3,125 matches
-
adevăr de viață la mijloc, fără mari oscilații, îi învinuiesc de lipsă de sensibilitate. Entuziasmele mele se darmă imediat, n-am perseverență în nici o hotărâre și, orice plan aș alcătui, am netă prezența timpului care se scurge fără pic de răgaz și deci e ridicol să-l întrebuințez, oricât de important ar fi scopul. Astfel, nu fac nimic, din frica de a-mi pierde timpul făcând ceva nu destul de însemnat ca să fie plătit cu zile de viață. Am impresia că lângă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
răzbuni, spui clar ceea ce trebuie să doară. Ioana e prea spontană pentru a cugeta o pedeapsă subtilă, aceea care supără mai precis, cu toate că nu e sonoră și, de altfel, nu are izbucnirea decât în mijlocul unei discuții înfierbîntate, când n-ai răgaz să mai combini ceva. După o zi am cerut Ioanei să mă lămurească, dar ea a negat că ar fi vrut să spuie ceva deosebit. Poate că aș fi crezut-o, însă la fiecare nouă întrebare găsea o altă explicație
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lume, alăturați, cu atât mai puternici. Ioana scâncește, își întrerupe somnul: - Am visat pe Ahmed... APRECIERI CRITICE " De fapt motivul literar aproape unic este un proces sentimental între bărbat și femeie. În numele bărbatului vorbește quasi-autobiografic autorul însuși, nelăsând femeii nici un răgaz de apărare. Proza nu e obiectivă. Autorul își rezervă toate judecățile morale, împiedicînd receptarea condițiilor adevărate, și dacă scrierile au vreun interes documentar, atunci îl au numai în măsura în care subiectivitatea autorului ne informează despre ea însăși ca obiect. (O comparare cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
acel moment n-ar face decât să le ofere un loc potrivit pentru a muri și tovarăși de drum pentru escladarea muntelui morții. Dar, dacă ar fi ca în acest punct să amânați, un timp, atacul și, după ce le lăsați răgaz să judece la rece, trimiteți o scrisoare explicându-le problema Seniorului Nagaharu și vasalilor săi, nu mă îndoiesc că războiul se va încheia înainte de sfârșitul anului. Kanbei înțelese că Hideyoshi avea îndoieli cu privire la șansele de reușită ale planului lui Hanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a Șasea - Ieyasu fusese absent din miezul faptelor. După incidentul de la Templul Honno, atenția întregii națiuni se concentrase spre a umple golul creat prin prăbușirea, atât de neașteptată, a centrului. În acel timp, când nimeni nu avusese un moment de răgaz ca să privească în altă parte, Ieyasu apucase pe propriul său drum, demnul singur. În perioada asasinării lui Nobunaga, el se afla într-o excursie în Sakai și abia reușise să se întoarcă viu în provincia sa natală. Ordonând imediat începerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îl întâmpinară aliniate, în genunchi, cu palmele pe podea. Hideyoshi trecu prin dreptul capetelor lor plecate, zâmbitor și cu ochii scânteietori. Când ajunse în cele din urmă, în fața bătrânei sale mame, spuse: — Pentru acest An Nou am câteva clipe de răgaz și m-am întors să stau puțin timp cu dumneata. În timp ce-i aducea mamei omagiile lui, Hideyoshi arăta exact așa cum îl numea ea atât de des: „băiatul ăsta“. Sub gluga mare de mătase albă, fața mamei sale radia o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu se zărește nici o mișcare inamică? întrebă Genba. Nimic deosebit. Seniorul Katsuie pare să fie foarte bine dispus. — Cred că a fost destul de mulțumit. — Da, într-adevăr, continuă mesagerul să răspundă la întrebările repetate ale lui Genba, fără a avea răgaz nici să-și șteargă sudoarea de pe frunte. Când i-am descris amănuntele luptei de azi dimineață, a spus: „Chiar așa? Ei, e exact stilul acelui nepot al meu.“ — Bine, și ce se-aude cu capul lui Sebei? — L-a examinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și definească propria atitudine cu privire la viitorul clanului său. Era o scrisoare personală și peste măsură de importantă. Kazumasa stătea așezat alături, privind, în tăcere, pâlcurile de bambuși, în timp ce Hideyoshi dicta: Dacă i-aș fi lăsat lui Katsuie un moment de răgaz, mi-ar fi luat mult mai mult timp ca să-l înving. Dar stătea în balanță soarta Japoniei, așa că, a trebuit să mă resemnez cu pierderea oamenilor mei. Am atacat castelul principal al lui Katsuie în a doua jumătate a Orei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
credea că Nobunaga avea să aducă o epocă de pace lungă. Fusese însă doborât la jumătatea drumului, înanite de a-și desăvârși opera. Hideyoshi jurase să învingă greutățile aduse de moartea lui Nobunaga, iar efortul făcut de el - aproape fără răgaz și odihnă - îl adusese la un pas de împlinirea țelului. Iar acum, acel ultim pas pe care trebuia să-l facă pentru a-și realiza ambiția era aproape. Era ca și cum străbătuse nouă sute de leghe dintr-o călătorie de o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un om de a trăi, dacă ar merge mereu liniștit pe o cărare netedă. În cele din urmă, viața omului constă într-o continuă serie de greutăți și de lupte, iar plăcerea de a trăi nu se găsește în scurtele răgazuri de odihnă. Astfel, Hideyoshi, care se născuse în inima dificultăților, atinsese maturitatea pe când se juca în mijlocul ei. În Luna a Zecea din al paisprezecelea an al lui Tensho, Hideyoshi și Ieyasu se întâlniră în Castelul Osaka pentru tratative istorice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asta într-un mod cât de cât politicos, așa că am capitulat. Când a luat o pauză, eram deja epuizat și liniștea se așternuse odată cu praful pe plușul învechit, cu modelul Căilor Ferate Britanice, ca o tablă de șah în miniatură. Răgazul acesta mi-a dat ocazia să-mi examinez cum se cuvine tovarășul de drum, creatorul alcoolicei Carol și al soțului ei bețiv. Era un tip îndesat, iar mâinile sale mici alcătuiau un soi de cupă cărnoasă, perfect asortată cu adâncitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
total nouă și, dintre cei mai viteji cavaleri ai Franței, a schimbat numaidecât sorții luptei. Oriunde se arăta marele paladin, stindardele se plecau înaintea lui. Zadarnic a încercat Agrican să-și regrupeze oștirea. Roland era mereu înaintea lui, nelăsându-i răgaz să facă altceva decât să-i țină piept. Văzându-se astfel urmărit, regele tătar se gândi deodată la o stratagemă. Își întoarse calul, prefăcându-se că fuge deznădăjduit. Roland se repezi după el și Agrican fugi până când a juns într-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sunteți atât de democratici: nu aveți vreun favorit anume. Voi neteziți drumul prin lume pentru mine și cei asemeni mie. — Lire, i-am răspuns eu, deși e clar că banii vin din America. Cât ești de ocupat? I-am dat răgaz să ridice din umeri și să rămână încruntat. S-ar putea ca vreo două săptămâni să nu-ți tihnească, i-am spus eu, dar asta-i viața. Pe Shakespeare poți să-l mai amâni. Istoria poate să aștepte. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
te apropii așa de mult de Dumnezeu?“ și pe urmă el era în tablou, venit de dincolo. Timp de doi ani n-am mai putut să pictez. Dar pe urmă, cu un fel de frenezie, lucram zi și noapte, fără răgaz, inspirată de har. Poate că el mă dirija. — Spiritul lui te-a ajutat. Era o efuziune continuă, nu mai era gândire, totul îmi venea din inimă, pe muzică, știi. Am făcut o expoziție cu treizeci și trei de tablouri inspirate din muzică
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ne umplu privirea de nostalgie. Pe mine drumurile gândului mă purtau spre mătușa de poveste. În jocul de-a v-ați as cun selea cu timpul, ea se pitea prin feluritele cotloane ale tre cu tului, dându-mi un mic răgaz s-o ajung. După o clipă însă, dispărea fără veste. Îi dădeam de urmă numai când izbuteam să dibui, ca la lumina unui fulger, sensul trăirilor ei. Calea se desfăcea încontinuu în meandre, făcându-mă să descopăr bucuria ocolișurilor, căci
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
asemenea spațiu. Și de ales albul de alb. Vânătorul ținea armele în dreapta sa, rezemate de o tufă. Trebuia să deschidă focul la vreme: lupii rămași, stârniți de sânge, s-ar fi năpustit asupra celor căzuți, iar el ar fi avut răgazul să-și încarce puștile. Văzând cum stau lucrurile, târgoveții ar fi sărit, care cum s-ar fi priceput, să-l ajute. Degeaba le spuse că vulpile erau semnul sigur al invaziei: credeau că iarna grea le mânase spre așezare. Duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
degete, pipăiră cu o oarecare înfrigurare insigna micuță de metal prețios, simbol al autorității sale, agățată de piept, în timp ce ochiii înecați în grăsime se opriră fugar pe chipurile celor doi subordonați care-l urmau peste tot. Își lăsă un scurt răgaz să se bucure de prezența lor aici, deși știa că deocamdată nu există nici un motiv să se teamă de ceva. Simplul fapt de a-i avea lângă el însă, ca într-o haită, îi sporea încrederea în sine și agresivitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mai ascundem după degete. Aduce-ți rebelul pe care-l ascundeți și poate nu am să îndeplinesc în totalitate ceea ce-mi cere regulamentul în asemenea situații. Secundul Darius interveni pentru a mai câștiga timp și pentru a-i da răgaz căpitanului să-și revină: - Nobile locotenet-gardian Kaan, folosi el tradiționala formulă de adresare, ne cunoști de prea mult timp pentru a susține asemenea lucruri. Știți doar că noi nu ne ocupăm de asemenea treburi. Câștigăm bine de pe urma comerțului și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
dai seama că, fără Angir, în ochii Confederației, nu valorez nici cât un deșeu. O liniște încordată își găsi locul, preț de câteva momente, între privirile celor doi. Timpul însuși parcă se scurgea mai încet pentru a da tuturor un răgaz de evaluare a situației. Cel care rupse tăcerea fu tot căpitanul Birmaq: - În fine, cred că a venit timpul să ne așezăm la masa negocierilor. E cea mai bună soluție, crede-mă. Iar oferta pe care am să ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
câteva clipe. Prăjitura trebuie făcută cu respectarea strictă a rețetei, altfel iese altceva, nu o prăjitură, glumi mama sec. - Și de ce tocmai astăzi vrei să faci o prăjitură atât de complicată? - Vai, draga mea, cu preocupările tale, nu ai avut răgazul necesar să-ți amintești faptul că astăzi e ziua tatei!? - Iartă-mă mămică, cred că mi-a luat Dumnezeu mințile, am uitat cu desăvârșire. Nu se poate! M am prostit de tot! Nici măcar nu i-am zis La mulți ani
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
aceeași unitate sanitară puteau fi chiar prietene, fiind posibil, ca din Întâmplare, să și destăinuie una alteia și unele intimități. În ce postură s-ar fi aflat el, dacă i-ar fi fost deconspirat dualismul!? * În clipele sale rare de răgaz, Alex reflecta la situația în care se afla. Conchidea întotdeauna că Ina se deosebea în multe privințe de Olga. În primul rând, avea o distincție care le înnobilează pe fete, mai ales când decența, comportamentul, ținuta, construirea dialogului, vin încă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cumplite chinuri; îi ștergeau pe rând fața și fruntea năpădită de o transpirație bogată, încercând cu vorbe îndulcite s-o încurajeze și spunându-i mereu: - Încă puțin, încă puțin și veți scăpa. În acest timp, cele două colege nu avură răgazul necesar să mai discute despre problema rămasă suspendată în spațiul din oficiu, unde Începuse destăinuirea Inei. Olga manifesta în continuare o neliniște vizibilă. Se intuia că o interesa în cel mai înalt grad să afle numele celui care avea să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
larg deschisă, la care apare în fiecare zi de mai multe ori, vede dramatica retragere din Basarabia unde-și terminase liceul militar și unde unități ale armatei roșii trecând cu goana tancurilor peste documentele semnate dictatorial la Moscova, deci peste răgazul instituțiilor românești de a se retrage în trei zile, și-n noaptea de 27 Iunie 1940, bolșevicii trec cu șenilele peste vieți omenești s-ajungă și cât mai repede la Prut, luând prizonieri, mutilând, ucigând după bunul plac barbar și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nu avea nevoie de astfel de necazuri. Și oricum, cei doi nu știau că el e de față... În mod cu totul surprinzător, Căreală și-a aprins, fără să se grăbească, o țigară, de parcă și-ar fi Îngăduit un mic răgaz, spre a savura scena, sigur pe sine, cu certitudinea că nu avea să vină nimeni să Îi tulbure momentul de glorie. A tras un fum adânc În piept, a oftat, apoi cu gesturi calme a scos din buzunar un cuțit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cedri milenari, munți golași având în vârf fortărețe, drumuri care străbăteau deșerturi nesfârșite. Numele lor închideau în ele o istorie de culturi complicate, ucigași nemiloși, comploturi, subjugări și trădări, rivalități dinastice, campanii furibunde ale legiunilor, masacre, luări de ostatici, scurte răgazuri false: Cappadocia, Commagene, Cilicia, Armenia, Pontus, Oshroene, Judaea, Parthia, Arabia Nabatea, Assyria. Acum, oameni veniți din acele lumi urcau încet, cu o încordare îngrijorată pe chipurile obosite de lungile călătorii, multele scări din palatul puterii romane. Fiecare dintre ei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]