2,886 matches
-
vrea el. Trebuia să fie densă, dulce și bine fiartă. Mulți săteni apelau la serviciile lui, când se ocupau de făcut povidlă. Împreună cu el, mama o așeza în borcane și oale de lut, smălțuite și le așeza în beci, la răcoare. Peste iarnă, povidla ne prindea foarte bine. Feliile de pâine unse cu un strat de unt și deasupra cu povidlă erau tare gustoase. Perele nu prea stăteau peste iarnă. Fiind zemoase și foarte dulci, le consumam proaspete. Pentru musafirii erau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
alta de Pascari I. "Malanca" sau "Mascații" erau cete din dragomani îmbrăcați militari sau în costume colorate viu, cu coroane argintii de împărați pe cap. Aveau un repertoriu adecvat timpului. Rețin câteva versuri: "Sus cu clasa muncitoare, Jos, chiaburii, la răcoare!". "Căprița", "căiuții", "ursul" erau alte formații de mascați, însoțite de obicei de fanfară. Fiecare avea jocul și programul lui. Fetele care primeau acasă mascații intrau gratuit la horă. Dragomanii erau cinstiți de fete cu vin și prăjituri de casă. Sosirea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lăzii se așezau în straturi: cuverturile, lăicerele, scoarțele, palitarele, țoalele de lână și de buci (de cânepă) și peste ele plapomele, chilota și pernele (mari și mici). Lada se așeza pe două lăiți în "casa cea mare" (camera nelocuită) la răcoare. Pe grindari erau atârnate bundițele și cojoacele, sumanele (de ținut). Când starostele venea în pețit, mama se așeza de obicei în camera cu zestre (ca să vadă pe viu, că fata este pregătită pentru măritat). După stabilirea nunții, când se ia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
totdeauna. Nu-i adevărat! mi-a explicat tata. Se vor întoarce sigur, la primăvară. Trebuie să avem grijă ca păsările care rămân la noi să nu le distrugă peste iarnă cuibul. Suspinând, am intrat în casă, căci se făcuse destul de răcoare. Descântecul de deochi Fiecare mamă își crede copilul rupt din soare, un Făt-Frumos (sau o Ileană Cosânzeană). Așa mă credea și pe mine mama, când eram mică (după ce-i muriseră două fetițe dragi, Aurelia și Cornelia). Mă păzea ca lumina
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
da un gust mai deosebit adăugam mere ionatane, ardei iuți (în loc de piper), foi de dafin, usturoi (căței), tulpini uscate de mărar, câteva crenguțe de vișin și de stejar, cuișoare, boabe de sare mare și hrean. Le păstram în beci, la răcoare (pe ciment). Pregăteam și ghiveciuri pentru iarnă. Foloseam mult ulei, ceapă tăiată solzi, rondele de morcovi, de rădăcini de pătrunjel și de țelină, gogoșari tăiați cubulețe, vinete (coapte), bulion, usturoi, chimen, sare, piper, foi de dafin. Borcanele cu ghiveci (fierbinte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ceva pe mine și să ies afară. L-a rugat pe tata să-i preia supravegherea scroafei, dându-i felinarul. Noi am ieșit pe creastă în livadă. Mi-a atras atenția că vom observa ceva deosebit. În aer era o răcoare dulce și-un miros proaspăt de lucernă. Nici un zgomot, nici o mișcare, nici o adiere de vânt nu se simțea. Pomii livezii, cu frunza neclintită păreau zugrăviți. Îmbrăcat în rouă, pământul încă mai dormea în lumina umedă și nehotărâtă a dimineții. Am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tocmai în vârf și culegeau de zor. Din când în când coborau pe ultimul țapoc de la scară și-i dădeau Oltei câte o găleată plină. Ea răsturna fructele în coșărci și numai când acestea erau umplute bine le ducea la răcoare. În beci, aveam rafturi multe și merele și perele trebuiau sortate și așezate în cutii de carton și de lemn. Tata făcea această operațiune. Folosea multe ziare, știind că hârtia protejează fructele peste iarnă. Era un miros minunat de fructe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cât vrei... De cum am pășit în afara aeroportului ne-a învăluit căldura umedă de afară. Impactul e foarte puternic, te simți ca într-o saună, noroc cu mașina care ne așteaptă în apropiere și în care ne refugiem la umbra și răcoarea aerului condiționat care ne înviorează. Drumul de la aeroport până în orașul Asakusa este minunat, autostrada este lină ca în palmă. Doamne, ce autostradă! Seamănă cu o grădină botanică... Copaci înfloriți ne însoțesc, prietenește, calea, înveselindu-ne inimile. În sfârșit, am ajuns
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o comandă, să ceară nota de plată și să achite consumația. În Japonia nu se pune problema ca un copil să fie înșelat la bani întrun restaurant, bar sau magazin. Căldura de afară ne-a alungat în casă unde era răcoare. Dimi a mers în camera lui, având o temă de făcut pe timpul vacanței, iar eu am stat de vorbă cu Criss în timp ce mă răsfățam cu un masaj... în fotoliul special din living. Pe la ora 17, 00 a bătut la ușa
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
sufletul. Seamănă cu „masa tăcerii” a lui Brâncuși, numai că scaunele au spătar. De fapt, e un mic bazin cu apă rece, având în mijloc o masa octogonală pe care îți poți pune sticla cu apă sau cutia cu suc. Răcoarea apei îți dă o stare de bine, înviorându-te. Seara, la cină, am fost serviți după reguli franțuzești: cu tacâmuri de argint, vin roșu franțuzesc, bere rece la halbă berea japoneză Kirin, iar aperitivul și restul felurilor de mâncare a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
picioarele în apa limpede și rece a râului. Dincolo de râu era pădurea unde se auzeau cântece de păsărele, dar și fâșâitul pinilor când vântul li se strecura printre ace. Am rămas plăcut impresionată de acest popas unde am savurat liniștea, răcoarea și mâncarea foarte bună. Regula casei este de a păși, pe platforma unde servești masa, fără încălțăminte, așa că ne-am conformat. Vis-à-vis de acest restaurant se află un magazin unde se găsesc prăjiturele „Omochi”, din care mi-am cumpărat câteva
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pădurii. În acea clipă, Hugo le porunci oamenilor să se oprească. Descălecară Într-o poiană mai ferită și-l traseră și pe Simeon jos de pe cal. Apoi aprinseră un foc nu prea mare, Încercând să se adăpostească În jurul lui de răcoarea neașteptată a nopții. Unul dintre slujitori, cel mai În vârstă, scoase de la coburi o pâine uscată și o ciozvârtă de carne de mistreț, atât de afu mată și de tare, Încât părea o buturugă Înnegrită de ploi. O Împărți atent
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
neliniștea cel mai mult. Un dușman necunoscut e de o mie de ori mai primejdios decât unul care Își dezvăluie chipul... Așa spunea Hildebrand. Nu Îndrăzni să se așeze pe pat, așa că Își petrecu noaptea pe marginea jilțului, tremurând În răcoarea ce venea dinspre munte și rugându-se Sfintei Fecioare și Sfântului Trudpert. Spre ziuă ațipi. Când se trezi, lumina mohorâtă a zilei pătrundea prin fereastra murdară acoperind Întreaga Încăpere ca un văl cenușiu. Era frig. Constată cu spaimă că i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
s-a liniștit și câinele, cred, plictisit de mine. De altfel, în timpul drumurilor cu bicicleta, câinii erau mereu un real pericol. Cacica ne primi cu un soare teribil, însă din fericire, efectele lui erau atenuate de mersul pe bicicletă. Gândul răcorii din salină ne înviora. Așteptând formarea unui grup mai mare, am admirat - pe bună dreptate - catedrală catolică din 1904, cărămizie, în stil gotic. În salină, trecând peste emoțiile coborâșului prin culoare de acces săpate în sare, am ajuns la un
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
acesta a fost anulat de către SHRI MATAJI NIRMALA DEVI care, prin metoda Sa, reușește să acorde (practic) instantaneu Realizarea, iar discipolul să simtă de la primele ședințe vibrațiile în mâini și/sau deasupra capului, sub forma unor senzații de căldură sau răcoare. Abia după ce devine conștient de harul primit, discipolul începe să-și purifice corpul subtil, în vederea îmbunătățirii percepțiilor. Concluzie: în comparație cu metodele consacrate, în Sahaja Yoga întâi se primește Realizarea (cu condiția minimă de a-ți dori aceasta) și abia apoi se
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și singur ce!... - Nu simt nimic! - Plimbă mâna ușooor... cerceteaaază... fii atent la orice senzație deosebită! - Măi, acum... parcă simt ceva!... - Foarte bine! Oprește mișcarea mâinii în poziția în care senzația devine mai clară, mai puternică! - Am găsit! Simt o răcoare!... - Ei, prietene, acum ai dovada că țiai primit Realizarea Sinelui! - Cum așa?! Dar spuneai că doar Shri Mataji poate să facă această minune! - Dar Shri Mataji a făcut minunea! Eu am fost doar un simplu intermediar! - Să fie întotdeauna așa
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Noi perspective se deschid pentru sceptic, adică pentru căutătorul dealături de noi sau... pentru cel din interiorul nostru. El va trebui să accepte natura divină a energiei Kundalini de care tocmai a aflat și căreia i-a perceput prezența prin răcoarea emisă în palme, în Sahasrara sau... deasupra unei flori. Să fie caracterizată și piatra din râu de energie? Și râul? Și peștii din râu?! Și dacă ele o posedă încă de când s-au format/s-au născut, adică de la... Facerea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
etc.) la care apelăm, sau de... sursa interioară? Oare, nu ar fi timpul să-i dăm mai mult credit sursei interioare în relația directă cu natura, cu... divinul? De altfel, ce păcat am săvârșit recunoscând un fapt: am simțit vibrațiile, răcoarea inconfundabilă din palme, din palmele care... vorbesc! După cum a prezis profetul Mohamed! LA CASA PENSIONARILOR Zilele trecute am vizionat la televizor o lansare de sezon: aprinderea luminilor feerice ale Bucureștiului gătit pentru sărbătorile de iarnă. În prim plan erau Traian
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pentru că obișnuim să folosim cuvântul indian când, de fapt, gândim sahaj. Artiștii m-au impresionat atât prin calitatea interpretării pieselor cât - mai ales - prin dăruirea și prin forța vibratorie transmisă. Stăteam în primele rânduri, pe centru, și receptam din plin răcoarea vibrațiilor. Identificându-mă cu artiștii, cu muzica dăruită de ei, la un moment dat trupul mi-a înghețat, iar pe față simțeam foarte clar succesiunea valurilor răcoroase, într-o perfectă ordine, după cum își susținea solo-ul vocal un solist sau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
gustul de unt ce-mi rămâne pe gât după instilare, dar... acum mă găseam la Belapur și dacă făceam și aici mofturi... Așa că am procurat ghee-ul necesar din spital și am început... Era minunat! Niciun gust neplăcut, doar senzația de răcoare de la camfor! De ce, oare, ghee-ul preparat de noi în țară nu era la fel? Îl foloseam de două-trei ori pe zi: era perfect! Între timp, s-a mai ivit o problemă. Minoră, dar deranjantă. După câteva zile de ședere la
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Ariana din Timișoara, Ana din Brăila, conducătorul ricșei și subsemnatul. După epuizarea datorată și celor treizeci de grade de afară (bine că era vorba doar de soarele de decembrie indian și nu de cel caracteristic mijlocului anului), ne-au întâmpinat răcoarea din restaurant și paharele de apă ce au venit imediat din partea casei. Am fost poftiți într-un mic separeu și ni s-a prezentat lista de bucate. Curioși să gustăm și altceva înafara mâncării indiene cu care ne familiarizasem în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fiecare colț ; „Aia mai la dreapta, aia trage-o un pic în spate“, a dat repede câteva indicații ospătarilor. „Uitați, dragilor, aici fața de masă e întinsă mai mult în stânga, nu e egală. Iar în colțul ăsta e puțin prea răcoare, de la curent, închideți ferestruica aceea mică de sus. Așa, exact !“ Apoi își lua la rost orchestra. „Aurel ! Aurele, ține, pentru numele lui Dumnezeu, spatele mai drept și vioara aia mai sus ! Parc-ai fi struț, nu bărbat. Și ia dă-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și a fost azvârlit afară, căzând în gol și julindu-se de asfalt. Lumina puternică a unui felinar l-a orbit cum a încer- cat să deschidă ochii, după ce stătuse atât timp în întuneric. Abia mai putea vedea câte ceva. Iar răcoarea nopții era tot mai apăsătoare. — Mișcă ! se aude o voce groasă, și două matahale în uniformă îl și prind de mâini, unul de stânga, celălalt de dreapta, îl iau pe sus și se îndreaptă cu el spre poarta mare a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
avea nimic de băut. Abia la dușuri reușise să soarbă puțin din apa rece ca gheața, cu gust de clor și fier. Nu-i dăduseră nimic cu care să se șteargă, a pus uniforma pe trupul încă ud, iar în răcoarea aceea teribilă ca a unui beci, de aproape scotea aburi pe gură, loviturile primite în ceafă, în ficat, în burtă și la picioare au început să se facă tot mai simțite. Nasul își revenise, dar avea încă sânge închegat în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de TGV rusesc, de mare viteză, deși cam jerpelit, care acoperă în forță distanța uriașă care desparte cele două capitale ale Rusiei. În vagon, o atmosferă îmbâcsită (la propriu), apoi se dă drumul la aerul condiționat și se face destul de răcoare, chiar rece. Va trebui să treacă ceva timp și să răsune mai multe proteste și sugestii adresate personalului de bord ca să ne simțim mai bine. Am fost petrecuți cu zgomot de fanfare - ai zice, o încercare de a mușamaliza impresiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]