29,239 matches
-
amorțeală și mai ridică două degete, fiind observat instantaneu de Didier. — N-o să știi care-i prima și care-i a doua, că sunt gemene. — Siameze? se bagă în vorbă și Lionel. — Siameze, acum le-am despărțit. De un client. Râd toți patru. Albanezu’ bagă două degete în gură și dă un fluierat de-ntoarce toată lumea capul spre ei. Lionel se ascunde sub masă (la figurat). În ușa bistroului apar cele două gemene. Sunt îmbrăcate la fel, în niște rochii scurte
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mândru de colecția lui de primăvară-vară, sondează piața: Ce ziceți de zebrele mele? Fac orice, puteți să le călcați în picioare. — E prea devreme, strâmbă din nas Kiril. Mai pe înnoptate. — Poate viitorul nostru francez...? încearcă Albanezu’. Kiril și Roman râd în cor. Albanezu’ își dă seama de ce râd și zice: — Pardon, am uitat că azi e prima duminică din lună. Toți râd și mai tare, în timp ce Lionel îi privește nedumerit. — Atunci, plec. Știți unde mă găsiți. Oferta rămâne valabilă până la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Ce ziceți de zebrele mele? Fac orice, puteți să le călcați în picioare. — E prea devreme, strâmbă din nas Kiril. Mai pe înnoptate. — Poate viitorul nostru francez...? încearcă Albanezu’. Kiril și Roman râd în cor. Albanezu’ își dă seama de ce râd și zice: — Pardon, am uitat că azi e prima duminică din lună. Toți râd și mai tare, în timp ce Lionel îi privește nedumerit. — Atunci, plec. Știți unde mă găsiți. Oferta rămâne valabilă până la miezul nopții. Albanezu’ își ia fetițele și iese
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
prea devreme, strâmbă din nas Kiril. Mai pe înnoptate. — Poate viitorul nostru francez...? încearcă Albanezu’. Kiril și Roman râd în cor. Albanezu’ își dă seama de ce râd și zice: — Pardon, am uitat că azi e prima duminică din lună. Toți râd și mai tare, în timp ce Lionel îi privește nedumerit. — Atunci, plec. Știți unde mă găsiți. Oferta rămâne valabilă până la miezul nopții. Albanezu’ își ia fetițele și iese. Claude scutură un clopoțel. — Atențiune, ultima comandă! Îmi pare rău pentru voi - și pentru
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mele au gust de vodcă, își face el o cruce mare și încearcă să reizbucnească în lacrimi. — Mare minune, confirmă Kiril. Printre sughițuri, Roman întreabă: — Cum o să mor? — Înecat, dă Esmé verdictul. Roman se ridică în picioare și începe să râdă în hohote: — Trișoareo! Escroaco! Târfo! Eu am fost campion al Uniunii Sovietice la 400 de metri spate! Trec oceanul înot. Dă-ne banii înapoi, hoațo! Începe să dea cu pumnii în peretele de sticlă incasabilă care desparte cele două compartimente
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
oprește când încep să-l doară pumnii. Lionel, încă binedispus, întreabă ironic: — O să mor și eu? — Toți murim. Mai devreme sau mai târziu. Uite, Edy, fiu-meu, o să moară mai târziu, la 120 de ani. — Piticania asta e fiul tău? râde Roman spre Edy, care-l privește urât. — Păcatele tinereții: l-am făcut c-un vârcolac. M-a luat cu vrăjeala și am uitat că e lună plină. — Cu moartea mea cum rămâne? se impacientează Lionel. — Nu-i purta tu de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lui Lionel: Te-ai gândit ce-o să se schimbe în viața ta când o să fii cetățean francez? O să respiri altfel, o să te piși altfel, o să fuți altfel? — Asta în orice caz, răspunde Kiril în locul lui Lionel. Măcar mai des. Amândoi râd în hohote, atrăgând atenția unui impiegat. Lionel duce degetul la buze, sugerându le să facă liniște. — Acum, de ce-ți mai e frică? Lunea ailaltă sau ești francez, sau ești mort și atunci chiar că nu mai contează nimic. De ce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ca să nu mai ziceți că sunt zgârcit: luni seară, după ce primesc cetățenia, sunteți invitații mei la Duc d’Anjou. La desert, comand ananasul! — Care dintre noi nu vine înseamnă c-a murit deja... spune trist Roman. — Iar începi cu tâmpeniile? râde Lionel. Eu am și uitat ce ne-a cobit vrăjitoarea. În clipa aia, deasupra lor încep să plutească niște fulgi. Toți trei încremenesc. Încearcă să-i prindă în palmă. Ce e ciudat - fulgii nu se topesc. Ridică privirile: o femeie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că a exagerat cu bătutul unei perne din care a vrut să scoată praful: fața de pernă s-a rupt și fulgii plutesc liber. Își cere scuze: -„ Mă scuzați“ - și intră în casă. — Bă, da’ știu că v-ați speriat, râde Lionel de ei, alb ca varul. Kiril, care a rămas cu ochii îndreptați în sus, vede un chinez pe acoperișul blocului. Chinezul duce ceva în brațe. Se apropie de streașină. Strigă: — Société Générale, n-o să mă ai! Sare în gol
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ușurință incredibilă, ridică un capac de canal și intră pe jumătate în el. Acum, la înălțimea de 70 cm, ochii par de coiot. Protejat de distanța la care se află de rus, îl întreabă: — Vitali Semeonov, n-ai murit încă? Râde sfidător. Furios, Roman lasă canistra și se repede spre el. Foarte agil, Edy intră și mai mult în canal, până nu i se mai vede decât capul. De la înălțimea de 15 cm, ochii par de șarpe. Edy mai spune „Cenușă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lui? Punem și noi un reporter de investigații. S-ar putea să iasă un subiect de presă ca lumea. — O să mă ocup. Vezi cum prezinți lucrurile, să nu mă șifonezi. — Stai liniștit, doar mă cunoști. — Tocmai că te cunosc. Gérard râde ca de-o glumă bună și încearcă să încheie convorbirea: Rămânem în contact. — Stai puțin, îl oprește Clovis. Știi și cum o să moară? — Pe neașteptate, îi citește Gérard din carnețel. — Mersi pentru pont, mai spune inspectorul și închide. Gérard închide
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
care întreabă, într-o franceză de baltă, condițional-optativul nefiind punctul lui forte: — Cu ce v-aș putea ajuta, domnule Clément? — Nu pe mine trebuie să mă ajutați. Pe conaționalul dumneavoastră, Lionel Frunza. Anghel se lasă cu scaunul pe spate și râde superior. — Istoria aia cretină cu trei bețivi cărora le-a prezis o țigancă, pardon, o clarvăzătoare c-o să moară? Iertați-mă - se uită din nou ostentativ pe cartea de vizită, ca să-i arate francezului că nu e demn să-și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Crezi că dac-o să mori duminică, poți să-ți permiți orice? — Așa cred. De unde știi c-o să mor duminică? — Mai citim și noi ziarele, ne mai uităm la televizor. Vrem să-ți facem o propunere de nerefuzat. Lionel începe se râdă, dar nu pentru că l-ar gâdila cele două pistoale care-i presează tâmplele. — O propunere de nerefuzat? Unui om care urmează să moară peste trei zile? — Ar putea fi cele mai frumoase trei zile din viața ta. — N-ar fi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
locul. — Nu-mi arde de glume: semnează! — Și dacă n-o să mor duminică? — Mori sigur, mi-a spus mie un pitic. Și dacă, totuși, n-o să mor duminică? se ambiționează să spere Lionel. Te ajutăm noi să mori luni. Stiopa râde. Cei doi racheți râd și ei, deși n-au înțeles nimic din ce s-a vorbit în franceză. Și le mai amorțesc și mâinile. Sami rămâne sobru și își șterge transpirația de pe frunte cu cagula. Lionel trage concluzia acestei plăcute
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de glume: semnează! — Și dacă n-o să mor duminică? — Mori sigur, mi-a spus mie un pitic. Și dacă, totuși, n-o să mor duminică? se ambiționează să spere Lionel. Te ajutăm noi să mori luni. Stiopa râde. Cei doi racheți râd și ei, deși n-au înțeles nimic din ce s-a vorbit în franceză. Și le mai amorțesc și mâinile. Sami rămâne sobru și își șterge transpirația de pe frunte cu cagula. Lionel trage concluzia acestei plăcute discuții: — Nu semnez. N-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și poziția din meniu. Nu vreau să mor fără să mă pun la punct cu gastronomia franceză. — Pentru asta trebuie să trăiți o sută de ani. Nu-mi permit, spune Lionel serios. Șeful de sală, chelnerul și cei doi picoli râd la unison, ca de o glumă bună. Încurajat de popularitatea sa printre chelneri, Lionel spune într-o doară: — Până ne decidem, adu niște icre negre, să fie. De Beluga, dacă se poate. — Se-nțelege. La icre, putem să vă oferim
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
incintă, se așază în fund și nu pleacă de-acolo nici bătuți. De obicei, sunt bătuți măr. E o invenție americană. La noi n-o să fie cazul de bătaie, avem toate aprobările. Să vedem pe unde-o să treacă moartea! râde Gérard ca de o glumă bună. Lionel e de-a dreptul uluit: nu-i vine să creadă că un anonim ca el a putut stârni atâta interes. Îi pare și mai rău că trebuie să moară. Gérard îi întrerupe fără
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
reputat pentru viteza de reacție și pentru lovitura de pumn. În zilele așa zisei revoluții române, fusese când terorist, când revoluționar. Era s-o și încurce. Noroc că s-au recunoscut între ei în subteranele CC ului. Ce-au mai râs! Tempi passati. S-au dus vremurile bune când Securitatea era Securitate și nu trebuia să se ascundă după acronime de doi lei și un sfert. Lionel îi spune: — Ia preșul din fața ușii! Atât mi-a rămas. Omul se apleacă și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
București. Plecați diseară și vă întoarceți luni. Aveți aici și un voucher, să vă petreceți weekendul la o pensiune, în Munții Retezat. E un loc în care nici moartea nu poate ajunge. — De ce? întreabă Lionel, dintr-odată interesat. — Din cauza drumurilor, râde Anghel de atâta inocență. N-au fost reparate de treizeci de ani. Propunerea dumneavoastră e o prostie. — Așa am zis și eu, dar șefii mei sunt de altă părere. Vă mai dăm și treizeci de euro diurnă, ridică Anghel oferta
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
găsit nimic. Iar să trăiesc doar ca să trăiesc n-are nici un haz. — Dacă toată lumea ar gândi ca tine, am fi o lume de sinucigași. Suntem o lume de sinucigași, dar puțini au curaj s-o facă. — Noapte bună. Luni o să râdem de toate astea. Nu stai la o șampanie? — Când o să avem ce sărbători. — Duminică e ziua mea. — Vorbim duminică. Lionel o conduce până la ușă. Închide ușa în urma ei. Observă că n-a bifat ziua de joi în calendar. O bifează
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
I. ACTORI / ARTA ACTORILOR / DESPRE... TEATRUL românesc nu a dus lipsă niciodată de talente, cum se știe. Dar ludicul din mine nici nu poate să treacă cu vederea onomastica...nostimă a unor slujitori ai săi. Nu rîdem de numele ieșite de comun, Ferească Dumnezeu, ci doar le reinventariem... Ca să nu credeți că exagerez, vă reamintesc că lam văzut pe scenă, prin anii 65-70, la Teatrul Mic, pe un cunoscut histrion care semna... Neamțu Ottonel. Pesemne, era abstinent
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
amintit de actrița Paula Chiuaru, spectaculoasă În sinucidere: și-a dat foc, În fața soțului, medic! Avea un halat de nylon care s-a aprins instantaneu și nu a mai putut fi salvată, acesta lipindu-se, definitiv, de piele. În timp ce murea, rîdea, de bucurie căși pedepsește soțul „infidel”...Brrrr!!! Au mai fost sinucigași În teatrul românesc: Eugenia Dragomirescu, Mircea Moldovan, Vasile Nedelcu, Stela Popescu Temelie, George Păunescu...I-am și cunoscut. Mulți cred că sinuciderea = act de curaj. Exceptînd cazul spionilor și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și 1989. Sunt omisiuni flagrante, desigur. Cu toate acestea, interesant e că unii dintre cei care au avut activitate politică Înainte de ’89, au și azi ; iar dacă nu mureau, probabil că toți s-ar fi bucurat de privilegiile funcției... (o să rîdeți, dar Caragiu și Cotescu ar fi fost sigur, printre ei! ). Attila Gasparik, actualmente directorul Naționalului din TÎrgu-Mureș, Îmi povestea că a avut un răspuns...perfect, atunci cînd a fost Întrebat ce s-a Întîmplat cu promoția sa de actori: „o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de „dinozauri” și activiști (Lear, Revizorul), a urmărit, infatigabil, pe harta țării, spectacolele tinerilor regizori, a organizat festivaluri și colocvii care nu erau deloc pe placul politrucilor (multe desființate ulterior, pentru că nu respectau „linia partidului”). Era un om cumpătat, sobru, rîdea cînd era cazul, dar știa să „păstreze distanța”; nu l-am văzut niciodată „cu chef” ( În lumea festivalurilor constituia o excepție, firește!); reprezenta cu succes România În seminarii internaționale (vorbind bine, patru limbi). Și totuși, spre finele vieții, l-am
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
că acolo e de găsit o lume a kitsch-ului, iar trimtierea mea la „O noapte furtunoasă” era explicită. Criticul espectiv a remarcat atunci că decât să ți propui să faci o dramă, actorii să joace prost, iar lumea să râdă, mai bine Își propui de la Început să se râdă și știi o treabă. Am ținut mult la acel spectacol, construit pe această idee. - Ultima Întrebare, un exercițiu de imaginație pe care Îl propun unora dintre interlocutorii mei: dacă ar fi
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]