3,561 matches
-
progresul geografiei, dovedind sfericitatea pământului și posibilitatea circumnavigației sale și contribuind la o mai bună cunoaștere a globului pământesc în ansamblul său. Între sec. XV-XVI, navigatorii spanioli au organizat noi expediții de explorare a arhipeleagurilor din Marea Caraibelor, a coastelor răsăritene ale Americii Centrale și Golfului Mexic și a țărmurilor nordice ale Americii de Sud, creându-se condiții favorabile pentru cucerirea regiunilor în care înfloreau civilizațiile mayașilor(America Centrală), aztecilor(Mexic) și incașilor(Peru). Cucerirea imperiului aztec și a capitalei sale Tenochititlan a fost realizată
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
domeniile economico-social, demografic, politic și științific. Descoperirea caii maritime spre India și America și formarea imperiilor coloniale portughez, spaniol și olandez au avut că urmare lărgirea considerabilă a comerțului internațional, europenii extinzându-și relațiile comerciale directe pe țărmurile apusene și răsăritene ale Africii, în Asia de S-E și în America și impunându-și supremația maritimă și comercială în aceste zone. Stăpâni pe insulele mirodeniilor, portughezii au preluat o mare parte a negoțului cu condimente, care erau transportate pe calea maritimă
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
graniței, nedorind să permită modificări demografice pe care național-democrații le considerau nedorite, și anume reducerea proporției populației poloneze din țară. Tratatul de la Riga din 1921 a rezolvat problema frontierei de est, păstrând pentru Polonia o bună parte din fostele teritorii răsăritene ale Uniunii, cu prețul divizării teritoriilor fostului Mare Ducat al Lituaniei (Lituania și Belarus) și al Ucrainei. Ucrainenii au rămas fără un stat național al lor și s-au simțit trădați de aranjamentele de la Riga; resentimentele lor au dat naștere
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
lor au dat naștere unor ostilități anti-poloneze și unor mișcări naționaliste extremiste. Teritoriile din est dobândite în 1921 aveau să fie implicate într-un schimb aranjat și impus de sovietici în 1943-1945, prin care Polonia renăscută era compensată pentru teritoriile răsăritene anexate de URSS cu teritorii ale Germaniei. Succesul din Războiul Polono-Sovietic a dat Poloniei un fals sentiment că ar fi o putere militară majoră și autosuficientă, și guvernului o justificare pentru încercarea de a rezolva probleme internaționale prin soluții impuse
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
munteni kurzi față de care nu se puteau apăra din cauza interdicției creștinilor din Anatolia de a purta arme. Atitudinea kurzilor față de armeni diferea de la trib la trib, unii considerându-se prietenii și protectorii acestora, alții afișând o ostilitate deschisă. În Armenia răsăriteană, supusa Iranului și devenită teren de luptă între Persia Safavidă și Imperiul Otoman, deportările populației armene au început în secolul XVII. În 1604, în timpul războaielor între Imperiul otoman și Safevizi, șahul Iranului, Marele Abbas I, pentru a-și păstra puterea
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
dat acestora în procesul integrării euro-atlantice, (în special în cazul Moldovei, Ucrainei și Georgiei). Liderii români au declarat public în mai multe ocazii că se așteaptă c, într-o perioadă de aproximativ 10 ani, toate țările democratice postsovietice din Europa Răsăriteană și din Caucaz să acceadă în UE și NATO. În decembrie 2005, președintele Traian Băsescu și Secretarul de Stat SUA Condoleezza Rice au semnat un acord care permite instalarea de baze militare americane în România. România și-a arătat în
Relațiile externe ale României () [Corola-website/Science/304386_a_305715]
-
După trei zile, o masivă concetrare de forțe sovietice - patru fronturi - a început Ofensiva Vistula-Oder. După patru zile, armatele sovietice au reușit să străpungă liniile germane și au avansat cu 30 - 40 km pe zi, cucerind statele baltice, Danzigul, Prusia Răsăriteană, Poznańul, atingând un aliniament aflat la 60 de km est de Berlin, de-a lungul râului Oder. O contraofensivă de pe 24 februarie a nou creatului Grup de Armate Vistula de sub comanda lui Heinrich Himmler nu a reușit să obțină rezultatele
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
aprovizionată pe calea aerului. Nu în ultimul rând, pentru sovietici devenise o chestiune de onoare să cucerească capitala inamicului lor, ceea ce le creștea hotărârea în luptă. Ofensiva sovietică în Germania centrală, (în ceea ce avea să devină după câțiva ani Germania Răsăriteană), a avut două obiective majore: Pe 9 aprilie 1945, Königsbergul (Prusia Orientală) a fost în cele din urmă cucerit de armata sovietică. Astfel, Frontul al II-lea Bielorus de sub comanda generalului Rokossovski a avut posibilitatea să se deplaseze cu toate
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
trupele Frontului I Ucrainean, care spăseseră liniile tancurilor germane și își schimbaseră direcția de atac spre Berlin. Alte elemente ale Frontului I Ucrainean s-au îndreptat în viteză spre vest, în întâmpinarea americanilor. Până la sfârșitul zilei de 19 aprilie, linia răsăriteană a apărării germane încetase să mai existe. Rămășițele armatelor germane mai rezistau în pungi izolate. Pierderile sovietice au fost foarte ridicate între 1 și 19 aprilie, în afară de soldați, sovieticii pierzând și 2.807 de tancuri. În perioada similară, aliații occidentali
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
de un ban, cu reședința în Cetatea Severinului. Banatul Severinului a fost disputat politic între Țara Românească și Ungaria iar religios între catolici, ortodocșii bulgari, greci și sârbi. După bătălia de la Mohács, din 1526, Banatul Severinului a fost divizat. Partea răsăriteană (începând de la Vârciorova) a trecut sub jurisdicția domnitorilor munteni (cu sediul Băniei la Craiova), iar în partea Apuseană (începând de la Orșova, inclusiv) s-a constituit, treptat, Banatul de Lugoj-Caransebeș iar apoi în Banatul de Timisoara. Banatul Severinului, "Banatus Zewriniensis", "Terra
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
în timp. Roma a pierdut deja hegemonia asupra provinciilor sale, germanicii dominând armata romană și generalii germanici asemenea lui Odoacru deveniseră de mult timp adevărații conducători din spatele tronului. Italia a suferit distrugeri mult mai mari în secolul următor când împăratul răsăritean Iustinian I a recucerit aceasta provincie. După abdicarea lui Romulus, Senatul roman, în numele lui Odoacru, a trimis reprezentanți la împăratul roman răsăritean Zenon, care a cerut să reunească în mod oficial cele două jumătăți ale imperiului: "vestul...nu mai este
Romulus Augustulus () [Corola-website/Science/304439_a_305768]
-
După înfrângerea Germaniei naziste în Al Doilea Război Mondial și declanșarea Războiului Rece, țara a fost împărțită între cele două blocuri politico-militare concurente - blocul răsăritean și blocul occidental. De abia în 1990 Germania a fost reunificată. La Conferința de la Potsdam, din 17 iulie - 2 august 1945, după capitularea necondiționată a Germaniei din 8 mai 1945, Aliații au împărțit Germania în patru zone militare de ocupație
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
necondiționată a Germaniei din 8 mai 1945, Aliații au împărțit Germania în patru zone militare de ocupație: franceză - în sud-vest; britanică - în nord-vest; americană - în sud și sovietică - în răsărit. Fostele provincii germane situate la est de linia Oder-Neisse (Prusia Răsăriteană, Pomerania și Silezia) au fost transferate Poloniei, țară care a fost, practic, mutată spre apus. Numeroși etnici germani fugiseră din aceste teritorii din fața înaintării Armatei Roșii. Ca rezultat al înțelegerilor de la Potsdam, peste 3.300.000 de germani care mai
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
care a fost, practic, mutată spre apus. Numeroși etnici germani fugiseră din aceste teritorii din fața înaintării Armatei Roșii. Ca rezultat al înțelegerilor de la Potsdam, peste 3.300.000 de germani care mai rămăseseră în răsărit au fost expulzați. Partea Prusiei Răsăritene din jurul Königsbergului a fost anexată de Uniunea Sovietică, sub numele de Regiunea Kaliningrad La Potsdam s-a căzut de acord asupra transferului a aproximativ 7 milioane de germani din Polonia, Uniunea Sovietică, Regiunea Sudeților din Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia și România
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
resursele Germaniei ar fi fost puse în pericol. În unele cazuri, până la deportarea finală în Germania, etnicii germani au fost supuși unor acte grave de răzbunare. Se estimează că, în total, aproximativ 12 milioane de germani au fugit din Europa Răsăriteană. În plus, aproximativ 2 până la 2,5 milioane de germani au murit ca urmare a condițiilor proaste în care au fost organizate evacuările, ca urmare a bombardamentelor sau scufundării vaselor de refugiați, sau ca urmare a foametei și epuizării în timpul
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
iar orașul Bonn a fost ales să devină "capitală provizorie", noul stat declarându-se, la 5 mai 1955, "complet suveran" . La 7 octombrie 1949, în zona sovietică, a fost proclamată "Deutsche Demokratische Republik" (Republica Democrată Germană), având capitala în Berlinul Răsăritean. Cele două state au fost cunoscute și cu numele neoficiale de "Germania de Vest (Occidentală)" și, respectiv, "Germania de Est". În ambele state au rămas încartiruite trupe de ocupație. Fosta capitală germană, Berlinul, a rămas un caz special, fiind împărțit
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
state au fost cunoscute și cu numele neoficiale de "Germania de Vest (Occidentală)" și, respectiv, "Germania de Est". În ambele state au rămas încartiruite trupe de ocupație. Fosta capitală germană, Berlinul, a rămas un caz special, fiind împărțit în Berlinul Răsăritean și cel Occidental, ultimul fiind, în întregime, înconjurat de teritoriul Republicii Democrate Germane. Deși locuitorii Berlinului de Vest erau cetățeni ai Republicii Federale Germania, orașul nu era, din punct de vedere legal, parte a Germaniei Occidentale, rămânând sub ocupația formală
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
1955), aliată cu Uniunea Sovietică. Republica Democrată Germană, cunoscută și sub acronimul de RDG, o țară cu un sistem politic autoritar, cu o economie de tip sovietic, a devenit, în scurt timp, cea mai bogată și avansată din tot blocul răsăritean, fiind, în același timp, o țară de protocol, o "democrație populară" prin care Uniunea Sovietică căuta să demonstreze nu numai că "sistemul socialist are o față umană", dar și că poate fi competitiv economic cu oricine. Cu toate acestea, cetățenii
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
parlamentului est-german - și Camera landurilor "(Länderkammer)". "Länderkammer" a fost abolită în 1958. La 11 octombrie 1949 camerele reunite l-au ales în funcția de președinte pe Wilhelm Pieck. SED a format noul guvern. Uniunea Sovietică și aliații ei din blocul răsăritean au recunoscut imediat Germania Răsăriteană, în timp ce RDG a rămas nerecunoscută de către cele mai multe țări necomuniste până în perioada 1972-1973. În Germania Răsăriteană s-au pus bazele unui stat monopartit, centralizat, de tip comunist. La 23 iulie 1952, tradiționalele landuri ("Länder") au fost
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
Länderkammer)". "Länderkammer" a fost abolită în 1958. La 11 octombrie 1949 camerele reunite l-au ales în funcția de președinte pe Wilhelm Pieck. SED a format noul guvern. Uniunea Sovietică și aliații ei din blocul răsăritean au recunoscut imediat Germania Răsăriteană, în timp ce RDG a rămas nerecunoscută de către cele mai multe țări necomuniste până în perioada 1972-1973. În Germania Răsăriteană s-au pus bazele unui stat monopartit, centralizat, de tip comunist. La 23 iulie 1952, tradiționalele landuri ("Länder") au fost desființate și în locul lor au
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
ales în funcția de președinte pe Wilhelm Pieck. SED a format noul guvern. Uniunea Sovietică și aliații ei din blocul răsăritean au recunoscut imediat Germania Răsăriteană, în timp ce RDG a rămas nerecunoscută de către cele mai multe țări necomuniste până în perioada 1972-1973. În Germania Răsăriteană s-au pus bazele unui stat monopartit, centralizat, de tip comunist. La 23 iulie 1952, tradiționalele landuri ("Länder") au fost desființate și în locul lor au fost înființate 14 districte ("Bezirke"). Deși, în mod formal, mai existau și alte partide, SED
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
asemenea, să accepte administrarea tetrapartită a Berlinului. Deputații aleși în administrația orășenească din zona de ocupație sovietică au fost obligați să renunțe la mandatele lor, iar în locul autoadministrației locale au fost numite organe de conducere de tip comunist în Berlinul Răsăritean. Din acest moment, până în momentul reunificării, aliații occidentali au exercitat în mod neîntrerupt controlul deplin asupra administrației din sectoarele lor de ocupație prin intermediul Kommandaturii Aliate. Dat fiind statutul special al orașului, autoritățile militare au recunoscut dreptul Senatului și Camerei Reprezentanților
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
Berlinul a devenit capitala Germaniei unificate, statut recunoscut prin lege votată de Bundestag în iunie 1991. Guvernul vest-german a cerut aliaților să-și mențină prezența militară în Berlin până la retragerea completă a forțelor ruse (foste sovietice) de pe teritoriul fostei Germanii Răsăritene. Retragerea rușilor s-a încheiat la 31 august 1994, astfel că, în 8 septembrie 1994, s-au desfășurat ceremonii care au marcat retragerea tuturor trupelor străine din Berlin. Agențiile guvernamentale și-au mutat, treptat, sediile în Berlin, orașul devenind, în
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
ca un pas important în direcția îmbunătățirii relațiilor statelor germane cu Polonia. În 1969, cancelarul Willy Brandt a anunțat că Germania de Vest rămânea ferm ancorată pe linia alianței transatlantice, dar că își intensifica eforturile pentru îmbunătățirea relațiilor cu Europa Răsăriteană și cu Germania Răsăriteană. Germania de Vest a inițiat ceea ce avea să se numească "Ostpolitik", înfruntând, la început, opoziția puternică a conservatorilor, negociind, pentru început, tratate de neagresiune cu Uniunea Sovietică, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria și Ungaria. Relațiile dintre cele două
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
în direcția îmbunătățirii relațiilor statelor germane cu Polonia. În 1969, cancelarul Willy Brandt a anunțat că Germania de Vest rămânea ferm ancorată pe linia alianței transatlantice, dar că își intensifica eforturile pentru îmbunătățirea relațiilor cu Europa Răsăriteană și cu Germania Răsăriteană. Germania de Vest a inițiat ceea ce avea să se numească "Ostpolitik", înfruntând, la început, opoziția puternică a conservatorilor, negociind, pentru început, tratate de neagresiune cu Uniunea Sovietică, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria și Ungaria. Relațiile dintre cele două state germane au reprezentat
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]