5,478 matches
-
Opriți-o... Spuneți-i că n-o să-i facem nimic. Totul a fost o glumă, „domnule“. Nu v-ați dat seama că a fost o glumă? Pentru Dumnezeu! nu-i dați voie să-i anunțe pe yubani... Rafalo, negrul cu pușcă, o armase și i-o înfipse lui Lucas în obraz. Ochii lui răspândeau scântei. — Ai merita să-ți zbor creierii! îl bodogăni el. Halal pereche de neisprăviți mi-am găsit drept tovarăși! Unul greșește drumul la Napuari, iar celălalt intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
A fost o glumă, „domnule“, vă dau cuvântul meu... Nu aveam de gând să mă ating de copila aia. Pe sănătatea maică-mii că nu aveam de gând să mă ating de ea. A fost o glumă, Rafalo... Celălalt împinse pușca și cu cătarea îl zgârie pe față de jos în sus. Sângele începu să țâșnească din tăietură, dar Lucas nu făcu nici un gest, se mărgini să rămână foarte liniștit. Cred că n-o să te mai întorci niciodată pe pământ creștin, Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bată joc de el. — Să-i reinstalați pe yubani pe teritoriu huanga? Huanga și yubani-i sunt dușmani de moarte de când e lumea și pământul. Doar râul San Pedro îi poate împiedica să nu se sfâșie. Și acum huanga au arme: puști pe care albii li le-au vândut... În mai puțin de o lună, n-ar mai rămâne nici un singur yubani. Ce propuneți dumneavoastră este nimicirea tribului. Liniștiți-vă, liniștiți-vă! interveni căpitanul. Ați interpretat greșit cuvintele inginerului. Eu reprezint Guvernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
te știi salvat. Acolo nu era nici autoritate, nici nimic care să amintească obiceiurile civilizației, și doar codul elastic al garimpeiros avea o anumită valabilitate printre locuitorii așezării. În Vizavi, se putea circula liber cu macete, pistoale, arme de vânătoare, puști, chiar și cu arcuri, săgeți și sarbacane, și se trăia într-un autentic climat de „western“. În Santa Marta, totuși, armele erau strict interzise - chiar și maceta absolut obligatorie pe munte - și un polițist făcea de gardă în „port“ ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cherestea au defrișat, una după alta, păduri imense pe care le-au transformat în pârloage și din care au folosit de abia treizeci la sută din lemn. Ca să evite munca de tăiere, aruncau în aer copacii mari cu praf de pușcă, distrugându-i pe cei mai mari care, căzând, îi spulberau pe cei mici. În acest fel, în cinci ani, o echipă de tăietori de lemne a distrus pădurile din Pennsylvania. La începutul secolului, în Statele Unite, se distrugeau peste zece milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
hurui de parcă ar fi vrut să înghită lumea, tremură dintr-un capăt în celălalt, se agită de la bot până la coadă, se zgâlțâi de la roți până la antenă, scuipă foc prin gura deschisă a țevilor de eșapament și o porni ca din pușcă într-o pată voalată de culori verzi schimbătoare. S-ar fi zis că îi venea foarte greu să se desprindă de pe pista de iarbă, încărcat până la refuz cu pasageri speriați, baloți cu piei și cuști cu animale. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în selvă. Bine: cea mai mare primejdie este să rămân în selvă; cea mai mare greutate este să încerc să o conserv așa cum am găsit-o. Nu mă sperie lupta. Și ce vreți să faceți? Să puneți mâna pe o pușcă și să începeți să ucideți muncitorii de la șosea? — Nu. Dar știu ce nu voi face. să mă întorc la Misiune și să stau cu brațele încrucișate! — Vă gândiți să vă puneți pe strigat? — Exact. Atât de tare, încât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
deschis în desișul pădurii; pământul cărămiziu contrasta cu verdele hățișurilor, un verde ce apărea acum murdar de praf, opac și fără viață. Vreo douăzeci de oameni îi ieșiră în întâmpinare. Unii trebuie că erau soldați, deși nu purtau uniforme, doar puști la umăr. — Bună ziua. — Bună ziua. — De unde ați apărut? — De acolo. Unde este inginerul Planchart? — În spate. La tabără, lângă râu... Ce-ați adus? — Un dar pentru inginer din partea yubani-lor... ezită câteva clipe: Puteți să-l vedeți... Depuse pachetul învelit pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dracului, cu contract cu tot! Contractul specifica faptul că vom avea protecție militară, și ia uită-te la ăștia: Trei soldați plini de păduchi, care n-au nici uniformă. — Ia ascultă! Fără insulte, că acuma îți trag una cu patul puștii. — Are toate motivele! interveni alt muncitor. Toată ziua dormind la umbră cu puștile neîncărcate. Grozavă apărare împotriva yubani-lor! Nici eu nu vreau s-o sfârșesc ca ăia - o porni spre un camion parcat sub copaci. Eu o șterg la tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și ia uită-te la ăștia: Trei soldați plini de păduchi, care n-au nici uniformă. — Ia ascultă! Fără insulte, că acuma îți trag una cu patul puștii. — Are toate motivele! interveni alt muncitor. Toată ziua dormind la umbră cu puștile neîncărcate. Grozavă apărare împotriva yubani-lor! Nici eu nu vreau s-o sfârșesc ca ăia - o porni spre un camion parcat sub copaci. Eu o șterg la tabără. Cine vrea să vină, să urce. — Întoarce-te aici, Sancho! porunci șeful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
privirea. Era locul prin care obișnuia să sosească părintele Carlos, dar ambarcațiunea avea motor, se apropia cu viteză și erau trei bărbați la bord. Se ridică încet în picioare, strânse guta și se îndreptă spre colibă, hotărât să-și ia pușca și să fugă în pădure la cel mai mic semn de pericol. Nu avea încredere în oamenii de la șosea; vor încerca să răzbune distrugerea buldozerelor. Se liniști când bărbatul de la provă își agita mâna cu un gest familiar și doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai sluji? Dar n-a fost chip să-l convingă și acum îl zărea acolo, în umbră, ghemuit lângă un copac, prefăcându-se că doarme, gândindu-se la cât urma să piardă odată cu venirea aurorei, fără să lase din mână pușca de vânătoare pe care o strângea la piept de parcă ar fi crezut că îmbrățișând-o ar fi reușit să o facă să tragă mai departe și cu mai multă eficiență. Iar ceilalți! Atât de mândri de sarbacanele și de curara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în desișuri. José Correcaminos se așeză pe vine lângă el. — În curând se va crăpa de ziuă - spuse el. — Să mergem acolo...! Se ridică în picioare și înaintă până la pachetul ghemuit care era Inti Ávila. Se opri în fața lui, ridică pușca și îi trase în cap o lovitură scurtă și seacă cu patul armei. Pușca de vânătoare alunecă de pe pieptul tânărului, care căzu ca un balot la poalele copacului. — Prea tânăr ca să moară, spuse el. — Prea tânăr, admise José Correcaminos. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
crăpa de ziuă - spuse el. — Să mergem acolo...! Se ridică în picioare și înaintă până la pachetul ghemuit care era Inti Ávila. Se opri în fața lui, ridică pușca și îi trase în cap o lovitură scurtă și seacă cu patul armei. Pușca de vânătoare alunecă de pe pieptul tânărului, care căzu ca un balot la poalele copacului. — Prea tânăr ca să moară, spuse el. — Prea tânăr, admise José Correcaminos. O porniră la drum, deschizându-și calea prin desișuri și întuneric, zgâriindu-și mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu țevile ei scurte și mortale păstrate lustruite și unse, la mai mult de zece ani după moartea lui, de parcă nici moartea nu-l eliberase de nevoia de-a fi la Înălțimea clișeului bărbatului sicilian, mereu pregătit să apere cu pușca orice ofensă adusă onoarei sau familiei sale. El continuă să se uite cum, părând să-l ignore, femeia scoase o tavă, farfurii și, dintr-un alt dulăpior, o cutie de metal pe care o deschise folosind un cuțit. Din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În al doilea, femeia nu opunea nici o rezistență, era mulțumită, ai fi putut spune chiar fericită, să se uite În jos la ceea ce se afla la picioarele ei, În curte. Viscardi căzuse cu fața În jos, așa Încât găurile căscate de pușcă În pieptul lui erau ascunse, deși sângele nu putea fi oprit să se scurgă pe pietrele de granit din pavaj. Lângă corpul lui, dar mai aproape de signora Concetta, pușca zăcea acolo unde-o aruncase ea. Lupara răposatului ei soț Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
curte. Viscardi căzuse cu fața În jos, așa Încât găurile căscate de pușcă În pieptul lui erau ascunse, deși sângele nu putea fi oprit să se scurgă pe pietrele de granit din pavaj. Lângă corpul lui, dar mai aproape de signora Concetta, pușca zăcea acolo unde-o aruncase ea. Lupara răposatului ei soț Își servise scopul și răzbunase onoarea familiei. Brunetti se apropie de femeie. Ea ridică privirea spre el, recunoscându-l, dar nu zâmbi: fața ei putea fi făcută din oțel. Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dureroase. Fir-ar al dracului! Jake și-a trecut ambele mâini prin părul răvășit de somn. — N-am apucat încă să construiesc cada de naștere. Dar nu-ți face griji. O rezolv eu. Acum începuse să țopăie prin cameră gol pușcă. Penisul și testiculele i se zbăteau agitate. Stai acolo, a rugat-o el. O să fie în regulă. Îți promit. —Știu. Alice i-a zâmbit, în timp ce el își trăgea un tricou și țopăia în jos, pe scara hodorogită. Cinci minute mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Chiar așa? a zis Hugo înțepat. Își imagina foarte bine scena. Cea de la centrul de înfrumusețare, adică. La cealaltă prefera să nu se gândească. A, da. Laura i-a dat un ghiont sugestiv în coaste. —Te și vedeam aspirând gol pușcă și dând peste cap pahare de Baileys. Îmi închipui, a adăugat ea, cu o voce joasă și guturală, că ai arăta de-a dreptul superb. Hugo regreta acum cu amărăciune momentul de nebunie milostivă care-l determinase să accepte cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ultimă instanță, ar fi trebuit să mimeze un telefon de la birou și să bată rapid în retragere. Dar el n-a făcut nimic din toate astea. În schimb, a deschis ușa dormitorului. Era mai rău decât se temuse. Laura, goală pușcă, în afara papucilor din satin roșu, stătea întinsă în centrul unui pat cu baldachin, mare, cu așternuturi mototolite. Genunchii îi erau ridicați, iar picioarele îi erau larg depărtate, într-o atitudine care îi aducea aminte lui Hugo, la modul neplăcut, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
creadă. Ce s-a întâmplat? Ochii porcini i-au scăpărat. Ce naiba s-a întâmplat la Piele? a tunat el. Mintea lui Hugo, care fusese plină de prospețimea lui Alice, s-a umplut acum de depravarea Laurei, așa cum îi apăruse: goală pușcă, cu picioarele depărtate în camera aia sufocant de parfumată. A simțit că-i vine să vomite. Întregul episod îi ieșise din minte. De atunci și până-n clipa de față i se părea că trecuse o viață întreagă. —Ai și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a ordonat ea înțepată. Trebuie să aranjez o ședință 1 cu Theo. —O ședință? Preț de-o clipă, Hugo a fost nedumerit; și l-a imaginat pe Theo în pantaloni trei sferturi, cu o șapcă de tweed și cu o pușcă sprijinită pe brațul grăsuț. După care și-a dat seama despre ce era vorba. — Vrei să spui că intenționezi să-i faci niște poze? Da’ ce crezi c-am vrut să spun? Credeai că mă refer la deschiderea sezonului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Loială! a pufnit el. Nu cred c-ai mai fi considerat-o loială dac-ai fi văzut-o cum se dădea la mine acum câteva zile. Dac-ai fi văzut-o cum se freca de unul din stâlpii baldachinului, goală pușcă și beată criță. Femeia asta e nebună de legat. Ochii Amandei scoteau flăcări. Ești un obsedat sexual, un om trist cu fantezii neîmplinite! S-a dat la tine? Ei, sigur. Era normal să vii cu replica asta. Ai spune orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întreba câte drumuri din astea, odată de rutină și considerate ca fiind normale, îi mai rămăseseră de făcut. Când a ajuns la creșă, Hugo a fost aproape fericit să vadă Rottweilerul ieșind din birou în stilul ei caracteristic: ca din pușcă. Imaginea asta aducea în peisaj un element de normalitate. — Domnule Fine, aș vrea să vorbim. În birou, vă rog. Hugo a urmat-o pe directoarea creșei în bârlogul acesteia și s-a uitat la numărul surprinzător de mare de monitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gândească înainte ca ochii să-i fie străpuși de lumină cu ace ascuțite. Mai întâi îi strânse, apoi îi deschise încetul cu încetul. Scoase un urlet. Auzit, de data aceasta. Se afla în pat, cu cearceaful strâns sub el, gol pușcă. Noptiera susținea veioza abia aprinsă, numai că lumina ei putea fi caracterizată prin celebra expresie frecție la picior de lemn. Ziuă. Soare dogoritor deasupra capului. Briza mării îi răvășește firele de păr, iar zgomotul valurilor îi gâdilă suprinzător de neplăcut
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]