoare. Citește mai mult Covorul mătăsos de alb, despletit din roua norilor, se coborâse pe pământ în trupuri gingașe de fulgi de zăpadă. Brazii își înstelaseră stoicismul cu straie pure de nămeți, sclipind că briliantele sub
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372289_a_373618]
-
că briliantele sub mângâierea lunii. Tot cuprinsul dealurilor râdea cu podoabe argintii, la complimentele nopții inundate de stele. Această noapte de cruntă frumusețe era omega timpului și începutul Veșniciei, căci în ea se întrupase printre noi Dumnezeu în formă de prunc nou-născut... Undeva, într-un sat obscur, sub privirile speriate ale unor părinți și mai obscuri, Cuvantul se îmbracă în carne și oase să ne demonstreze cum respiră Iubirea... În grajdul rece și ostil, străin de un leagăn primitor și cald
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372289_a_373618]
-
nou-născut... Undeva, într-un sat obscur, sub privirile speriate ale unor părinți și mai obscuri, Cuvantul se îmbracă în carne și oase să ne demonstreze cum respiră Iubirea... În grajdul rece și ostil, străin de un leagăn primitor și cald, Pruncul plângea sub sclipirea stelelor muritoare....
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372289_a_373618]
-
Simpatie > IUBIȚI PĂRINȚI CU CHIP DE SFINȚI! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1861 din 04 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Frumoși bătrâni cu chip de sfinți, lumini sculptate pe arginți, de vă e pază Dumnezeu, să fiți toți prunci la sânul său! iubire semănați albind, cu chip de stele strălucind, la căpătâi de cer curat, să aveți somnul luminat! îmbrățișări de vânt și ploi, să spele dorul trist de voi, cu mâini de lut-ngenunchiați, la temelii de cruci sculptați
IUBIȚI PĂRINȚI CU CHIP DE SFINȚI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372300_a_373629]
-
ne strecuram în noapte, Să-i facem mamei glume, nebunește. Mi-e dor de iernile de-odinioară, Mi-e dor adeseori să fiu copil, Aș vrea ca amintirea să nu doară, Pășesc în vreme, trecător, umil. Plânge un copil- Colindul pruncului sărac Ana Podaru Și-a strâns bunul Dumnezeu, plânge un copil, Datinile-n pumnul său, plânge un copil, Și s-au subțiat nămeții, plânge un copil, Brazi se-ascund sub fusta ceții, plânge un copil, Moșul fuge-n munți săracul
BRĂDUȚ NINS DIN CODRU- COLINDUL BRADULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376135_a_377464]
-
noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nu are nimeni ce să îmi facă Pentru că Dumnezeu îmi spală rănile Și îmi ascultă plânsul, Nu are nimeni ce să îmi facă Pentru că Maica mă ține în brațe Și mă leagănă ca pe un prunc, Nu are nimeni ce să îmi facă Pentru că Iisus îmi călăuzește pașii Și mă învață să merg, Nu are nimeni ce să îmi facă Pentru că sufletul meu Se liniștește în marea Iubirea a lui Dumnezeu . pictura de Nicolae Grigorescu se
DOINA SUFLETULUI ROMÂNESC de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376144_a_377473]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SF. ȘI DREPTUL SIMEON Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Cinstim pe Dreptul Simeon (așa cum Biblia ne-a spus), Că el văzut-a Mântuirea, ținând la piept, Pruncul IISUS ! Te cheamă Simon sau Simona ? Să știi că nu-i întâmplător ! Să-l porți mereu cu toată cinstea, cu gândul spre Mântuitor ! (cf.Lc.2, 28-30). -Sf. Proorociță Ana. Cinstim Proorocița Ana (o viață-n Templu în Slujire) În
SF. ȘI DREPTUL SIMEON de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376175_a_377504]
-
Acest minunat popor hristic va dăinui peste veacuri prin fiii săi. Ecoul divin este și îndemnul fericiților părinți care îi păstorește pe cei chemați, prin predicile lor, binecuvântate de sfintele slujbe, ca perpetuarea românilor să se facă prin nașteri de prunci, cât mai mulți și prin educarea lor, dându-i la școli înalte ca să învețe ,,oleacă de carte" pentru luminarea minții și îmbogățirea sufletului cu înțelepciunea românească milenară, nu spre otrăvirea lui cu povești inventate de alții. Așa se va alege
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
operelor de artă: muzee etnografice, ateliere de creație care să ducă meșteșugurile mai departe; - Să inveștești în tinerele vlăstare tot ce ai tu mai scump! ...iubirea Ta, Mărită Românie, să se regăsească în fiecare fecior și copilă, iar nașterea de prunci să nu fie o povară, ci o binecuvântare, o siguranță a veșnicii tinereți a patriei perpetue, în propria-i casă aleasă, binecuvântată; - Să-Ți cinstești sfânta masă! ...prin mama care-și strânge familia născută în jurul ei, prin diversitatea treburilor în
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
-n lung și-n lat, iar ziua se ascundea de lumina orbitoare a soarelui în conace părăsite, în văgăuni, în fântâni secate sau în ungherele cetăților. Dar iată ce se întâmplase a doua zi dimineața, după ce prințesa vampirilor își părăsise pruncul la ușa unui bordei pentru a-l salva de urgia vânătorului. Locuitorii acelei așezări erau un bărbat slăbănog, bătut de griji și nevoi și o femeie cocoșată de muncă în slujba conașului. Amândoi abia își mai târau picioarele de durere
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
pe ușa care sta să cadă și rămaseră stană de piatră când văzură în prag un copilaș în scutece din mătase cusute cu fir de aur. Fătul avea o față albă ca varul și niște ochi ca doi tăciuni aprinși. Pruncul le zâmbi și zise ceva neînțeles pe limba noilor născuți. Cei doi căzură în genunchi și-l priviră uimiți. - Fă, muiere, ce putere dumnezeiască ne ploconi cu așa frumusețe? - De, bărbate! L-o fi scăpat vreo zână din povești când
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
cu cele necesare, mălai pentru mămăligă, niște găini, rațe, gâște... - Dar n-avem curte... - Pământul e al meu. Tăiați lemne din pădurea alăturată, faceți-vă gard, coteț de păsări și un țarc, că vă dau o capră cu lapte pentru prunc și câteva găini. De-acum înainte sunteți cu adevărat familiști și moștenitorul vostru va deveni o slugă de nădejde la conacul meu. Aveți grijă de el ca să crească sănătos și voinic, cu putere de muncă, că dacă nu, dracu’ v-
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
copii. Așa voi reîntineri forța de muncă pe moșiile mele. Până acum făceați degeaba umbră pământului, dar de astăzi se schimbă situația! Intrați în rândul sătenilor ce lasă satului urmași!... Măi, dar tare arătos și voinic mai ești! - adăugă privind pruncul cu admirație. Voi face din tine un viteaz de nădejde care să mă slujească cu credință și să-mi apere hotarele proprietăților! Cei doi amărâți se întoarseră la bordei fără să mai simtă înțepăturile în tălpile picioarelor desculțe. Zilele treceau
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
cu asprime necunoscutul. Înspăimântată, femeia purtă micuțul până în prag de unde îl preluă bărbatul său și-l dădu „omului nopții”. Acesta îl cuprinse cu palmele-i puternice și cu un surâs în colțul gurii îl privi cu dragoste la lumina lunii. Pruncul la rândul său îi zâmbi, de parcă îl cunoaștea de când lumea și murmură ceva neînțeles pe limba lui. - Micuțul meu prinț! - exclamă cu admirație necunoscutul. - Prinț? - Este nepotul meu! Să aveți grijă de el mai ceva ca de ochii din cap
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
Să aveți grijă de el mai ceva ca de ochii din cap! - porunci ferm. La voi este mult mai în siguranță decât în împărăția mea. Sărăntocii se priviră uimiți nepricepând o iotă din vorbele meșteșugite ale „boierului”. Acesta le înapoie pruncul, apoi ridică de jos o lădiță. - Țineți! Aici aveți suficienți galbeni ca să-mi creșteți nepoțelul așa cum se cuvine. - Vai, păcatele noastre, dacă află conașul satului că avem aur ne atârnă-n ștreang! - Fiți fără teamă! De asta mă ocup eu
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]