2,830 matches
-
se sfiește să devină adesea explicit. Nu se ferește, uneori, de grandilocvență. E drept, nici nu adoptă epigonismul proustian al unor confrați - dintre care cel al lui Makine a fost bine remarcat la un moment dat de Grete Tartler. La răstimpuri, Quignard strecoară solemne definiții ale artei, ale literaturii, ale mîinii care scrie. Nimic nou, aici. Ultimul lucru care merită amintit În aceast text este și cel mai important. Pascal Quignard, fidel convingerii (exprimată În carte) că arta nu evoluează - ci
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
era însuși infinitul; visele lor iau formă și dispar pe fondul de abanos mat. Nici un țipăt, convulsii, nimic în afară de fixitatea unui chip gânditor. Exact ca atunci când, nemaiexistând zei, iar Hristos neexistând încă, de la Cicero la Marcus Aurelius a fost un răstimp în care singur omul a existat. Odată, sugera Flaubert, câțiva oameni fuseseră în stare să-și înfrunte moartea singuri și neclintiți. "Epoca modernă, cu criza spirituală și isteria ei și-a pierdut din vigoare". Nicăieri în altă parte nu găsesc
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
vaporoasă, transparentă, pe care ea o repetă ca un ecou, pare să-i sporească adîncimile; iar la poalele acestor munți despărțiți de glob și parcă suspendați în văzduh descoperi, la picioarele dumitale, golul tăriilor și imensitatea lumii. Ai acolo un răstimp de farmec și de uitare. Nu se mai știe unde este cerul, unde sînt munții, nici spre ce ținte ești purtat tu însuți, nu mai știi care-i nivelul, nu mai este nici zare; ideile sînt schimbate, senzațiile necunoscute, ai
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Budapesta, Viena, Roma, Paris. Entuziasmați de cele aflate în marile biblioteci, s-au înapoiat în ținutul natal hotărâți să se consacre cu toate puterile intelectuale și sufletești lucrării în serviciul neamului. Erau „chinuiți de cugetul foarte lucid că trebuiau, în răstimpul unei vieți, să ridice un popor, rămas cu secole în urmă, la înălțimea unui «veac prea luminat». Ei se simt chemați să împlinească năvalnic, ca la început de lume, pornind de la nimic, ceea ce istoria neglijase vreme de o mie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
da astfel, peste un an și jumătate, o constituție în același spirit, unde se interzicea schimbarea formei de guvernământ, se menținea confuzia puterilor în stat și un regim al proprietății destul de precar. În această perspectivă, anul 1990 a fost un răstimp crucial. Refuzul de a se iniția un proces al comunismului, metamorfoza Securității în Serviciul Român de Informații, refacerea structurilor de putere pe linia unei pseudo-social-democrații declarate, bănuită mereu de criptocomunism, crearea unei categorii de cointeresați în stabilitatea sistemului, tactica diversiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mărturii ale istoricilor dispuși să ia atitudine în faza inițială a noului regim. Alte mărturii consonante se pot găsi în cartea lui Andrei Pippidi, Rezerva de speranță (1995), din care nu lipsește niciuna dintre marile teme ale clipei. E un răstimp în care mulți și-au putut verifica apetitul succesului și al puterii. Ne închipuim anevoie o epocă mai favorabilă testării limitelor proprii, testare ce trebuie socotită deopotrivă șansă și servitute. Revoluțiile sunt prin natura lor misterioase, convulsive, sincopate, uneori și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
E așa de scurtă aducerea-noastră-aminte? Din adâncul memoriei fără nume străbate ideea că nici o ispravă nu scapă de eroziunea implacabilă a timpului, că totul cade până la urmă în hăul uitării. Totul, și atât de curând! S-a putut vedea, în răstimpul din Decembrie până acum, că noua cadență a duratei indică o frenezie fără egal, o precipitare evenimențială și că în noul curs al istoriei rămâne prea puțin loc pentru decantări și reflecție. Memoria colectivă nu pare a fi dispusă la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
discredităm clasa preoților creștini, și să organizăm prin aceasta misiunea lor, care ar putea actualmente să ne dăuneze foarte mult. Influența lor asupra popoarelor scade în fiecare zi. Libertatea de conștiință este proclamată acum peste tot. Prin urmare, doar un răstimp de câțiva ani ne desparte de ruina completă a religiei creștine; vom reuși mai ușor să ajungem la sfârșitul celorlalte religii, însă e încă prea devreme pentru a discuta acest lucru. Vom pune clericalismul și pe clericali în cadre atât
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
de sclipirea stelelor, nu scoate în relief decât vacarmul metalic al trenului care parcă niciodată n-a fost atât de aprig. În zare, în stânga, apar câteva pâlpâiri de lumină și se sting îndată. Trenul apoi își încetinează mersul. Trecem un răstimp printre schele și mormane de fier și de piatră [...] Cobor uluit, uitându-mă în toate părțile. Mă țin aproape de hamalul care mi-a luat bagajul. Un șir lung de taximetre într-o piață animată. Hamalul profită că sunt străin și-
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
i-a răpit pentru veșnicie partenerul de viață, lui Alexandru Ion, care respiră și răsfiră grafică, ca și soților Alina și Bogdan Cojocea, mândri de performanțele creației lor care tocmai trebuie să și înceapă anii de liceu și care în răstimpul (pe care nu știu de unde-l mai au) se dedică trup și suflet muncii editoriale mereu cu speranța că vor câștiga ceva, cândva. În fine, precizez aici că drept mulțumire pentru membrii familiei mele - în cap cu Carmen (care îmi
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de câte ori va băga mâna în buzunar, să scoată un pumn de aur. Diavolul i-a spus soldatului: "să nu te speli, să nu-ți piepteni barba și părul, să nu-ți tai unghiile, să nu-ți faci rugăciunea. Dacă în răstimpul acesta mori, îmi vei aparține; dacă trăiești mai mult de șapte ani, vei fi liber și bogat pentru tot restul vieții." Blană-de-urs îi povestește unui bătrân, care și-a pierdut averea, cauzele nenorocirii lui. Fata cea mică a bătrânului îi
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și a sindroamelor homeopatice în unități tipologice ceva mai larg cuprinzătoare și deci mai generale. Este cert că nici tipurile și nici sindroamele homeopatice nu prezintă stabilitate, decât în limite foarte elastice: ele sunt supuse mai întotdeauna evoluției, într-un răstimp mai lung sau mai scurt, ceea ce le face să se transforme din punct de vedere al expresiei lor morbide, adoptând caracteristicile medicamentoase ale altor tipuri sau sindroame homeopatice. Iată un exemplu de evoluție de tip homeopatic: un individ de tip
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
și-a pus încă din timpurile cele mai primitive întrebarea cea mai importantă care poate exista, cea referitoare la rostul vieții: de unde vine și încotro se îndreaptă? Ce trebuie să facă omul pentru a umple cît mai bine posibil acest răstimp atît de scurt al vieții, care este totuși tot ceea ce posedă esențial ființa animată și care nu trebuie irosit? Din momentul abordării miturilor, profunzimile vieții ies la iveală, dar problema esențială este respinsă în numele unui scepticism care își justifică existența
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să folosească în activitatea comercială, în negocieri și convorbiri deprinderile verbale și no-verbale. După multe discuții și analize aceste cursuri au fost unificate și astfel a luat naștere prezenta carte. De obicei, un curs se desfășoară de-a lungul unui răstimp care poate varia de la câteva zile, la mai multe săptămâni, oferind participanților nenumărate ocazii de a exersa o serie de deprinderi și de a le integra în propriul fel de a fi, în vreme ce o carte poate fi lăsată de-o
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
manuale) o povestire sadoveniană pe teme apropiate, e sigur. Undeva, În pădurea Petrișorului, „bătrînă și nestricată de om”, o căprioară lovită de glonț dar scăpată de ochii pușcașilor se stinge lent. Pentru narator, prilej de participare afectivă: „Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în iarba moale a țărmului [...]. În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
și circuite medicale, iar pacienții externați erau trimiși la Spitalul Filantropia unde funcționa ambulatoriul, pentru controlul și pansamentele postoperatorii ca și pentru toate documentele medical/administrative; prin rotație medicii spitalului asigurau activitatea în policlinica improvizata la Spitalul Filantropia. În acest răstimp Prof. Dr. Agripa Ionescu a rămas împreună cu Dr. Doina Ionescu în clădirea din Arh. Ion Mincu care a intrat în consolidare - la terminarea consolidării clădirea a fost preluată de SRI și a devenit spitalul acestei instituții (spital multidisciplinar unde funcționează
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
ivrit Hipolit pe la anul 175 despre ,,pruncul misterelor inefabile”, în memoria colectivă a mioriticilor de la începutul secolului XX, religia strămoșească încă nu dispăruse. Într-o altă variantă a înălțării lui Sarmis/Mitra la cer, se spune că după un oarecare răstimp petrecut printre oameni, stînd odată la masă cu soții săi pămînteni, s-a înălțat la Cer. Mitra era divinitatea care leagă cerul de pământ prin intermediul razelor solare și purtătorul dreptului juridic divin, era protectorul justiției ocrotind încrederea reciprocă și pedepsind
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
echivalente cu numai cinci secunde pentru o persoană aflată în tren. La fel se întâmplă cu un om care se îndepărtează în mare viteză. Fiecare bătaie a ceasului său marchează, din punctul de vedere al unui observator imobil, trecerea unui răstimp mai mare de o secundă. Dacă un astronaut ar face o călătorie de 20 de ani (conform celor arătate de ceasul lui de buzunar), cu o viteză egală cu nouă zecimi din cea a luminii, s-ar întoarce pe Pământ
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de care a avut parte toată viața, precum și nevoia de a lua mereu medicamente, l-au împins către studiul medicinii și că el căpătase obișnuința de a practica această artă. După terminarea studiilor, practică un timp retorica. Dar, în acest răstimp, se pare că a purtat multe discuții cu sora sa mai mare, Macrina. Aceasta l-a înduplecat să pășească spre ținta adevăratei filosofii și înțelepciuni, încât, lăsând la o parte mândria lumească și ajungând să disprețuiască slava învățăturilor deșarte, a
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
acestei căi de îmbunătățire a vitezei de reacție, pe plan psihic, constă în faptul că orice acțiune intenționată a omului este precedată de o stare de preparație, numită setul anticipativ. La start, acest set anticipativ trebuie să fie plasat în răstimpul dintre comanda „gata” și semnalul sonor- pocnetul de pistol. Setul anticipativ poate fi centrat, focalizat pe receptarea pocnetului, care declanșează apoi acțiunile motoare (reacție de tip senzorial), situație care caracterizează mulți sprinteri. Focalizarea pe declanșarea mișcării, a acțiunii motoare care
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
ziarist la "Evenimentul Zilei", un interviu extrem de agresiv, în care se pronunță jignitor la adresa primului ministru Ciorbea. A urmat o lungă perioadă de criză politică, descurajantă și pentru cetățeni, și pentru investitorii străini, și pentru cancelariile occidentale. În tot acest răstimp, reprezentanții PD au atacat vehement partidele din Convenție și în mod special PNȚCD, s-au prefăcut că părăsesc coaliția retrăgându-și miniștrii din guvern (dar nu și secretarii de stat sau alți reprezentanți din administrație). Președintele Constantinescu, somat să intervină
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
constituente ale imaginilor: pete de culoare, plante, arbori etc.; sonorități, muzicalitatea etc. - dar nu lipsesc nici celelalte imagini (olfactive, tactile, gustative) (!!) rolul lor în conturarea unor impresii ale cititorului; (!!) sincretismul: îmbinarea elementelor picturale, muzicale, sculpturale etc. - momentul zilei (anului), durata, răstimpul în care este fixat, surprins tabloul; sau prezența omului în cadrul tabloului; relația om Ț natură;umanizarea naturii; rolul personificării; - rolul amănuntului (ne)semnificativ. Imaginea artistică realizată poate fi: a. statică; b. dinamică (nota de mișcare; cum se realizează). Perspectiva naratorului
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Matei Basarab”, apoi Facultatea de Litere și Filosofie, fiind licențiat magna cum laude în 1931, iar în anul următor diplomat, „cu distincție”, al Institutului Superior de Arhivistică și Paleografie. În perioada 1931-1940 este secretar particular al lui Nicolae Iorga, în răstimp, în 1936, luându-și doctoratul. Bibliotecar la Arhivele Statului (1933-1934) și la Academia Română (1934-1937), profesor de limba română la Colegiul „Sf. Sava”, Liceul „Matei Basarab”, Liceul „Mihai Viteazul”, Institutul Militar Muzical din București (1933-1955), funcționar la Straja Țării (1938-1940), din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
anumită valoare. Titu Maiorescu însuși îi scrie surorii sale, Emilia Humpel, la 6/18 decembrie 1883: „Poeziile, așa cum sunt ordonate, sunt cele mai strălucite din câte s-au scris vreodată în românește...” în aceeași scrisoare, însă, criticul mai spune: „în răstimpul acesta am trimis astăzi corectura ultimei coli (no 20) tipografiei Socec-Teclu...” ori, ediția princeps nu are 20 de coli editoriale, ci 19 coli editoriale, numerotate. Rezultă că din ea lipsește această ultimă coală, 32 pagini. Se poate stabili și unde
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fiind inedite. Tot aici, același Iacob Negruzzi: „Eminescu a trăit totdeauna în deplină sărăcie; cu toate că era modest și avea trebuințe foarte puține, el, el ca și un copil, nu știa să întrebuințeze puținii bani ce-i câștiga. Trăind în lungul răstimp al boalei din ajutorul prietenilor și entuziaștilor săi, Camera deputaților îi votă în anul trecut o mică pensiune după inițiativa scriitorului acestor rânduri, iar înmormântarea i s-a făcut pe socoteala statului român.” Am văzut cum a fost cu pensia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]