2,925 matches
-
le lovea cu picioarele desculțe pe cele mai apropiate, în burțile pline. În urmă, mai apucă să audă un zvon surd de glasuri amestecate, de strigăte și lovituri repezi. Luna tocită se lăsase într-o parte spre câmpul Cuțaridei. Era răcoare și noaptea de septembrie avea o limpezime strălucitoare. În depărtare se vedeau luminile Bucureștiului, ca un policandru atârnat de cerul jos. Numai aproape, spre mahalaua Filantropiei, pâlpâiau felinare cu gaz, chioare și rare, pierdute sub oțetari sălbatici. În urma 59 cailor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu un creion și, la întrebarea lui, îi răspunsese că or să-i vină vecini. Stere umblă câtva timp însoțit de câini. Urmări descărcarea scîn-durilor și fluieră vesel. Dacă mai soseau alții, însemna că o să-i crescă și lui deverul. Răcoarea serii cădea abia simțit. Căruțele goale își sunau roțile și osiile spre Grivița. Zări focurile țiganilor puși să păzească stivele. Flăcări vesele se aprinseseră și pe rampă. Se întorseseră gunoierii. La lumina lămpilor, Grigore le împărțea lopețile și măturile. Glasurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în când nevasta, în spatele căreia lăcrimau soacra și dogarul, cu nenea Ghiță Bîlcu și cuscrul Vasile. Ceilalți oftau împrejur, mulțumiți. Prin ferestrele mari răzbea lumina strălucitoare a zăpezii și de afară se auzeau clopoțeii cailor. Mirosea a cozonac șezut la răcoare și a friptură. Preotul a sfințit apa cu crucea lui de argint, a înmuiat tistimelul de busuioc și a blagoslovit casa. Apoi a luat, cu nașa și nașul, copilul, ce începuse să țipe, și -lau scufundat de trei ori în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Din când în când, un râs întărîtat de femeie acoperea muzica, și pocnetul sticlelor desfundate răsuna în toate părțile. Nevasta se amețise puțin, ar fi vrut să spună o mulțime de lucruri și nu știa cu ce să înceapă. O răcoare plăcută plutea deasupra locului aceluia și se auzea foșnetul viței-sălbatice, care acoperea felinarele. Spre miezul nopții, bărbatul a plătit și a lăsat și bacșiș. Era amețit, și Lina 1-a sprijinit până la poartă. Cîf ciumarul chemase o trăsură și se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se ridicau. - Să-mi aduceți raci, mă, auziți voi, că d-aia v-am dat țuică! striga după ei Tănase. - Las' pe mine, râdea înveselit deodată al Măritei și cobora malul de pământ al gropii după ceată. Spre fund era răcoare. De jos, de Ungă baltă, cerul se vedea cât un cerc siniliu pe care călătoreau nori albi, destrămați. Iarba scurtă, albastră, ca peria. Se apropiau de baltă. Ene și Petre căutau găini moarte sub măselele de lut. Dacă găseau una
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
era împrejur un aer bun de primăvară, călduț, abia încropit, tot ai fi făcut bine și ai fi râs. Intrau câte una în biserică, abia urcând treptele de piatră, ajutate de muierile mai tinere sau de copii. Înăuntru era o răcoare plină de fum verde și un înec de flori. Pe masa lată și înaltă din fața altarului zăceau grămezi de zambile albastre și roz, de liliac mov și de frunză proaspătă de salcâm. Mai în margini puteau fi văzute și florile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi șoptea ăl bătrân lui Paraschiv. Și se strecura după femeie. Ea așternea cearșafurile în odaia musafirilor. Scotea din lăzile de zestre plapuma grea de lână, pernele brodate și două cămăși ale răposatului, albe și țepene. Pica Gheorghe. Înăuntru era răcoare și se auzea greierul casei. Se uita la fotografiile de pe pereți. Întreba: - Asta cine e? Muierea ce să mai zică? - Cuscrul. -Și ăsta? - Nașul de ne-a cununat. Uite colea pe Dumitru al meu când era la rigiment, c-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
băteau podelele murdare cu tocurile pantofilor în același timp, se lăsau pe vine, săltau din buric și făceau cu ochiul crailor. Aceștia aruncau cu piese de cinci lei pe scenă și clipeau la muieri. In jurul lămpilor se strânseseră țânțarii. Răcoarea toamnei acoperea boschetele de iederă roșie și leandrii țepeni de la intrare. - Pă care-o iei, Nicule? întrebă Mînă-mică. - P-a din dreapta, de are aluniță la genunchi. - Mama lor de coarde, mi-a venit zbânțul... 282 Se ridicară clătinîndu-se și se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bătrânii se mai împuținaseră. Plecau liniștiți în lumea drepților, ca și când n-ar fi fost. La miezul nopții, limbile se dezlegară. Babele se încălziseră cu țuică și aveau sămânță de vorbă. Uitaseră de mort. Alături sfirîiau luminările și de afară pătrundea răcoarea nopții de toamnă. Mița povestea cum s-a certat cu Măndica a lui Banculea, pentru că porcul acesteia îi rosese o ulucă: - Și dacă i-am spus să și-l ia dracului la ea-n curte, ce crezi c-a făcut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oferise ca loc de dormit o colibă din lemn în preajma moscheii, având alături un țarc pentru animale. Warda și cu Mariam s-au culcat înăuntru; tatăl meu și cu mine am preferat să dormim pe acoperiș, unde puteam profita de răcoare pe timpul nopții de vară. Așadar acolo ne găseam când, către miezul nopții, doi lei enormi, atrași de mirosul cailor și al catârilor, veniră la ușa noastră și încercară să smulgă propteaua de spini care ne apăra animalele. Caii începuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spuse Shapira în cele din urmă. Fă-o. Capitolul 48 Ierusalim, vineri, 2.21 a.m. Ieși din hotel mai ușor decât se aștepta. Instrucțiunile lui Uri fuseseră precise și bucătăria era goală. Găsi camera mare cu congelatoare condusă nu de răcoare, ci de zumzăitul electric. Acolo, în spate, după cum îi spusese Uri, era o ușă mare, cu balamale, căreia trebui să-i dea un brânci puternic pentru a o deschide. Simți imediat suflul aerului rece al nopții. Jacheta ei - sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zi. Spre seară se pornește vântul și se adună câțiva nori... câteva zdrențe... E un fel de mascaradă. Tună, uneori chiar fulgeră... dar de plouat nu plouă niciodată. Peste zi puteți sta acolo... (Arată spre camera de la etaj.) E mai răcoare. Acolo întotdeauna e răcoare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Acolo au stat și ceilalți... de dinaintea mea? HAMALUL: Acolo... E camera voastră... În fiecare zi îi spăl geamurile, o lustruiesc pe dinăuntru... Îi lustruiesc pereții... E o cameră albă, curată, o să vă placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pornește vântul și se adună câțiva nori... câteva zdrențe... E un fel de mascaradă. Tună, uneori chiar fulgeră... dar de plouat nu plouă niciodată. Peste zi puteți sta acolo... (Arată spre camera de la etaj.) E mai răcoare. Acolo întotdeauna e răcoare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Acolo au stat și ceilalți... de dinaintea mea? HAMALUL: Acolo... E camera voastră... În fiecare zi îi spăl geamurile, o lustruiesc pe dinăuntru... Îi lustruiesc pereții... E o cameră albă, curată, o să vă placă... În fiecare zi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
HAMALUL: Eu simt. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Te simți tu... mai bun? Mai ușor? HAMALUL: Mă simt foarte ușor. Simt cum mi se golește sângele și cum încep să plutesc... așa... printre propriile mele cuvinte... E atât de simplu și de răcoare... Aș putea să lustruiesc zile în șir aceste șine... Dacă n-ar trebui să dorm cred că le-aș lustrui continuu... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Aruncându-și unealta.): Nu-mi place. HAMALUL: Nu-i nimic. Poate, cu timpul... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Vladimir, care a murit la șaisprezece ani, câțiva ani mai târziu. Fratele lui, Vasilii, l-a moștenit În 1901 și și-a petrecut acolo zece veri din cele cincisprezece care-i mai rămăseseră de trăit. Îmi amintesc În mod deosebit răcoarea și ambianța sonoră a acelui loc, dalele ca o tablă de șah din hol, zece pisici de porțelan Înșirate pe o etajeră, un sarcofag și o orgă, lucarnele și galeriile superioare, Întunecimea colorată a unor Încăperi misterioase, garoafe roșii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ști nici mai târziu, peste zece, douăzeci de ani, când îmi voi schimba masa din crâșmă, că a început de fapt timpul Morții. Aerul rece care te înconjoară la început ca o boare plăcută, ca o adiere de briză îndepărtată, răcoarea transformându-se mai apoi în aburi de gheață, învăluindu-te întruna, strecurându-se până și în gânduri, în vise, în dorințe, amorțindu-ți cuvintele, sleindu-ți elanurile, obosindu-te fără să fi făcut eforturi anume epuizante, este de fapt aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încă semnele sau, dacă le-au fost trimise și lor, nu vor să le deslușească taina și, speriați, fug în zădărniciile ultime. Aceleași zădărnicii ale vieții de până atunci, trăite doar cu o frenezie a deznădejdii. Dar nu simt, acum, răcoarea boarei dinspre Moarte. Mă îneacă doar aerul încărcat al crâșmei, mă intrigă doar lascivitatea celor doi orbi, aud difuz de undeva dinspre crama de la subsol un acordeon și un țambal, frații Zulcă și-au început programul de milogeală zilnică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei Înduplecau marea, care Îl elibera de pe insula Îndepărtată unde Îl ținea prizonier. Iguana Oberlus se suprinse atunci plîngînd amar, dar și mai mult fu surprins să observe cum, dintr-odată, fata amuți, Înfiorîndu-se ca și cum ar fi luat-o cu răcori și tot trupul i-ar fi fost scuturat de friguri, din cap pînă În picioare, și, privind țintă la locul unde se acunsese el, exclamă, spre mirarea tuturor: - Cineva ne privește! Toți se Întoarseră la unison, nu văzură nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu mergeți cu lingurița... " Sigur că nu, zâmbi Melania Lupu. Ești o nebună, draga mea, și băiatul acesta, poți paria pe oricât, te crede schizofrenică. Surâsul ei te obsedează. Îl vrei pentru tine, să-i atingi grumazul, să-i simți răcoarea evantaiului. Femeia trebuie să fie a ta." ― În momentul de față, una din aripi se află în renovare. Muzeul fiind închis, furtul va fi descoperit destul de târziu. ― O clipă! o întrerupse tânărul. Unde aveți de gând să-l comercializați? ― Cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o generație, un anno domini... De pildă, panerașul de mărgele în care femeia își păstra probabil lumii, tabachera de fildeș din vitrină, unde încăpeau 5 sau 6 țigări, plosca din piele moale, fină care amintea de chefuri haiducești izbucnite în răcoarea pădurii, un picnic din însoritul mai al lui 1905 sau 1906 cu rochii albe și pălării florentine... Vâlcu se întoarse cu o sticlă și două pahare. Turnă lichidul gros, roșu. ― A trebuit s-o scot din damigeană. Aveți ocazia să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spice cu mărgăritare, Flori de mac ce îmflă noaptea capul lor cel roș și mare; Numai fluturi mici albaștri și mari roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare de luciri diamantine Ș-împlu aerul cel dulce de cristal și de răcoare, 425A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Iar aude - un cântec mândru care codrul îl trezește, Parcă frunzele-l repetă, parcă vântul tot îl crește, Și-nainte-i parcă vede satul lui și i se pare C-auzea doinind o fată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pe când în bolta geamului s-arată Copil al apei, cerului, pădurii, A lumii - ntregi mai drăgălașă fată. Ea asculta pe-al primăverii oaspăt 320În dimineața ce-i zâmbește proaspăt. Împrăștiată fulgerează roua În viorii, strălucitoare boabe, Țărâna - Nvie-n primăvara nouă, Răcoare-i vântul ca miros de ape; 325Părea c-ar fi plouat, deși nu plouă Decât lumină, ce nu mai încape. Cu gura, fața, ochii ei, ea râde Privind în soare, îi clipia, i-nchide. 58 {EminescuOpVI 59} În dimineața clară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
copacii umbră-i fac. Iar stejari din mal în mal Pe de-asupră-i se prăval, Vârfuri sprijin de o laltă Și îmi fac o boltă naltă, De vârfuri ce se-mpletesc Și în umbră stăpânesc, 98 {EminescuOpVI 99} Și în vecinică răcoare Undele scânteietoare. Dintr-un mal la celalalt A căzut un trunchiu înnalt, Mi-a căzut de-a curmezișul De îi spânzură frunzișul, Punte lungă de-un copac Peste-o liniște de lac; Punte lungă, punte mare De mi-o poți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i zice: Ce cați tu, băiet, pe - aice? Zice codrul liniștit; M-am pus de am înfrunzit Pentru că tu m-ai dorit". Iară valurile sună Mișcătoare se adună, Pintre mrejele de frunze Cearcă soare să pătrunză, Ard în umbră la răcoare Petele scînteetoare 99 {EminescuOpVI 100} Și pe-a undelor bătae Varsă lumina văpae, Pe șiroaie limpezi, lungi, Sboară razele ca dungi. Iar Mușatin stând culcat Se așterne pe cîntat: Codri, codri, dragul meu, Parcă ți-aș fi spus-o eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n ea. 7 Mândră, mândră, draga mea, Când trec p-îngă casa ta Plînge-mi ochiul de-a stânga; Când trec, mândră, p-îngă voi Plîngu-mi ochii d-amîndoi. 134 {EminescuOpVI 135} {EminescuOpVI 136} {EminescuOpVI 137} 8 Turturea privighitoare, Ce-mi cânți sara pe răcoare? Îmi cântă și-mi ciripește De amor se tînguește. Dar amorul cel viclean Și la inimă tiran Îmi vorbește viclenește, Ca să nu-i mai trag nădejde; Că nădejdea de la tine Ca și ghiața cea subțire Când te sui și nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]